502 matches
-
să turuie: că eu am vrut să-nvăț, dar taică-miu mi-a dat peste plisc, da, că am vrut să fiu și eu domn, dar taică-miu... Și dă-i și dă-i, și-mi tot fulgeră ochelarii cu rîca lui neostoită, că eu... dar uite... bat cuie, de-mi sar plombele. Nu mai pot răbda. Dar cineva trebuie să facă și asta, zic. Mi-ar da cu șanu-n cap. Da, dar de ce eu? Mă ridic, ies și, pe scări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în felul lui, netrecîndu-i prin cap să cîrtească, ceea ce făcea parte din propriu-i orgoliu. Azi? Comunismul i-a învățat pe oameni să fie săraci, egali și umili, orice victorie să fie bine atenuată ca efect, să nu stîrnească difuza rîcă. Președintele Emil Constantinescu, beneficiarul (și numai el) al unei victorii net istorice, a fost nevoit să-și justifice precaritatea sărbătoririi, în familie, cu procurarea, ca tot omul, a unui vinișor de țară, un zaibăr acolo, o căpșunică, mde, ce s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putut să nu-i spun, cu respect, că încurcă borcanele, amestecînd... ce mai... amestecînd... generalul cu individualul. Ce are marele partid istoric, de întinsă tradiție, revenit, după '89, ca printr-o minune, în viața politică românească (probabil aici e și rîca resentimentară, inculcată perfid și bătrînului de propaganda iliesciană), ce are tragicul partid istoric al lui Maniu asumîndu-și o parte a istoriei naționale, cu șicanele securiste suportate cîndva de un individ ca atîția alții, fie acesta și reputat autor de peisaje
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
definitivasem" un scenariu: pîndeam cînd unul intra într-o prăvălie și celălalt, fulgerător, îi ardea, de la spate, una peste ceafă, după care o rupea la fugă. Dacă aș fi extremist ceea ce e de-a dreptul imposibil aș marșa cumva pe rîca interetnică, sugînd din subiectul dorohoian mult suc hrănitor. Da' de unde! Aveam în acei ani, într-un Dorohoi majoritar evreiesc, cîteva prietenii cu evrei de-o seamă, de o mai mult decît normală frumusețe. Cărora le duc dorul. Pe scena "Municipalului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi zis: mic, mic, dar... Mare-n... jartieră era, bine știut, Carol al II-lea, renegatul casei regale, perceptorul nocturn în narațiunea lui Petru Dumitriu al caselor deocheate, de unde-și încasa, mă rog, dividendele. De-aici și sporul de rîcă argumentativă a securimii de stat, ante și postdecembriste, vezi doamne, indignată de blasfemia adusă monarhiei de aventurierul cu mustață priapic-roșcată. Asta, de fapt, ca atu perfid-comunist împotriva tradiționalului stat monarhic românesc. Impostorii uitînd însă că atipicul bărbat încoronat era, înainte de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-a produce accident stradal, prosperul pictor ține morțiș (de ce?) să-mi destăinuie ultimul lui tun. Foarte bine. Să-i spun, la rîndu-mi, că ieri, chiar ieri, mi-a apărut un masiv album monografic? Ridicol. Îl felicit fără pic de rîcă și ne dorim amîndoi reîntîlnirea. E de plecat, de ce nu, de la particularul situației pentru a ajunge la... la ce? La generalul privind climatul de-acum, nu cu totul nou în lumea occidentală, oarecum nou la noi. De amînat, deocamdată, chestiunea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înșelător în ghicirea nocivității, chiar amuzant pînă la un punct. Dacă mai poate încăpea aici amuzament... Încape. Pentru că e vorba, la urma urmei, de un meci de fotbal. La care-am asistat recent. Întîi însă, o paranteză, ca o veche rîcă: adică, of, cum dracu', după ce dictatura s-a prăbușit (... de iure), să mai existe echipe care să se cheme, sovietic, Dinamo, Steaua?! Cîți naivi n-am fost, imediat după '89, crezînd că, odată dispărînd sistemul, vor dispărea și cele două
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
