250 matches
-
micul și sarmaua”, „ca la noi la nimenea”, „capra vecinului”, „doină, doină cântic dulce”, „nea Alecu”, „bancurile cu Bulă” și multe altele. Dar nu vă speriați... și aici la Sydney veți găsi metehne: „taclalagii” numiți „yuppies”, băutorii de bere care râgâie prin pub-uri numiți „bogans”, soldați și lucrători publici îmbrăcați în pantalonași scurți și ciorapi trei sferturi, pălării Akubra cu motocei pentru a alunga muștele, Ned Kelly-haiducul, bumerangul - devenit obiect turistic care nu mai zboară demult, cangurii boxeri... și paianjenul
DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347784_a_349113]
-
2012 Toate Articolele Autorului sonet fără rimă toamna aceasta se-așterne pe câmp ca o leoaică ce șade la pândă, acum toate mânăstirile bat clopotele de sfânta parascheva, s-au deschis și berăriile și oamenii ca-n picturile lui brughel, râgâie, beau și mănâncă, între nord și sud nu se mai aude nimic, uniunea europeană plânge înmormântarea euroilor, nu mai sunt poetice soarele și luna, acum poetic e sunetul banilor și meduzele care poartă prin stațiunile de vis baronii noștri sentimentali
SONET FĂRĂ RIMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346421_a_347750]
-
a împlini poruncile sfântului. Peste două secunde în fața criticului se aflau sticla de whisky, paharul de cristal, castronașul cu linguriță pentru cuburile de gheață și limbile adulatorilor de serviciu puse cu generozitate la discreție. Marele Critic oficie sorbitul primului pahar, râgâi zgomotos și spuse plin de încântare: - Flit! Gașca dispăru, chirăind încântată de bunăvoința arătată și era gata-gata să-l omoare pe un tâmpit ce se lăuda cu stropii de salivă de pe obraz, susținând nemernicul că sunt chiar ai Inegalabilului. După
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
dacă se poate fără investiții majore, chiar dacă-i mai șleampătă decât a lui. Nu c-ar avea potența fizică necesară, ci doar așa de miștocăreală. Mestecatul ritmic al fălcilor face casă bună cu mirosul picioarelor nespălate, fardat de câte un râgâit de satisfacție, emis pe principiul ‘’m-am scos și azi, i-am păcălit și pe nemernicii ăștia’’. Scrofița Piggy se vede sexy rău, deși țâțele ei sunt ca două mingi medicinale, ca și Boul-Bălții, cu ochelari de intelectual pe nas
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
sinucidă... Înțelegi? Mona: Da, sigur... înțeleg. Și? Octav: Și maestrul le spune că pot să se sinucidă dacă vor... dar că e prea mare deranjul... Mona: Și? Octav: E, aici e aici! Aici vine nebunia. Omul cumpără Cola, o bea, rîgîie de plăcere și pleacă liniștit... Vrei să cumperi o Cola? Mona: Nu... mă gîndesc că e prea mare deranjul... Nu merită... Octav: Nu-i nimic, nu-i nimic... altul la rînd...! (îl vede pe turist și pe însoțitorul lui) Altul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lăfăia În lumina ei portocalie și clipea din ochi somnoroasă. La un moment dat Începu să caște și Își Întrerupse căscatul pe la jumătate, de parcă n-ar fi mers cum trebuie. Înghiți În sec și se bătu cu pumnul În stern. Râgâi Încet și șopti, pentru sine: ― Ay, caramba. De Îndată ce ora s-a terminat, dusă a fost. Cine era? De unde apăruse? Cum de nu o observasem până atunci prin școală? În mod evident, nu era nouă la Baker & Inglis. Pantofii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dezlega până la jumătate. Sunt vizați mari proprietari. Reduși la cel mult o cin cime. Iar bătrânul, deși sărac la început, se pusese pe câștig. A jupuit, în buna tradiție a aristocrației romane, provin ciile pe care le-a guvernat. Libo râgâie: — Nu l-a menționat însă îndeajuns de explicit în testament. Avocatul dă din cap. Așa e. Libertatea nu poate fi acordată unei persoane anonime. Legiuitorul a prevăzut ca sclavii să fie eliberați nominal. Țistuie totuși din buze. — Câți ai eliberat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe