201 matches
-
Doru mă amenința că la un moment dat, în mijlocul seminarului din sala Zaciu, burta mea se va umfla atât de mult, încât mă voi ridica de la pământ ca un zepelin și mă voi lipi pe tavanul înalt, de unde mă vor râcâi îngrijorați oamenii de serviciu, după care mă vor scoate pe geam și de acolo dusă voi fi (cum a și scris apoi Ruxandra în povestirea ei „Zepelinul Ursulina“). Pe Nona o așteptam de destulă vreme și aveam senzația că toți
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
pentru a obține cantitatea necesară îi trebuia timp de care iarăși nu ducea lipsă și singurătate. Refuză să muncească, motiv pentru care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
al salonului, în timp ce fermierul și copiii lui luau masa în fața șemineului. Mama îmi cînta încet în ureche: Micuța păsăruică, tra-la-la A făcut un ou la fereastă în pervazu’ la. Pervazu’ la a-nceput a se crăpa, Micuța păsăruică țipa și rîcîia Curînd am început să mîncăm cu toții împreună, iar eu dormeam în cămăruță de unul singur. Mama își petrecea mai tot timpul într-o cameră de la etaj, în care nu puteam intra, iar o bătrînă venea să se ocupe de gospodărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vîrful unei pante pentru a descoperi alta mai înaltă și muntele apropiindu-se tot mai mult de fiecare dată. Uneori se cățăra pe un bolovan și rămînea minute în șir ascultînd zvonurile care puteau veni de la copita vreunei oi care rîcîia pămîntul sau lăbuța grăbită a vreunui iepure sau chiar foșnetul sîngelui în urechea lui. De pe aceste înălțimi, vîrful lui Rua părea golaș, dar, mai tîrziu, simțind o împunsătură în inimă, vedea punctul alb sclipitor. Urcă mai sus pe cărarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păturii și se frecă peste tot. Apoi își răsuci o pătură uscată în chip de togă, își spălă lenjeria de corp de mai multe ori în vasul de toaletă și o atîrnă pe margine pentru a se usca. Cu unghile rîcîi crusta de vomă de pe cracul pantalonului și frecă locul cu pătura udă. Materialul mototolit îl dezgusta. Deși îi era sete, nu fusese în stare să golească mai mult de o cană cu ceai rece. întinse pantalonii pe platformă și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intri și să urci până la mine. Te-am chemat, atunci, în vis, pe numele tău: "Mircea!", și am știut că, peste ani, ai să auzi." Dulceața de trandafiri îmi lăsase o durere leșinătoare la rădăcina nasului. O terminasem, și acum râcâiam cu lingurița, distrat, fundul farfurioarei de sticlă groasă, năclăit de urme de sirop. Herman. Ce ciudat începeau să se lege toate! Mereu sperasem că viața mea se va scurge cu totul altfel decât a celorlalți, că va fi o viață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
consultație, după ce surorile mă examinaseră pe toate părțile (nu și în pantalonii de pijama, cum speram și mă temeam, căci, văzusem dinainte, una dintre rubricile foii de diagnostic privea "aspectul organelor genitale" - dar surorile scriseseră acolo, din oficiu, "normal"), mă râcâiseră cu o cheie yale în talpă, îmi vârâseră niște vată în ochi și îmi verificaseră și celelalte reflexe cu ciocănelul de cauciuc. Examinarea asta mă excitase neașteptat de tare. Surorile, una blondă, durdulie, și cealaltă roșcată, purtau halate albe prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ghiță îi este foame, mai știi? Copiii l-au urmat. Apoi au intrat în încăpere și au văzut acolo, într-un colț, lângă ușă, un tuci cu ceva în el. L-au scos afară, dar Cuțulache mârâie din nou și râcâie cu lăbuța ușa cămarei. Ce-o mai fi vrând? Sorina deschide, iar cățelul se apropie de-o cutie uriașă, în care copiii văd că bunicii țin mălai. Sorina se duce în bucătărie, ia o strachină, o umple cu mălai, apoi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îi răspunde Gulie, și toți trei își opresc prvirile tulburi asupra lui Roja care răcnește din toate puterile. — Zero ! Ăsta e