361 matches
-
aliniamente succesive dinainte stabilite. Și măcar de-ar fi fost înarmate, dac-ar fi observat la ele vreo pregătire de atac, intenția constituirii unei falange, a unui azimut... Nimic! Pur și simplu stăteau tolănite, acesta e cuvântul, tolănite într-o rână, dar într-o perfectă ordine, în șiruri drepte asupra cărora privirea lui bătea perpendicular. Căpitanul încercă din răsputeri să se trezească, se zvârcoli în pat, dar o forță mai presus decât puterile sale îl sili să stea în vis. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un timp în care toată viața i s-a derulat în fața ochilor minții, întârziind mai ales în camera lui Judit, acolo unde ea râdea și șușotea cu japonezul. Către prânz, puterile i-au revenit miraculos; s-a ridicat într-o rână, strigând după ajutor. Judit a venit imediat, urmată de domnul Takakusa. Noah abia se putea ține pe picioare. Auzea voce lui Judit povestind japonezului: - A făcut parf și pulbere toate economiile noastre! Șobolanii au mâncat pergamentul și și-au înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întreaga mea voință și ordon mâinilor să se miște repede, acestea nu mă ascultă, se mișcă greoi, încet, paralizate parcă de teama că vor sparge, vor risipi, vor răsturna ceva. Stau de mult timp picior peste picior, lăsat într-o rână. Piciorul și partea pe care stau cu toată greutatea corpului au obosit, simt furnicături și doresc o schimbare. Îmi încordez voința, vreau să mă mișc, să mă întorc, să mă așez în altă poziție, dar, înghețat și încătușat cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privire de partea cealaltă. La vreo treizeci de pași, o siluetă Întunecată zăcea Împotmolită pe prund, parțial ascunsă de vegetație. - Era adevărat... iat-o, bâigui bargello. Și lui Dante Îi venea greu să Își creadă ochilor. Ușor Înclinată Într-o rână, o galeră de război zăcea rezemată de malul râului, cu Întregul rând de vâsle Întinse, pregătită parcă să o pornească În larg. - Pesemne că diavolul a călăuzit-o până aici, murmură bargello Înfiorându-se. Dante nu izbuti să Își stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va culege mai mult decât a semănat; îl lovește, deci, puternic cu piciorul în gât, țintind apoi chiloții care strălucesc albi în întuneric, astfel încât omul din Linz se prăbușește într‑o rână. Curge un pic de sânge de Linz și tăcerea se așterne brusc, sigur că tipul nu s‑a ales totuși cu sechele. Dar o să țină minte întâmplarea asta. Toți se grăbesc înapoi în întuneric, spre strada care‑i scuipase mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Stejeran 1 două, iar comandantul Felix, dându-și seama că responsabilitatea lui era cu totul alta, nu numai că nu-i aruncă nimic, dar îi spuse peste umăr: — Getta dragă, stai, te rog, normal! Getta 2 se sculă într-o rână: — Cum adică normal? — Adică - răspunse Felix S 23 - să nu stai într-o rână, ci în picioare, ca un robot normal. Colegii mei, care sunt din generația a cincea, chiar dacă nu posedă încă aparatura necesară perceperii unor senzații de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
totul alta, nu numai că nu-i aruncă nimic, dar îi spuse peste umăr: — Getta dragă, stai, te rog, normal! Getta 2 se sculă într-o rână: — Cum adică normal? — Adică - răspunse Felix S 23 - să nu stai într-o rână, ci în picioare, ca un robot normal. Colegii mei, care sunt din generația a cincea, chiar dacă nu posedă încă aparatura necesară perceperii unor senzații de genul celor pe care le-ar putea percepe când tu stai într-o rână, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o rână, ci în picioare, ca un robot normal. Colegii mei, care sunt din generația a cincea, chiar dacă nu posedă încă aparatura necesară perceperii unor senzații de genul celor pe care le-ar putea percepe când tu stai într-o rână, sunt totuși destul de complex dezvoltați ca să înțeleagă că ar fi foarte bine să aibă aparatura necesară perceperii poziției tale. Deci un posibil motiv de nemulțumire din partea lor. Zic bine, băieți? — Bine șefu’! răspunseră în cor Stejeran și Dromiket. Dom’le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