băiețică se consumă într-un anonimat frustrant, dincolo, Baetica (ce nume!) stă bravă în bătaia condeielor critice. Și dacă proza ei frivol bicisnică s-ar lovi doar de voioasa persiflare a unui senior, Alex. Ștefănescu, impresia ar fi una de rîcă generaționistă. Dar nu, cronica generos spațiată a lui Daniel Cristea Enache dintr-o recentă Românie literară vine chiar din zodie congeneră. Și nu numai Baetica se bucură de același tratament. Cvasiîntreaga ei generație cade sub observația extrem de exigentă a criticii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imprevizibile manifestări agresive. Deriva e sesizabilă și în proza, de naive exaltări, Lacul negru, publicată în „Gândirea”. A compus, în duh blagian, și versuri, fără a dovedi cine știe ce chemare spre poezie. La Sburătorul, oricum, ele nu au trezit entuziasm, de unde râca împotriva cenaclului și a lui E. Lovinescu, pe care îl va și ataca sfidător, atrăgându-și sancțiunea maestrului. De prin 1933 M. se eclipsează din peisajul cultural al Bucureștilor. A suportat și o serie de internări, tensiunea nefirească, aproape paroxistică
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în palmă”: „E timpu-acelor care INIMI au/ și OCHI și CREIER - să le dea
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
puternic, de camaraderie afectuoasă, încît am ajuns să le strîng mîinile fără încetare, privindu-i în ochi, cu duioșie, ca pentru a le spune: „O, dragii mei, de ce să ne mai dușmănim, de ce să mai nutrim unii față de alții vreo rîcă sau vreo invidie? Hai, să ne strîngem cu toții mîinile, să ne contopim unii cu alții, să ne topim cu toții în laptele și spermanțetul bunătății!“. O, de-aș putea să frămînt de-a pururi spermanțetul acesta! Căci o experiență îndelungată m-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să mori. Urma să descoperi că, având viață, ai totul... Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut! Ion IONESCU BUCOVU <biography> Născut în comuna Râca, județul Argeș la data de 15 01 1938. Studii: Scoala Pedagogică la Câmpulung Muscel; Institutul pedagogic București; Universitatea București, Facultatea de Filologie-română. Profesia: Profesor gr I de limba română; Lucrări de specialitate: -Realitate și fictiune în ,,Moromeții” lui Marin Preda
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
română; Lucrări de specialitate: -Realitate și fictiune în ,,Moromeții” lui Marin Preda, lucrare coordonata de prof.univ.:Ion Rotaru si Alexandru Piru; -Dezvoltarea vocabularului la copiii din ciclul gimnazial, lucrare coordonată de ac. Eugen Simion și Prof. Grigore Brâncuș; Monografia comunei Râca; Lucrări literare în curs de apariție: Martirii lui Erosroman(Eminescu și Veronica Micle);Izvorul fericirii-roman;Îngerii și demonii revoluției; Fiascoroman; Priveghiul roman; Poezii: Cutia cu amintiri;Aripi către infinit. Colaborări: Basarabia literară;Revista Noi Nu;Cenaclul literar Lira21;Revista Aspirații
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o pornească la asediul Vienei. Am fost nevoit să recunosc că habar n-aveam. Sfântul Părinte părea foarte îngrijorat. Guicciardini considera că răspunzător de această înfrângere a creștinătății era în întregime împăratul, care se războia în Italia și-i căuta râcă regelui Franței, în loc să apere pământurile creștine împotriva turcilor și să combată erezia care făcea ravagii în Germania. A mai adăugat: — De ce ar vrea cineva ca germanii să vină în ajutorul Ungariei dacă Luther le spune de dimineața până seara: „Turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sinuciderilor își, slavă Domnului, acea fază părea încheiată), a mai existat un număr de dezertări din K. Oameni care au decis să trăiască în altă parte, în josul povârnișului împădurit, departe de oraș. K era el însuși buimăcit și plin de râcă. Era normal, presupun, deși ferească Dumnezeu, să-și canalizeze nemulțumirile asupra celor răspunzători de existența insulei Calf. Dar violența... șoaptele despre distrugerea mașinii infernale a lui Grimus... Eu am crezut că lăsasem în urmă violența. Și chiar și Tradafirul... nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deznădejde pe care nici o Luminare nu mi-o poate alina, că n-am ajuns niciodată la biserica spre care, de atâtea și atâtea ori, tot am pornit. Sufletului meu, probabil, încă nu-i este îngăduită râvnita întâlnire întru mărturisitoare spovedanie... Râcă a sufletului. Și totuși, nu regret. Pare că totul s-a dus, s-a șters. Parcă nici n-a fost. Deși nu cred că se vor șterge imaginile, amintirile altora despre mine. Nu cred că vor putea fi uitate îmbrățișările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să...“, „veți vedea voi că...