momentul, se impacientează, nu vă apropiați mai mult de atît, lăsați-mă pe mine singur, și nerăbdător începe să rîcîie pămîntul cu nuielușa. Să nu faceți vreo prostie, dom’ Roja, se aude vocea lui Tîrnăcop întreruptă în sfîrșit de trei bubuituri în lanț. Pe la urechi încep să le zboare schije de metal, așchii de lemn, bucăți incendiate de pînză, pietre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un pliu, fie cîte o bulă mică de aer care îi ușurau munca. Foarte rar se întîmpla ca sigilarea să fie perfectă și să nu prezinte nici o încrețitură de care să profite. În cazul ăsta era nevoit să înceapă să rîcîie cu mare grijă la unul din colțuri pînă cînd lama își făcea loc puțin cîte puțin și străpungea lipitura. — Nu e nici o scofală, spuse Poștășică, despăturind colile de caiet studențesc, parcurgîndu-le pe diagonală de sus în jos, pasîndu-le rapid la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai nevoie de mai mult ca să te salți un-doi pe muchia zidului, și apoi să te lași fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
meu... Puh!... Știu că ai să pleci! Nu-i loc de lacrimi, prietene, și nici de nod În gât! Dacă vrei, Îți dau un lup cu tine, să-l porți În zgardă prin marile orașe, printre farmaciste. Alea care tot râcâie la cornul de rinocer și-ți pun În plicuri fine rumegușul osului mult râvnit. Ca să te facă om, cu ștremeleagul tare și vânos! O să-ți povestesc o Întâmplare, e de dragoste, cu o fată de la farmacia Policlinicii 10, aia, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iarbă verde... Nu bani din ăia de vile, de jeepuri ori sejururi la Paris. Uite că ea n-a avut noroc să atârne la bani din ăia, deși de bună seamă c-ai fi meritat, Mirelo, chestia asta o cam râcâia pe suflet, păi, la prezența și aspectul ei și uite că n-avea încotro, trebuia să se rezume, să se strângă și să se înghesuie în ea însăși... Deznădejdea și resemnarea, deh, la o adică e bun și bănuțul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
revista-i pe gustul lui Rafael, revoltat și veșnic nemulțumit. Se regăseau după opt luni și după o Revoluție cam debilă. Ea nu zguduise lumea până într-atât încât să-l scape de Școala Specială nr. 2. Chestia asta îl râcâia pe suflet, mai cu seamă revăzându-l pe Milică pe care, uite, l-a dus mintea să-și aranjeze ceva mai acătării. Au mers pe jos mai multe stații de tramvai, cu namila aia de câine după ei. Milică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în materie de gângănii parazite, tocmai la o vârstă ce tinde să devină respectabilă. Nu de alta, dar chiar n-aș vrea să-mi alung viitoarea soție pentru un motiv așa nevolnic). Cert este că mâncărimea asta (parcă cineva ar râcâi cu unghia bobițele de calcio-vecchio de pe-un perete care-și face veacul în mintea mea) aduce îngrijorător de mult cu acel sentiment pe care oamenii se grăbesc să-l identifice ca fiind „mustrare de conștiință“. Indiscutabil, fiecare individ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa deschisă, ca să nu năvălească țânțarii. Și țânțarii nu s-au năpustit înăuntru, în schimb era ceva sub dulap, un animăluț care scâncea, chițăia, scheuna, râcâia, nu știu ce sunete mai scotea, dar m-a speriat groaznic. M-am urcat pe masă și m-am uitat aproape un minut la podea, mă gândeam c-o fi un șobolan sau un dihor, până când a ieșit un pui de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ale milițistului postmodernist. Gândiți-vă doar: ce ghinion ar fi pentru rasa umană dacă, peste câteva mii de ani, după ce un meteorit ne va fi șters ca praful de pe scoarța Terrei, o altă civilizație ar descoperi „belețelele“ scrise cu pix râcâit în dinți de acest Picasso al ortografiei și al semanticii! Cred că n-ar mira pe nimeni să afle, în curând, că respectivul „agent zero-zero-șese!, poartă-n casă“ era și absolvent de facultate. Sau că, măcar, făcea una, „la particulară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
