253 matches
-
La întrebările noastre, își vâra în gură arătătorul murdar de pământ și ridica din umeri. Am reușit să găsim gunoiul cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând, găinățându-se și râgâind. Am aruncat în ei cu zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
dar o facem doar pentru a-i batjocori. Ne folosim de aceste simboluri pentru a ne drapa găunoșenia în eleganță și idioțenia în elevație spirituală, însă ne comportăm așa cum ne-a învățat mama noastră la mahala: scuipăm, ardem la gioale, râgâim în public, tragem vânturi în plin simpozion internațional, ne arătăm pântecele (și subpântecele) în gazetă, nădușim acru și strănutăm cu stropi grei în timp ce ne reculegem în lăcașurile sfinte, testăm cu unghia calitatea vopselei capodoperelor renascentiste. Rușinea și scârba te cuprind
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
douăzeci de ore din douăzeci și patru. Un ofițer de Securitate cu studii de psihologie a bebelușilor - în trecutul îndepărtat se numeau prunci, plozi, dar cine mai știe? - ar urmări cu atenție încotro arată cu degețelul bebelușul sau bebelușa, în ce stil râgâie, cui și de ce zâmbește, cum schimbă de umoare, pe ce parte adoarme. Micuțul are de la naștere amprente digitale, dar nefiind în situația de a semna un angajament și a lua cunoștință de pseudonimul ce-i revine, i se poate, totuși
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
România concretă, murdară, a gunoaielor și molozului, a funcționarilor de la de la ICRAL, a securiștilor și activiștilor de partid care cîntau la beție cu gura larg deschisă „și noi sîntem români” (...) România sfîrșitului de mileniu în care bolboroseau naționalismul și brutalitatea, rîgîiau mîrlanii iar oamenii de bun simț își dădeau ochii peste cap, neștiind ce să facă, așa cum nici ea nu știa, dar pleca, se azvîrlea cu capul înainte pentru a sparge sticla de proastă calitate a destinului și a deschide breșa
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
cenușiu, acum roz, și nu rozul pe care-l dă aerul tare al cine știe căror înălțimi, - rozul produs de un metabolism secret al politicii, rozul ecleziastic al ierarhiilor cerești, scutite să mai gândească; rozul activist al... (sar un rând!) ...râgâind după mese copioase, rozul de șef arogant, leneș, apatic, ori glumeț, șmecheros, din cabinetele capitonate, înaintea cărora, cetățeanul, hăituit, dacă apucă să intre, își face mai întâi cruce... (Răspuns cuprins în întrebare.) * Ce ocaziune mai nimerită decât sumitul evropenesc... Ce
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
directă, țoapa are mișcări imprevizibile. Domină asistență cu un tupeu exaltat. Poate să-și ridice poalele peste cap, devenind ridicol cel care nu a evitat-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
directă, țoapa are mișcări imprevizibile. Domină asistență cu un tupeu exaltat. Poate să-și ridice poalele peste cap, devenind ridicol cel care nu a evitat-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
directă, țoapa are mișcări imprevizibile. Domină asistență cu un tupeu exaltat. Poate să-și ridice poalele peste cap, devenind ridicol cel care nu a evitat-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fie un loc pe aproape roagă-te să-l găsești până nu se întunecă. LyriCola Se cumpără cutia se ține cu stânga se trage inelul ca la grenadă Se mută în dreapta se duce la gură se bea conținutul multinațional Se râgâie delicat CO2 ambalajul se-aruncă înapoi peste umăr în haznaua lumii Cu dragoste otrava își face efectul peste o sută de ani. Ai văzut n-ai văzut Cum luna se scaldă în catedrala femeilor Cum îmblânzirea în leu cum acrul
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii n-or să-l pârască c-a plecat de-acasă căci băiatul le era drag. Știau de la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
i-a fost amantă ani în șir, că a părăsit-o scârbit, lăsând-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată, și că de atunci îl sună zilnic să se împace. Dădu pe gât ce mai rămăsese pe fundul halbei și râgâi zgomotos și plin de sine. Trebuie că trecuseră ceva ore, își simțea capul monstruos și greu ca o garofiță. Ce garofiță? Ai încurcat lucrurile rău, măi Gigi... Era ca o ghiulea. Exact ca o ghiulea. În jurul lui se lățea o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de redactorul șef. Peste holul teatrului trec umbre lungi de pe trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film. Soarele cade peste clădiri și ochii redactorului șef abia își mai țin pleoapele de greutatea timpului ce pare să nu mai treacă. Actorul râgâie plictisit. Ia paharul în mâna subțire, albă, cu unghii lăcuite și-l ridică deasupra capului. Îl privește atent, ca și când așteaptă de la el o opinie critică, după care trage linie: — Căcat! N-am auzit în viața mea o poezie mai proastă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de femeie ce naște și ca de bărbat cu boașele smulse. Alergau tot mai repede, se apucau ca păduchii, cu căngi și ventuze, de șuvițele de lumină, zvâcneau în sus din șoldurile solzoase, hohoteau din gurile încolțate așezate pe pântece, râgâiau cu fețele deșucheate, sașii, de pe bucile șezuturilor. Erau demonii, care începură să izvorască din cercul fermecat ca o încolăcire fabuloasă de răutate, umplând cerul cu aripi și țipete, pământul cu stropi de venin și spermă, și cu oroare ființa Dumnezeirii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
