112 matches
-
Fra Teodoro da Urbino în chip de Sfânt Dominic” (1515). Portretul poate fi privit ca un răspuns simetric la bustul sfântului Rossore văzut la începutul periplului printre portretele renascentiste. Dacă Donatello transformă relicvariul medieval conferind chipului caracteristicile unui model din Quattrocento, la Bellini un personaj a cărui identitate este cunoscută este pictat sub semnul unui personaj idealizat cu care dorește să se identifice. Luați împreună, acești doi piloni care mărginesc expoziția sunt o emblemă a temelor contradictorii ce dau viață istoriei
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
o aibă niciun bărbat din lume, și degetele măiestrit curbate ca la Grațiile din Primavera lui Boticelli, de care nu cu mult timp în urmă nu-și putuse dezlipi ochii minute în șir, dacă nu ore, într-un album despre Quattrocento-ul italian. Și chiar și fundalul tabloului o margine de pădurice, și cerul albastru străvăzându-se printre trunchiuri, și ramurile copacilor pictate frunzuliță cu frunzuliță se asemăna cu decorul pe care îl avea acum în fața ochilor, înaintea căruia dansa Geta... Era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
repeta de trei ori numele. Ca un descântec, de data asta. Parcă pentru a-i trezi. Simonetta Vespucci. Si-mo-net-ta Ve-spuc-ci, Si-mo-net-ta... și ar recunoaște, dintr-odată, într-adevăr, portretul atât de limpede și bizar al pictorului Piero di Cosimo, din Quattrocento-ul florentin : Simonetta Vespucci, înviată în fața lor ! Grupurile ar tresări, și-ar regăsi cu toții, brusc, vocea, nerăbdarea. Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
publicarea eseului Machiavel, scris de Macaulay (1827, în plină epocă victoriană) și mai ales după analiza lucidă făcută de Ernst Cassirer în Mitul statului (1945). Într-una din cele mai durabile sinteze asupra locului său în Renașterea florentină de la sfîrșitul Quattrocento-ului și începutul Cinquecento-ului, ne atrage atenția o butadă pe care C. Antoniade a ales-o ca frază emblematică a monografiei sale despre Machiavelli: Dacă ar fi cineva care în cărțile sale și în viața sa să se arate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Paris, Bruges sau Madrid. Creșterea economică este uneori afectată, fiind sortită dispariției sau regreselor. Astfel, Războiul de 100 de Ani distruge Bîlciurile din Champagne, însă în secolul al XIV-lea apare și se dezvoltă Hansa teutonică. Republicile italiene înfloresc în quattrocento, la fel ca și orașele libere. Apar în același timp statele monarhice, care au tendința atît de a supune orașele libere, cît și de a acorda privilegii care încurajează autonomia orașelor dependente. În sfîrșit, de-a lungul Evului Mediu, se
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca un spațiu al omniprezenței obiectului. Care este poziția muzeului în contextul descris mai sus? Cum distinge publicul mesajul pe care îl transmite un muzeu în momentul în care expune în spațiile sale celebre lucrări ale Școlilor de pictură din quattrocento, montaje foto ale unor happening-uri care pun în valoare noi suporturi pentru reflectarea demersului artistic și mai nou propuneri de obiect? În același timp mișcări și grupări artistice aflate astăzi în declin și care numai în urmă cu doi-trei
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
implicate instituții și persoane. Competente. Dar supunîndu-se, ele, rigorilor legalității, îmi scot, mie, untul (pardon de expresie!) din propria persoană. Care persoană, de altfel, știe că deschizînd o expoziție acolo, în trena recent consumatei Bienale, în lumina acelui de aur Quattrocento venețian, știind deci că nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă Contemporană al Ministerului Culturii, Institutul de Studii și Cercetări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
voi vedea? Cunosc (mental) Veneția pe de rost. Cine n-o cunoaște? Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea ce păcat! pe Uccello, grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o lucrare. Și, din aceleași motive, nici pe suavul Veneziano (după al cărui "Portet de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu a avut nicio influență asupra dezvoltării viitoare a muzicii polifonice sacre. Cauzele erau multiple: lipsa autorității și prestigiul redus al papei în „captivitatea” din Avignon; nașterea spiritului umanist, nu întotdeauna inspirat din valorile credinței, al artei din Trecento și Quattrocento; puternica dezvoltare a tehnicii polifonice, tot mai complexă și de neoprit, și, de asemenea, ambițiile capelelor muzicale. Totuși, anumite indicații au fost aplicate. Motetul politextual, de exemplu, cu argument profan, a ieșit definitiv din Biserică. De asemenea, în așa-numitele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a dat naștere unor forme de pietate și devoțiune, în limba populară, în afara liturgiei. Am văzut deja cum s-a născut lauda populară monodică. Odată cu dezvoltarea polifoniei, lauda a fost reînnoită total din punct de vedere stilistic. La începutul lui Quattrocento, o găsim deja cântată la 3 sau 4 voci în confraternitățile și agregațiunile religioase, tot mai numeroase, la care s-au adăugat și poeții de curte cu compozițiile de texte spirituale, în special la Florența, la curtea conților din familia
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
88 aExpresie poetică din Hakon Jarl a lui Oehlenschlager ce desemnează o situație disperată. 89 Cf. Psychologie, VII C, 1, pe care am publicat-o și Alfrr. Lehmann, Hauptgesetze des menschlichen, Gefühlslebens, p. 390. 90 Fiorentino, II Risorgimento Filosofico nel Quattrocento, Cap. IV. A. Heerlin, Renoessances Etik (tipărită ca munuscris). 91 Geschichte der neueren Pfilosophie, I, p. 109. 92 Geschichte der neueren Philosophie (Cartea a doua). (Die neue Wissenschaft). 93 F. C. Sibbern, Om Filosofiens Begerb. 1843 (pp. 82-86: "Filosofia ca verigă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
toate probabilitățile al unui exemplar din aceeași specie, ca singur reper apropiat, conferă picturii un reflex hiperrealist. Rapetti susține că există un conflict fondator în pictura prerafaeliților cu privire la două aspecte dificil de conciliat "pe de o parte citarea maeștrilor din Quattrocento, și pe de alta, observarea realului cu ochii omului modern"86. Această tensiune, consideră Rapetti, furnizează chiar originalitatea mișcării artistice prerafaelite. "De altfel, în această ezitare între fecunditatea arhaismului și căutarea obiectivității rezidă singularitatea acestei mișcări"87. Într-adevăr, există
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]