coridor, spune Geraldine râzând. ― Cearșafuri care n-au văzut o mașină de spălat de șase luni de zile. ― Mormane de vase mizerabile dând pe-afară în chiuvetă. Ne ținem amândouă de burtă, iar Geraldine scoate niște sunete ca de râgâit. Râd, dar deodată îl văd pe Ben ieșind în fugă pe ușa din față, și atunci râsul încetează, iar eu am crampe în stomac, așa cum se întâmplă de fiecare dată când îl văd pe acest bărbat superb. ― Zi-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ceva de la sărmanii bătrâni, punând o taxă de 5,5% pentru toate pensiile care depășesc 740 de lei. Nu a fost chiar „pohta ce-a poftit” dobitocul cu chelie și fără tichie, dar măcar se simte poate mai bine și râgâie acum ghiolbănește că i-a reușit și această mică ciupeală (mică după părerea lui, dar enormă după părerea noastră care trăim din acest puțin ce ni se mai dă după o viață de muncă). Credeți că se uită cineva că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ioc, impozite ioc și nu existau nici instituții serioase cum ar fi bunăoară DNA, așa că sărmanul Elohim (care după schimbarea numelui, prin sentință judecătorească, a fost numit, Dumnezeu) se plictisea de moarte și căsca sărmanul, scărpinându-se pe burtă și râgâind pașnic, doar câte o veșnicie, două, fără întrerupere. Până la urmă când deja ajunsese la vârsta venerabilă a bărbii albe, unde de altfel a și rămas, i-a căzut în sfârșit și lui fisa, cum să iasă din pasa asta proastă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câștigate În timp ce cătușele feudale ale Bisericii și ale Familiei slăbeau, iar privilegiile aristocrației (fără nici un fel de Îndatoriri) se răspândeau În cele patru zări, erau democratizate, În special privilegiile libidinoase, dreptul de a fi dezinhibat, spontan, de a urina, defeca, râgâi, de a se Împreuna În toate pozițiile, triplu, cvadruplu, polimorfic, nobile prin a fi firești, primitive, combinând tihna și inventivitatea luxoasă a Versailles-ului cu ușurința erotică acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
genii ce-au ieșit din mascarade! Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece vremea-n glume cu retorici de golani. După ce ne-azvârl în criză, ne privează de valori Și ne înrobesc cu taxe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Cercetă zarurile, sub privirea batjocoritoare a lui Vitellius. Le lăsă să cadă de mai multe ori pe masă. — Sunt măsluite. Fața opusă lui Venus e mai grea. De aceea Venus e atât de binevoitoare cu tine. — Și ce dacă? - Vitellius râgâi de câteva ori, mulțumit. Și ce dacă? — În tradiția voastră romană vă este îngăduit să jucați și să faceți pariuri doar în timpul Saturnaliilor. Iar sărbătoarea Saturnaliilor s-a terminat acum câteva zile. — Unui guvernator îi este interzis doar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se simțeau ignorați, neglijați. Știi la fel de bine ca mine cât sunt de orgolioși. Dacă nu-i ungi, nu te urmează. — Ai anulat destule pedepse poruncite de Capito. Am auzit că, de cum ai venit, ai deschis practic porțile închisorilor. Vitellius încuviință, râgâind de mai multe ori. — Am anulat toate ordinele lui Capito. Am readus mulți ofițeri în posturile lor... Am anulat toate pedepsele, inclusiv amenzile... Am adus înapoi gărzile pretoriene care fuseseră transferate în legiuni - știi cât de greu le-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