născut nimeni, pe care nu le-ar fi perceput nimeni, niciodată... Ea era în film, mușchii feței ei oglindeau emoțiile celor ce luptau și iubeau (dar niciodată nu făceau dragoste, nu-și suflau nasul, nu trăgeau vânturi, nu sughițau, nu râgâiau, nu-și uitau prohabul dezbumbat) acolo, dincolo de fereastra dintre realitate și vis. Paralizată, inconștientă, trăia filmul atât de intens, de parcă ar fi fost proiectat nu pe ecranul sălii (un cearceaf murdar și sfîșiat), ci pe osul neted al țestei ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un țol de apă. Corpul lui, o plută mică. Firele de păr de pe membrele lui sunt vâsle, care lovesc curentul. Corpul lui, nenumărate creaturi microscopice, pe care nevoia le-a unit. În sfârșit, din gâtul lui încep să coboare noțiuni. Râgâie, născând cuvinte. Pui de păianjen-lup, împrăștiindu-se de pe spatele sunetului-mamă. Orice linie curbă din lume e vorbă. Crengile care bat în geam. Urmele în zăpadă. „Norocos“ e aici, învârtindu-se prin preajmă. „Frumușel“ gâfâie, de bucurie că-l vede. „Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
literelor. Acum sunt pe fază. Ieri nu eram pe fază. Își strânseră mâinile. Mark avea altă bluză, cu douăsprezece legi din Nebraska aflate încă în vigoare. Mamele nu-și pot face fiicele permanent fără autorizație de la stat. Dacă un copil râgâie în biserică, părinții lui pot fi arestați. Purta căciula tricotată pe care o avusese și cu o zi în urmă, chiar dacă stătea într-o cameră închisă și era vară. —Azi ai venit singur sau...? Weber se mulțumi să ridice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
drag, mătușa Lynn. Acel „ceva“ era un cec de 10.000 de lire. Mi-a luat câteva ore, trei cești de cafea, două felii de pâine prăjită, două pastile de ibuprofen și niște tablete efervescente care m-au făcut să râgâi toată dimineața, dar mi-am recăpătat în cele din urmă controlul complet asupra membrelor și parțial asupra creierului. 10.000 de lire sunt destul de eficiente ca stimulent pentru depășirea mahmurelii și îi voi recomanda această soluție Lisei, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
public ; dar Alagna a acuzat publicul de lipsă de respect față de el! Și-atunci? Unde-i Solomon să spună că ambii au dreptate? Am asistat, nu o dată, la asemenea dezacorduri : unii-și dau sufletul pe scenă, alții huiduie, chirăie și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul servea și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a binelea. Asta însemna că nu mai aveam prea mult timp. Am simțit ceva greu la mine-n stomac. Eram convins că-i de la ouăle și clătitele lui tanti Mae. Cu gustul de ouă ochiuri în gât, am început să râgâi, și încă tare. Râgâitul îmi ardea de obicei gâtul, așa că am început să respir pe gură aerul răcoros de afară. Asta m-a făcut să mă simt mai bine, dar fierbințeala tot îmi mai stăruia în piept și a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
exmatriculat din cauza ouălor lui tanti Mae? Am încercat să mă înfurii pe tanti Mae, dar nu am reușit. Speram doar ca atunci când voi fi dat afară din școală să nu-i spună lui tanti Mae de ce. Probabil că și ea râgâie acum acasă și și-ar da seama. Mă întrebam și cât mă va mai lăsa doamna Watkins să aștept în camera asta. Pantalonii începuseră să mi se usuce, dar umezeala ajunsese la piele și era inconfortabilă. Îmi doream să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aduc un pahar. Erau atâtea femei și copii mici în jurul ei, încât cu greu puteam ajunge la masa unde se dădeau pahare. Tanti Mae a luat paharul și a sorbit prelung, și-a tras apoi o privire meditativă și a râgâit. Era aproape ora zece. Berea mai că se terminase, dar lumea încă se înghesuia pe ringul de dans. Copiii mici dormeau pe aparatele din uzină, cu picioarele atârnându-le de-o parte și de alta. Femeile se opreau lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Harpo n-a zis da, însă n-a zis nici nu când ea i-a sugerat că asta aș putea fi eu. Oricum, a tușit, iar Maimuța a interpretat gestul lui ca pe o încuviințare. Are momente când tușește, grohăie, râgâie, câteodată se bășește, el știe dacă intenționat sau nu, deși, după părerea mea, bășina trebuie interpretată drept o reacție de transfer negativ din partea lui. — Păsuleț, ești minunat! „Păsuleț“, când e pisicuța și mâța mea blândă la așternut - iar când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sucul, pui a plătit imediat și a dat pe gât sticla de parcă ar fi fost goală. Tăceam cu toții. Eu îmi priveam distrat geanta deschisă prin care vedeam un capăt de cravată și puțin din mapă. Pui se lupta să nu râgâie, băuse prea repede, și ea chiar i-a atras atenția, ce Dumnezeu bei așa repede, el a zis că-i fusese sete. Ea s-a reîntors la bere, a luat o înghițitură, a tras din țigară și, după un timp, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trebuie să ne facem griji, ne socotim pe urmă. - Sara, you’re an angel! a exclamat Cornel, și să știi că puloverul de la tine e super! Hai să mâncăm! Muntene, da’ câte ai luat, tată!... De-abia pot să nu râgâi, e vineri, am băut un pic, am luat autobuzul și am lăsat mașina la firmă; i-am dat lui nea Zoaie merele glazurate și s-a bucurat, a zis că nu-i nici o problemă, și șeful își lasă mașina peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]