417 matches
-
Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Praștia luminii șuieră prin vreme ca un corb de sticlă beat și fără sens, din potop și milă se mai nasc poeme, sub un glob de ceară rînced și imens. Ultima flașnetă cîntă a speranță, turnuri vechi de apă plîng sentimental, nu mai e nici lapte, nici iaurt sub clanță, Moș Crăciun, o vreme, cică e-n spital. Noi vom fi aceia fără de prihană, cînd nebunii, greieri vor
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
un vierme. Așa ne zice ea când ne vedea de la geamul mașinii ei blindate, bulucindu-ne la cozi, așteptând la nesfârșit să ne dea un litru de lapte apos, un kilogram de oase sau o jumătate de pachet de unt rânced. Ca să ne sărute copiii în timpul „marilor sărbători” de la 7 ianuarie și 26 ianuarie, din „ianuarie aniversar” cum spumegau poeții lor de curte din neagra iarnă a istoriei noastre, îi țineau în carantină și-i dezinfectau. Pentru ea, care era buba
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
în care m-a aruncat pedeapsa existenței, iată că eu pur și simplu nu știam să urmeze așa ceva... să nu fie atunci totul decât o minciună cumplită? Dar încleștarea aceasta formidabilă care mi-a cuprins maxilarele, ferecându-le, gustul acesta rânced care în timpul somnului meu cumplit a și lâncezit, gratulându-mă cu acea miasmă infernală a lumii de dincolo, este cât se poate de real și înțeleg, spre disperarea mea, că abia acesta, acesta este locul în care m-am aflat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bomboană de pralină și mă privi cu o oarecare reticență. — Daniel, ești alb ca o bucă de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e poftă. — Atunci Îl pui deoparte, că nu se știe niciodată cînd un Sugus de lămîie te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
efect cât de mic asupra vieții. Plecând de la doamna Lawrence, Amory a coborât pe Riverside Drive cu un sentiment de satisfacție. Era plăcut să discuți din nou subiecte gen tânărul poet Stephen Vincent Benét sau Republica Irlandeză. Prins Între acuzațiile râncede ale lui Edward Carson și ale judecătorului Cohalan, se săturase până-n gât de problema irlandeză. Totuși existase o vreme când trăsăturile celtice proprii fuseseră coloanele filosofiei sale personale. Dintr-o dată, i s-a părut că viața Îi mai oferea suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o pauză. De aceea sunt aici, să mai răspund la o Întrebare de-a ta. Tocmai am hotărât că nu cred În nemurire. - Nu zău? Ce banal! - Îngrozitor de banal, l-a aprobat ea. Dar și deprimant. Un fel de depresie râncedă, bolnavă. Am ieșit aici, afară, ca să mă ude ploaia, așa cum e udată o găină. Găinile ude au gândirea foarte clară. - Continuă, a Îndemnat-o amabil Amory. - Ei bine, eu nu mă tem de Întuneric, așa că mi-am pus mantaua impermeabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Hlamida să-mi sărute și să moară. Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streșini - iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeți cădea mereu. Se-amestecase ceața din noi cu cea din slavă... Și, silnici, pașii noștri trezeau - o cât de rar! Ecouri fără nume, prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în golul Rămas stapân, pe ramul tremurând, Prin visul lor mai stăruie ocolul Pe care frunza l-a făcut, căzând. S-au așezat, tăcerile, în mugur, O hibernare luată cu-mprumut. Iar în licoarea, lacrimii de strugur, Mai cad poeme râncede... și-amut Se pierde toamna, iar, în reverie, Un ritual nescris se-adapă-n ea Mantaua-i verde, azi, e ruginie, Parfumu-i, sugerând miros de nea. Mai e puțin... și soarta ei postumă Se v-a uni cu dezbrăcatul crâng; Atât, cât
CÂT CRIZANTEMELE MAI PLÂNG de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368333_a_369662]
-