astea. De fapt, și mie îmi e puțin rău. Le iertase de tot. Nu putea să-și acuze maimuțele cele adorabile. Nu era vina lor. Era vina celor care fabricau băutura ce făcuse din primate niște alcoolice. Încruntându-se și râgâind, maimuțele trecură prin ceea ce era, probabil, o combinație de indigestie și dureri puternice de cap. 16 Într-una dintre camerele casei din bazar a familiei sale, băiatul de la Hungry Hop stătea și-și îngrijea urechea. Nu mai era inflamată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a rezolvat prompt toată povestea. Am mâncat patru Wallies, trei Blastfurters și un American Way, plus o halbă zdravănă de bere. Sunt cam ghiftuit și poate amorțit, dar, cu toate astea, sunt gata de orice. Mă întrebam, în timp ce o luasem râgâind pe Broadway, mă întrebam, deci, cum a ajuns orașul ăsta să se închege. Cine știe ce tip o fi avut, vreun vis măreț. Pornind-o din Wall Street și croindu-și drumul tot în sus, printre ruinele vechiului West Side, Broadway-ul șerpuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceea ce și cred că era, de fapt. Camera o fixa cu mândrie în timp ce ea scuipa; clipea și tușea. Greu de spus cine era, de fapt, cel mai mare fraier din această complicată tranzacție - ea, el, ei, ea. Acum mă împleticeam râgâind pe treptele care duceau spre intrarea somptuoasă a clubului lui Fielding, după ce, în prealabil, mai făcusem vreo două-trei halte pe drum ca să mai beau ceva. Ai putea crede că sunt terminat, mai cu seamă dacă pun la socoteală și romul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de lilieci, croncănit de pterodactili, tors de pește. Poftim? făcu el. — Ai vândut un milion? S-a destins. Nu se putea citi nimic în spatele zâmbetelui său strâmb. — Fii serios, făcu el. — Păi, cât ai vândut? — Ei, un număr rezonabil. Am râgâit și am ridicat din umeri. Am râgâit iar. — Drăcia dracului! am exclamat. Scuză-mă. Am căscat. Mi-am plimbat privirea prin cârciumă. El s-a întors la cartea lui. —Hei, am spus eu. Chiar în fiecare zi... Faci chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pește. Poftim? făcu el. — Ai vândut un milion? S-a destins. Nu se putea citi nimic în spatele zâmbetelui său strâmb. — Fii serios, făcu el. — Păi, cât ai vândut? — Ei, un număr rezonabil. Am râgâit și am ridicat din umeri. Am râgâit iar. — Drăcia dracului! am exclamat. Scuză-mă. Am căscat. Mi-am plimbat privirea prin cârciumă. El s-a întors la cartea lui. —Hei, am spus eu. Chiar în fiecare zi... Faci chestia asta chiar în fiecare zi, adică scrii? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut Prietena mea se întoarce curând E la un dineu de afaceri. Are un butic. Ei, adică ea, încearcă să-i convingă pe oameni să investească în afacerea ei. Nu mi-a răspuns. Am căscat și m-am întins. Am râgâit M-am ridicat în picioare. M-am sprijinit de masă cu genunchiul. Paharul s-a mișcat ca o monedă, dar am reușit să-l prind. Nu s-a vărsat mult. — La dracu’, am spus ea Bun, pe curând, Martin. — Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe hol. Nub Forkner intră șovăielnic și se opri oftând pentru a-și recâștiga echilibrul... Eu nu prea aveam habar de filmografia lui Nub. Ca să fiu sincer, am reușit să văd până la capăt două filme de-ale lui, moțăind și râgâind - dar la o altitudine de zece mii de metri, la adăpostul întunericului avioanelor transatlantice. Articolul de presă pe care îl aveam în poală confirma că jucase rolul unui Pawnee vagabond în Whisky Sour și al unui surdo-mut în celebrul film al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei nu par curioși, nu țin neapărat să te recunoască, să știe cine ești și ce vrei. Înăuntru, Împrejurul cazanului e forfotă și lume multă. Unii sunt ocupați cu golirea cazanului, ceilalți stau pe jos și ascultă povestea cuiva, râd, râgâie, comentează. Cum privești de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de gură. — Micul dejun al campionilor, zise el. Luă o gură, făcu gargară, apoi înghiți. Danny stătea la două scaune distanță, destul de aproape ca să-l audă, dar îndeajuns de departe ca să suporte duhoarea. — Îl știi pe Marty Goines, Chester? Brown râgâi și întrebă: — De ce ți-aș spune? Danny îi înmână un dolar. — Prânzul campionilor. — Iau trei mese pe zi. Turnătoria îmi sporește pofta de mâncare. Danny scoase încă un dolar. Chester îl palmă, mai trase o dușcă și mângâie sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]