poziției tale. Deci un posibil motiv de nemulțumire din partea lor. Zic bine, băieți? — Bine șefu’! răspunseră în cor Stejeran și Dromiket. Dom’le, parc-ai fi soțul meu! făcu întristată Getta 2. Când mă vedea că mă las pe-o rână, nu mai rămânea o farfurie întreagă în casă. Zvârlea cu ele în tabloul lui de absolvire, unde erau toți roboții din generația a șasea care erau construiți să stea drepți, în picioare. — Cum, ești căsătorită?! întrebă timid Stejeran 1, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu acesta e cuvântul, ci corectă, o teorie corectă... la un moment dat, în spațiul primar, sub acțiunea descărcărilor electrice, conglomerate de molecule... — Lasă, dom’le, moleculele, că nu despre asta e vorba! se răsti comandantul, sculându-se într-o rână. Parcă eu nu sunt fiu de țărani! Sunt fiu de țărani și mai simpli ca ai tăi, simpli de tot! Toți suntem fii de țărani, c-altfel cum am fi ajuns în spațiu? Eu vorbeam cu tine ca de la om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc pe aceeași bancă? Doar câteva clipe, răspunse tânăra. Se apropie ora când trebuie să dormim. Se așezară. Rămas în urmă, pilotul Amărășteanu dădea târcoale unui tractor cu șenile într-o rână. — Ciudată banca asta pe care stăm, nu? spuse Aciobăniței. N-am mai văzut nicăieri așa design. — Da, e o bancă ergonomică, răspunse tânăra. — Și trebuie toți să dormiți? întrebă comandantul. — Marea majoritate, răspunse tânăra pistruiată. S-a pornit de la constatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în cercul de exprimare corectă. De pildă - luă ea un aer șăgalnic -, știți cum se scrie „Datu-mi-o-ai”? Comandantul Aciobăniței se gândi câteva clipe. — Sunteți foarte ironică, răspunse el surâzând cu tristețe. Se lăsă tăcerea. Dinspre tractorul cu șenile într-o rână se apropie de ei pilotul Amărășteanu. — Deranjez? întrebă el. — Dimpotrivă, răspunse comandantul. Ia loc. Tocmai discutam cu domnișoara... Iertați-mă, am cam uitat cum vă cheamă... mi se întâmplă tot mai des în ultima vreme... — BȚ 3, răspunse tânăra mediocră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
completamente nesfânt... Ca un semn parcă al Cerului scoborât peste nota de final a fiecărui destin strivit cu duritate în bezna sângerie a morții dominante, mulțimile de cruci improvizate din lemne anevoie legate unul de celălalt au dominat într-o rână, dar creștinește, căpătâiul tuturor gropilor comune săpate în pământul primitor al altor patrii... Undeva, în zare, linia orizontului roșietic de acasă avea să rămână un ideal de neatins pentru cei cărora firul existenței își încheiase de acum singurul lui discurs
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > JUSTIȚIE DREAPTĂ Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Justiție dreaptă Am privit eu dintr-o rână La justiția divină, Cum le face și desface, Și dreptatea o împarte. Dar nu am înțeles defel, Cum deciziile nu-s la fel, De ce-n primă instanță Hotărârea e o zdreanță, Iar decizia din Apel, E taman într-un alt
JUSTIŢIE DREAPTĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362935_a_364264]
-
doi flăcăi, iar lupta a fost lungă, istovitoare, pe viață și pe moarte. Iar eu, cu obrajii în palme și sufletul la gură, am asistat la execuția publică. Spre prânz, l-au urnit. S-a aplecat a dojană într-o rână. Dar tot semeț! S-a scuturat de ace în silă. Dar tot neclintit! Zgomotul motorului suprasolicitat căpătase dramatism. Partenerul pedestru tăia surcele din leșurile celor ce fuseseră lămâi, portocali și măslini plantați după poruncă de Anul Nou al Pomilor, văruiți
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
În liniștea pură nu cere nimica, E colțul tăcerii a lumii din sori! Văd parcă via cu mustul din teasc Și toți bostanii de prin grădină, La poartă de veghe e nucul bătrân, O creangă uscată se - apleacă într-o rână. Aleargă nepoții spre poala de cer Să-ți mângâie barba tot mai căruntă, Pe brațe altare, de tainic mister, Psalmistul David încă mai cântă! Miroase a smirnă printre icoane, Candela veche se-aprinde în rai Bunicul citește încă ceaslovul... Un