“. În realitate, e foarte simplu. Nu mă obligă nimeni să scriu. Se poate trăi și fără scris. Nu-i nici o dramă dacă nu mai scriu. Așa și este. Dar la fel de tulburătoare, ca un fel de râcă a sufletului, o surdă neliniște: dar dacă, totuși, mi-a fost dat să scriu ceva și nu voi mai reuși să-l scriu? Dacă mi-am irosit viața doar pe câteva himere? Și pe băutură... Tot mai învăluitor sentimentul singurătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la Procuratură, Considine. Buzz, ești cu noi? Vechea problemă a șanselor: jumate-jumate. Fie Jack Dragna, fie Mal Considine aranjaseră ca el să primească două gloanțe în umăr, unul în braț și unul în buca stângă. — Nu știu, șefu’. E multă râcă între mine și Considine ăla. Cherchez la femme, dacă înțelegi aluzia. Cred că o să am nevoie de bani rău de tot înainte să zic da. — Atunci nu-mi fac griji. Găsești tu o cale - ca întotdeauna. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ȘAPTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nopți, se tot duc, împreună, Pământul se-mbracă în blană de fiară Și urlet înghite pre urlet și lună. Iar haitele-ajung, înmulțite, să piară. ION IONESCU BUCOVU M-am născut la câmpie în aria Moromeților lui Marin Preda în comuna RÂCA, județul Argeș într-o iarnă aspră a anului 1938 pe 15 ianuarie. De la câmpie am luat lumina și căldura verii dar și frigul iernilor aspre care mi-au marcat existența. Aici orizontul se pierde în neant și se împreună cu cerul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un nebun inofensiv. FUSESERĂ ACOLO EXAMENELE MAI GRELE? N-am plecat direct spre Abrud, ci întîi spre București, falsul librar cu trenul iar eu cu autobuzul, cu "chioara", care trecea prin sat totdeauna seara, dar nu oprea, avea stație la Râca. I se spunea așa fiindcă de când o știam mașina asta n-avea decât un far. În București am tras la falsul librar și au trecut două săptămâni până ce am plecat spre Abrud, timp în care am rătăcit de dimineața până
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
asta venea ciorovăiala cu numărul literelor, cu scăderi de silabe sau chiar de cuvinte Întregi care, după opinia juriului, fuseseră rostite după aterizare. Au fost și Încăierări, dar nu s-a lăsat cu ochi umflați și nici cu prea mare râcă. Acolo s-au Întâmplat cele mai frumoase zboruri din viața mea. Mi-era frică, dar fascinația plutirii o Învingea. Mi se suia inima În gât, nu auzeam nimic, simțeam aerul strecurându-mi-se prin păr, pe lângă urechi, printre degetele răsfirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bine, după rotirea sălbatică a manivelei, cu cine avea de-a face: „Da, vă rog!”. Vieru, iute, ca să nu-i taie legătura, urla de se-auzea până la drum: „Coană Marițo, futu-te-n cur!”. De atunci Îmi poartă centralista o râcă statornică, deși am Încercat de câteva ori s-o lămuresc ce și cum. Așa că nici telefonul nu e o soluție. Oricum, n-aș vrea să mă Îngroape. Când aveam vreo doisprezece ani, mă Împrietenisem cu un rudar, Lică. Băiatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care nu se terminau, căci dădeau mereu dintr-una Într-alta, nedumerindu-l și fermecându-l pe tânărul ascultător, care uita să-și soarbă din borcan pișatul de măgăriță fecioară - cum Îi zicea poetul Foiște - și mai ales uita de râca purtată lui Tatapopii că nu-l socotise niciodată o persoană Îndeajuns de Însemnată ca să aibă dreptul de a primi berea Într-o halbă adevărată și nu Într-un borcan În care zăcuseră bucățele de conopidă și rondele de morcovi. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pușca, Întâi dusă la Județ și apoi confiscată În mod oficial, cu acte, fusese pusă, chipurile, În vânzare și achiziționată la un preț de nimic chiar de paznicul de vânătoare Ion Femeie. Mulți ani mai târziu, acesta nu-și ostoise râca Împotriva Directorului și-și Îndemnase, pe ocolite, nepoții pe care Îi avea de la o verișoară să-l iscodească pe fiul cel nătăntol și să afle dacă nu cumva tată-său mai păstra prin casă muniție pe care n-o predase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spună ce s-a întâmplat. Nu a mai așteptat răspunsul și l-a prins de piept, dându-l cu spatele de perete. Doamna Lovin era o femeie frumoasă cam de 50 de ani, dar și drăcoasă. Între ei era o râcă, o mică dușmănie, a cărei cauză nu ți-o pot spune. Pe vremuri învățătorii și profesorii îi sancționau drastic pe elevi pentru indisciplină sau pentru că nu învățau. Metodele de sancționare era bătaia cu varga la palmă sau la fund, pusul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]