531 matches
-
că ajunsese la răritura pe lângă care trecuse mai devreme. Nu ieșise în locul unde aceasta se termina, marginea acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă de acolo. Chiar în față lui se deschi dea o cărare ce se pierdea printre buturugile putrezite, năpădite de rugii de mure. Primul impuls fu să se repeadă pe acolo în jos. Se răzgândi însă imediat, îi era teamă să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră în lupta cu proprii părinți. Câteva buturugi vechi se ridicau din solul acoperit de ace uscate. Mușchiul și lichenii năpădiseră lemnul putrezit, mâncat pe dinăuntru de termite. Chiar în față, la câteva zeci de metri, un trunchi gros se prăbușise de-a curmezișul. Căzuse probabil doborât de vânt la ultima furtună. Rămăsese înțepenit între ceilalți copaci sprijinit de tulpinile lor zgrunțuroase. Ramuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-i ceară socoteală pentru ceea ce făcuse, oamenii au acum lucruri mult mai importante la care să se gândească, orașul, dacă ne gândim bine, nu mai face parte din lumea cunoscută, s-a transformat într-o cratiță plină de mâncare putrezită și de viermi, într-o insulă împinsă într-o mare care nu e a ei, un loc unde a izbucnit un focar de infecție periculos și care, preventiv, a fost pus sub carantină, așteptând ca pesta să-și piardă virulența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știe numele, șopti Weisthor. Unde? O, ce groaznic. Zice că ea este într-o cutie. Îmi pare rău, Emmeline, dar nu cred că te-am auzit cum trebuie. Nu într-o cutie? Un butoi? Da, un butoi. Un butoi vechi, putrezit, urât mirositor, dintr-o pivniță veche plină cu butoaie putrezite. — Pare a fi o fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta trebuie să fie, deși nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ea este într-o cutie. Îmi pare rău, Emmeline, dar nu cred că te-am auzit cum trebuie. Nu într-o cutie? Un butoi? Da, un butoi. Un butoi vechi, putrezit, urât mirositor, dintr-o pivniță veche plină cu butoaie putrezite. — Pare a fi o fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta trebuie să fie, deși nu pare să fie un loc în care merg mulți oameni. Unele butoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Un loc groaznic pentru o ființă umană. Chiar și una ca Reinhard Lange. A trebuit să-mi tot repet în minte ceea ce el și prietenii săi făcuseră, să-mi reamintesc de Emmeline Steininger stând în butoiul ăla ca niște cartofi putreziți. Unii dintre prizonieri fluierară și trimiseră bezele când ne văzură aducându-l jos, iar Lange se făcu palid de frică. — Dumnezeule, doar n-o să mă lăsați aici, zise el, agățându-se strâns de brațul meu. Atunci, ciripește, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
seara pe uliță sau la marginea râului unde se duceau să privească stelele în nopțile senine, cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau[1] cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici steluțe căzătoare. Când
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau[1] cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici steluțe căzătoare. Când picau acești viermi strălucitori de pe bețișor, parcă cădeau scântei de jar. Dany, la rugămintea ei, începea să
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
învățaseră drumul, mama a spus că trebuie să mă descurc singură. Aproape de casă traversam un cimitir al eroilor, părăsit. Descoperisem acolo unele morminte a căror capace din beton erau date puțin la o parte și puteam zări sicriele din lemn putrezite și oasele din sicrie. Curiozitatea copilului era atât de mare, încât mai zăboveam lângă acele morminte, uitându-mă atent, pe timpul zilei, la ceea ce era înăuntrul lor. A fost primul meu contact cu existența morții și mi se părea ceva de
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
secundă, iar mă doare capul... Oare sunt într-o poveste cu Scufița Roșie doar că este pe invers? Oare s-o întreb: „Sabinuță de ce ai ochii așa de mari sau de ce dinții tăi frumoși sunt acum galbeni și cu gingiile putrezite? Nu o mai întreb nimic și în secunda doi, înainte de a mă mușca de gât, pun mâna pe laptop-ul cu mărul stricat sau mușcat, desenat pe el și îi dau tare peste față... Ceva cade zornăind pe parchet... Poate
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
secundă, iar mă doare capul... Oare sunt într-o poveste cu Scufița Roșie doar că este pe invers? Oare s-o întreb: „Sabinuță de ce ai ochii așa de mari sau de ce dinții tăi frumoși sunt acum galbeni și cu gingiile putrezite? Nu o mai întreb nimic și în secunda doi, înainte de a mă mușca de gât, pun mâna pe laptop-ul cu mărul stricat sau mușcat, desenat pe el și îi dau tare peste față... Ceva cade zornăind pe parchet... Poate
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
trofic în care omul are un rol important. De exemplu omul mănâncă o ridiche care crește în țărână. Țărâna este un conglomerat care mișună de viață microscopică provenită din ejecțiile întregii faune la care se adaugă resturile florei precum frunzele putrezite. Un simplu exemplu, care este redat mult mai amplu în opera Contele de Monte Cristo scris de A.Dumas. De-ar știi omul cu ce s-a săturat porcul nu l-ar mai mânca. Țăranul român are o vorbă „pământul
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
ministru al unei țări mici face o politică în stil mare. CE OM UIMITOR ! În politica externă e îmbarcat pe o firavă luntrișoară pe care o conduce ca pe un vapor mare, în politica internă stă călare pe o scândură putrezită, căreia până la urmă îi dă o stabilitate de stâncă" (Edouard Herriot, prim-ministru al Franței, una dintre personalitățile celei de-a treia Republici Franceze) De câte ori vine vorba despre diplomația românească, din toate timpurile, numele unui om apare inevitabil pe buzele