i se întîmple ceva rău..." Mai mult nu aveam de oferit. A venit acasă pe la cinci dimineața. Bătuse străzile. (Aici tu faci o mutră atât de rea și de plină de o ipocrită milă față de mine, încît înțeleg cât te râcâie povestea asta. Ești geloasă pe Măria, îmi spui: "Ești incredibil de naiv, Vali. Chiar crezi că s-a plimbat pe străzi toată noaptea?" Îți explic încă o dată că așa era firea ei, dar tu insinuezi mai departe că de fapt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Precară este soarta de găină Ce năzuiește vultur să devină; Nu-i place să mai rîcîie în tină Și vrea să urce-n slavă, să parvină, Lovind, cu judecata ei puțină, În semenii din fauna vecină; Precară este soarta de găină Ce năzuiește vultur să devină! Nici nu concepe-a noastră eroină Că soarta ei, dictată
RONDEL REFLEXIV by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84337_a_85662]
-
sau pe acela, mai tangibil, al unei păpuși care fusese, pesemne, a bunicii ei, dacă nu chiar a străbunicii), pe care, când nu era nimeni în cameră, o mângâia, își trecea fiecare deget, pe rând, prin ansa-i aurie, o râcâia ușor cu unghia în colbuitele intrânduri, întârziind minute bune, cu indexul sau policarul, în interiorul alb al ei, dându-i ocoale nesfârșite, de parcă l-ar fi șlefuit, precum un maâtre bimbelotier, concavitatea sidefie a unei scoici, a unui ghioc. — Bănuiți, domnule
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul italian, înfășurată în obișnuitul ei șal alb de mătase. Pe catifeaua gheridonului, mâna osoasă încă mai șovăie nehotărâtă și, ca și când ar voi să mai câștige timp, unghia uscată râcâie abia auzit conturul unui nufăr brodat. Tânărul Titi Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe Profesor înapoi la scrisori. O clipă pe care tânărul o suportă greu - cea de acum -, când, cu mâinile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doi cădem la Învoială, Îl ai și pe el ca supliment, la pachet. Patchett: — De unde ai asta? Calm. Ce trăsese pînă atunci pe nară a tras pe nas, ca să nu arate că-i e frică. Jack scoase cuțitul și Își rîcÎi pielea de pe ceafă cu lama. Simți sîngele și Îl linse de pe deget - cu numărul ăsta de țicneală sigur lua Oscarul. — Am strîns cu ușa niște cioroi. Dar știi totul despre chestia asta, nu? Revista Hush-Hush scria tot timpul despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trăgeau și În unii, și În ceilalți. Sări din tren și alergă spre copaci. Cadavre pe terasament. Deținuți luați ca din oală și Împușcați pe capete. Ajuns la brazi, Bud se aruncă În mașină și o trase pe calea ferată, rîcÎind cu osiile pe șine. Dădu Într-o rigolă și merse mai departe, balansîndu-se, cu pneurile derapînd pe pietriș. Un bărbat Înalt lîngă o mașină. Bud văzu cine este și porni țintă spre el. Omul fugi. Bud coti, derapă și opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
atît de lung, dar Își dădu seama pe loc că trebuia să fie mai prudent altădată fiindcă Fernandito Ranchal y L de G, așa-și semna caietele, Îl săgeta cu privirea. Del Castillo Își plecă ochii, ba chiar Începu să rîcÎie cu unghia o pată imaginară de pe pupitrul băncii. Pe Fernandito l-au pus În ultima bancă din primul rînd. Banca bătăușilor. Maica stareță Îi arătă locul Înainte de a ieși din clasă. Măicuța Mary Joan, călugărița fotbalistă, Îi spuse că putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Oratoria judiciară. Rămâne o clipă nemișcat. Ce stil să adopte pentru proces? Nu e întotdeauna bine să fii războinic și polemic. După cum pământul trebuie lucrat prin metode variate, tot astfel și atenția oamenilor se lasă atrasă de exerciții diferite. Își râcâie obrazul cu vârful unghiei. În pledoarie va fi nevoie și de o descriere din când în când. Nu numai istorică, ci poetică. Dă să se îndrepte spre perete, să tragă de șnurul clopotului. Se răzgândește. Revine înapoi lângă ladă. Să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]