BUNICII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362340_a_363669]
-
greșit. Își umple zdravăn plămânii cu aer și, fără nici o temere de moarte, se-aruncă în apă. Unduind se-afundă grabnic, uimit cât spor găsește-n sine. La epavă ajuns, pipăind formele se ridică pe copastia plecată ușor pe-o rână. Ceasul ăsta prielnic i se pare o minune: prin perdeaua apei îndeamnă spre el un crăpcean cu chip de om, cu solzii din monezi. Arătarea aurie intră de voie în coșul legat de gâtul lui So Jin-Ji, umplându-i-l
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
se îmbătau repede. Banii, în general, veneau din alocația copiilor, statul român, pe atunci, oferind o sumă destul de bună pentru sporirea natalității. Ba chiar și titlul de mamă eroină, pentru acelea care nășteau mai mulți copii! Casa era într-o rână, gata să se prăbușească în orice moment peste copiii care dormeau toți într-un pat, de-a transversalul. Acoperișul, de mai mare mila, cred că și vântului îi era milă, altfel putea de mult să-l zboare cât colo. Jumătate
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
Când, la catarg în vârf, se 'nalță tricolorul. Privește cerul trist și stânca se înmoaie Cum zbiară mielul blând și plânge biata oaie! Atâta sânge curge din tălmăcirea slovei Și-atâtea cruci înoată în veșnicia dogmei... Berbecii stau pe-o rână, nu-s buni măcar de lână! Sămânța li se pierde cu pruncul dimpreună. Ciobanu-și umple traista și spune mucalit: "La vară și batalii i-oi pune la pârlit." Eu cred că-s mort de mult și nici măcar nu știu
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366888_a_368217]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎNȚELEPCIUNE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 870 din 19 mai 2013 Toate Articolele Autorului stătea într-o rână. oricum nu mai voia să stea drept, i se făcuse teamă să tot gândească strâmb. va purta cu el toiagul înțeleptului și astfel va fi în stare sa răspundă la toate întrebările pe care, până mai ieri, nici măcar nu îndrăznea
ÎNŢELEPCIUNE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350392_a_351721]
-
de înțeles trecutul lor frumos al bunăstării de atunci ce acum s-a transformat în monumentalitate neglijată. Piața veche din centrul istoric, deprimantă și bandajată de gabrieleni era aproape pustie, cu cutia Poștei Romane, roșie și prăfuită, căzută pe o rână de pe suportul ei metalic, așteptând și ea să se dea drumul la minerit în speranța ca atunci vin „investitori canadieni” și o așează și pe ea, înapoi pe suportul ei. Să aștepte sănătoasă. Am revăzut cu interes muzeul aurului și
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ICOANĂ DIN ALT VEAC Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 963 din 20 august 2013 Toate Articolele Autorului Cu gardul gârbovit de vreme Se-apleacă într-o rână casa Și din rărunchi puternic geme Prin iarbă, ruginită, coasa... Oftează ușa scârțâindă, Când o deschizi încetișor, Trecând prin învechita tindă; Roșesc mușcate în pridvor. Auzul ți-a slăbit și-ți pare Că timpul pentru tine-a stat, Nu mai
ICOANĂ DIN ALT VEAC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364994_a_366323]
-
Autorului La americani datul mâinii la prezentarea cunoștințelor, viitori mai mult sau mai puțin interlocutori, dar mai ales despărțirea de ei și în mod sigur bătutul palmelor se face aproape simultan cu o îmbrățișare instinctivă, pe o parte, pe o “rână” cum s-ar zice, neelaborată, puțin anticipată și neostentativă, o poziție oarecum stranie față de natura sentimentelor afișate sau mă rog, presupuse și înlocuiește, nu știu din ce pricini, îmbrățișarea frontală cu brațele larg deschise, “piept în piept”, poate spre a
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (10) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351405_a_352734]