văzut cineva intrând încoace? „ ... ”!!! Auzisem, dar credeam că nu mi se adresase mie. Încă insistam în stabilirea detaliilor, nu mă dezmeticisem. Veneau spre mine „haldele” altui timp, ce miroseau a parfum, briantină și naftalină, în amestec cu uleiuri și unguente râncede de mobilă veche, o viermuială atemporală ... Vasile mă trase de mânecă și suflă aspirând în rotocol locul din preajmă, rostind cu oarecare încordare: „E băiatul de care v-am vorbit, doamnă! Și-apoi, luat pe nepregătite, către mine: „Unde ești
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
destramă, sunt în câmp, stele strălucitoare ca becurile într-un brad de sărbători clipesc, un cârlig mă apucă de guler și mă aruncă departe, să nu mai vii pe aici , mi se spune. În trandafiri este un gust de roșu rânced, pe lume a venit un copil orfan. O văduvă-lehuză își sfârșește zilele pe o piele de miel. Oamenii au pleoapele plecate, ele se umflă, ca niște cepe mari, putrede, spre sud. Se refugiază o ultimă rândunică. Tot ce rămâne, moare
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
o soarbe, numai,nu îndrăzniți s-adormiți pe veșnicia stâncii! Mi se umplu ochii de alb, de iubire și foșnet, ca și-atunci când surprind măreția lunii printre coarne de cerb, pământul își trage cușma peste lumina din creștet, din pântecu-i rânced nămeții se-nfruptă acerb! Referință Bibliografică: SCUTURAȚI-VĂ FULGI! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1901, Anul VI, 15 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SCUTURAȚI-VĂ FULGI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348545_a_349874]
-
sătenilor, la mat pentru o cinzeacă de țuică, cum îi strălucea, lui, ceasul acela, în noapte, că avea cadranul cu fosfor. L-au snopit din bătaie, pe Amza, țăranii, l-au dezbrăcat în pielea goală, l-au uns cu untură râncedă, baba Călina a rupt o pernă deasupra capului lui Amza și fulgii s-au lipit de untura întinsă pe el. Arăta ca o găină curentată. L-au legat în mijlocul comunei de un stâlp de salcâm uns cu păcură, special pus
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
gât i-au legat o talangă. Și l-au plimbat așa prin toată comuna. Muierile îi dădea cu huo, copiii, ținându-se ciorchine de alai, aruncau cu bolovani, care explodau, ca grenadele, pe țeasta lui Amza. Atrași de mirosul unturii râncede se adunaseră toții câinii din comună, stăteau la o oarece distanță, câte unul, mai îndrăzneț, se furișa pe la spate și-l mușca de picior. Apoi l-au scos la marginea comunei, spre Slobozia, i-au desfăcut talanga și funia de după
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
cu stropii de jăratic, Crestați printre altare-rugi... Priveam în depărtări ascunse... Citisem despre un pământ, Cândva unit, ce dispăruse, Cu un cernit discernământ; Am stat s-ascult un imn absurd, L-am intonat în călimară, Metaforă cu sunet surd, Minciună râncedă și-amară, Și rușinos mi-era cuvântul, Era jenant să îl rostesc, Deși acela era gândul, Părea greoi să povestesc... Și mă visez, în nopți de vară, Într-un sătuc, pe mal de Prut, S-ascult un greier, cu-o
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
simț. Mintea a început să-i lucreze asupra unei nedumeriri care îl lăsase în ceață; balada meșterului Manole nu poate trata nicidecum geniul constructiv al poporului român. A răstălmăci textele întru slăvirea propriului popor nu echivalează decât cu un patriotism rânced, leșinat. Să ți se dărâme noaptea tot ce zidești ziua înseamnă cel puțin nepricepere. În fapt, ni se prezintă o stare a lucrurilor la un moment dat, moment ce pare să devină prezent continuu; starea de înapoiere față de civilizația avansată
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
râse. Se întoarse și scotoci într-unul dintre sertarele biroului său. - Am o jumătate de pungă cu alune. - O ai de peste un an, așa că o poți arunca la gunoi dacă nu cumva vrei să experimentezi la ce folosesc niște boabe râncede. Am o idee mai bună. Să comandăm o pizza uriașă și două beri reci. George se lumină la față. - Aș fi vrut să am eu ideea asta. - Păi, caută un număr de telefon pe net și să facem o comandă