NICOLAE TITULESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366945_a_368274]
-
amintiri. Viespile cu fierăstrău îi vor pistruia lemnul lipsit de coajă. Va rămâne an de an tot mai golaș, până va muri în picioare, dăinuind cu schelet sur în lărgimea pădurii, asemenea unui coșmar. Jos, mușchiul va acoperi treptat trunchiurile putrezite ale brazilor căzuți; încet, o pădure nouă se va ridica peste ei. Va cădea și el peste un răstimp de ani, ros la rădăcină de putregai și de întrebări chinuitoare fără răspuns și, în cădere, îi va răsuna lemnul uscat
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
de poeme! Aș îndrăzni să spun, este o răstignire voită, niciodată durută, pe crucea poeziei, când putrezea vecia în ultimul ei ceas... Asemenea putreziri o să întâlniți mereu în această grădină, în care grădinarul și-a aruncat semințele într-un amurg putrezit... Ecou putrezit! Da! Aceasta e spre o nouă trezire! Moartea fără Viață nu există! Câtă vreme Perfecțiunea este Dumnezeu, iar omul - mai puțin ca perfectul. Se vede pe alocuri frăgezimea pașilor, m-aș coborî din lut în Poezie, m-aș
„POEME CU STATUI” – O CARTE PREZISĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349595_a_350924]
-
Aș îndrăzni să spun, este o răstignire voită, niciodată durută, pe crucea poeziei, când putrezea vecia în ultimul ei ceas... Asemenea putreziri o să întâlniți mereu în această grădină, în care grădinarul și-a aruncat semințele într-un amurg putrezit... Ecou putrezit! Da! Aceasta e spre o nouă trezire! Moartea fără Viață nu există! Câtă vreme Perfecțiunea este Dumnezeu, iar omul - mai puțin ca perfectul. Se vede pe alocuri frăgezimea pașilor, m-aș coborî din lut în Poezie, m-aș înălța din
„POEME CU STATUI” – O CARTE PREZISĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349595_a_350924]
-
se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua ritualul căutării viermilor în lemnul putrezit. Admira cât de frumoasă-i era prietena și cum inima lui începea să se neliniștească. Era chemată să îmbrățișeze o iubire curată cum și-ar fi dorit să vină și din partea fetei. De după copaci parcă auzea pașii lui Andrei și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
Liniște/ Frig/ Sunt un vierme/ Căzut /În mormânt„( Vierme căzut în mormânt)...., nepregetând să ia asupra sa “ păcate de la fiecare”. “Blestem lumina să mă ardă/ Și pomul vieții să mă-nfrupte/ Cu frunze moarte ce-or să cadă/ Din ramurile putrezite;/ Sfârșit și spânzurat de ceruri/ Și prins că-s hoț la drumul mare,/ Să recunosc c-am luat asupra-mi / Păcate de la fiecare”. (Pedeapsă) Totul dă impresia că a trecut în poezie cu avalanșa întrebărilor ce nu-și vor găsi
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
amurgul cel rece, Rânduri ce-așteptă o nebună strigare Spre idila romantică, eternul petrece. Mă doare un vis, iar iubirea-i pustie, Mai curge un stol de-mpliniri plictisite, Bolnav este sufletul pacătos pe vecie, Adun mere coapte-n tristeți putrezite. Te chem să mai scurgem amarul ce zace În voci de nebune colinde-n tăcere, Din stropi de iubire chemați ne-or desface, Porni-vor prin inimi secate și grele. E balul mascat și-s morți dansatorii, Schelete de inimi
STROPI DE IUBIRE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350029_a_351358]
-
după ploi acide sub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră ... Citește mai mult noul cod din două cuvintehărțileascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericoldupă ploi acidesub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitaresau cântau a tristețealtele scrijelite
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
otrăvite miroseau a vechi și a pericoldupă ploi acidesub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitaresau cântau a tristețealtele scrijelite pe cranii de sclavitraversau în sticle oceaneodată cu fragmente roșii însemnate cu xplutind undeva în stomacul unui pește rătăcitdin cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră... XXII. NU ESTE VIS, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013. inima ta s-a deschis floare joacă lumina și roua zorilor printre petale
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
seara pe uliță sau la marginea râului unde se duceau să privească stelele în nopțile senine, cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde, sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici steluțe căzătoare. Când picau
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde, sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici steluțe căzătoare. Când picau acești viermi strălucitori de pe bețișor, parcă cădeau scântei de jar. Dany, la rugămintea ei, începea să
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
sensurilor unor simboluri nematerializate în planul fecund al geometriei valorilor. autentice linii și puncte aruncă traiectoria între aer și gândul născut a fi Micul Prinț, al ființei eliberate de frică prin rugă. rug și rugă într-un pumn de semințe putrezite, mă întâlnesc zilnic, la colț de zid destrămat, cu umbra. mă salută, o salut. în mine nu mai încape. nașterea a fost dificilă. în oglindă, aparența oferă imaginea verticalei. realitatea răstoarnă fruntea umbrei înspre centrul hohotului clovnului. salut umbră. salut
SALUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351983_a_353312]
-
mai miroase a sex în dimineața nemișcată de-a curmezișul ușilor știi însă ce mă amuză cel mai tare? faptul că nu ai reușit niciodată să afli drumul spre casă uimitor nu din cauza caldarâmului plin de rădăcini sau a bordurilor putrezite ce împrăștiau în jur miros de pași ci datorită fiecărui drept cu glas nesigur prins la gât nu îți pasă arunci furioasă gleznele prelungi și tocul cui străpunge delicat tăcutul ce-l strâng încă în mijlocul palmelor am putea colecționa timpul
NICIODATĂ...ÎN FIECARE ZI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351050_a_352379]