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
a fost trădat de către proprii săi șoboloani (sic!) se încearcă resuscitarea. Voi citi cu interes puseurile sale de după gratii! Manechinul, iubitor de tarantella, anunță deschiderea unei „Laundry fast” pentru cosmetizarea cadavrelor liberale dispuse la continuarea practicării pupincurismului. Hulpave de sinecuri râncede. Un singur cadavru nu mai poate fi reevaluat. Cel al Demisului național. În ciuda spălărilor repetate de către băieșii Curții Constituționale. E în putrefacție avansată de mult timp. Însă, orbitorii pesediști se fac că nu văd, deoarece le servește cauza și-l
TABLETA DE WEEKEND (73): SPĂLAREA CADAVRELOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352364_a_353693]
-
Popular, un fel de om care le face pe toate și fără greșeală, „model-țuț'' cum îi venea câteodată la ureche, el urmând să decidă câtă batjocură și cât adevăr se cuprindea într-însu...l Dinspre lac răzbătea o duhoare de pește rânced și apă stătută, dincolo înspre fluviu - aflat la o aruncătură de băț - febrilitatea unor activități având aceeași culoare cu cea a Dunării înspumate și tulburi, în care ostoiau tigori scremute de noile rânduieli pe cale de a-și afla pe pământ
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
în seară, nesătui și duși pe gânduri, Până ce ne iei la Tine, înveliți în patru scânduri!!. . . =Detroit - Michigan - USA = Amintiri și gânduri, topite în rânduri ... Patronul dădea la prânz o salată cu tot același fel de aripioare prăjite în ulei rânced și o porție de pitzza. Stresul și aripioarele acelea mi-au distrus stomacul în doi ani de zile. Așa cum erau, totuși ne potoleam foamea, într-o zi de 10, de 12 sau l4 ore de trudă. Cum au venit mexicani
DRUMUL ROBILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346550_a_347879]
-
să arză. Târziu în veacuri, poate, rătăcit Voi reveni pe urme vechi, halucinat, Cu altă zestre iar de peticit Și fi-voi jaguar sau împărat. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 10 din 7 martie 1942 RECHIZITORIU Burgul e rânced de păcate, Orbit de noapte și de scame. Gigantice clădiri durate Încep ființa să-i destrame. Ziua e șchiopă ca o targă. Ograda văduvă de spice. Nerăzbunata sete largă Țipă în creștete și bice. Molii se coc în rădăcină Pe lângă
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
venirii vacanțelor cînd mă întorceam acasă, așa cum m-a răscolit toată viața dorul de satul meu. M-a apăsat nemilos depărtarea pentru mult și chinuitor timp, după ce am plecat în Italia, unde mi-a lipsit tot timpul aburul din pământul rânced al primăverior de la Solovăstru, parfumul de rai al ierbii cosite, răpăitul ploii de la Solovăstru, pietrele, râul, fructele, nămeții albi, părinții, casele, oamenii, soarele de acasă...! De câd cântați? Nu știu cînd și dacă a existat o parte de timp în
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
cu nonșalanță. Doi ofițeri îmbrăcați regulamentar, i-au pus cătușe pe mâini, pe ochi, pe suflet și i-au spus: atenție copilărie candidă, adolescență efervescentă, drogurile înainte de toate, vă omoară sufletul! Acum zboară și el în văzduh ca și amintirile râncede, era să pățească rău de tot, el care credea că nu va păți niciodată nimic, putea sta mulți ani în închisoare fără bacul luat, fără drept de înscriere la facultate, fără Joanna și prietenii buni, cu inima încătușată de întunericul
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
fiindcă în mod firesc ar fi trebuit să urce treptele, el a coborât la demisol, pășind în coridorul scund și îngust, cu uși de o parte și cealaltă. Trecea în revistă chipurile cenușii ale năpăstuiților care locuiseră în micile încăperi râncede: oameni săraci și nefericiți, cei mai mulți singuri pe lume, și-i imagina vegetând... Trecând prin dreptul unei uși întredeschise a zărit în interior o dâră de lumină difuzând prin mica fereastră cu geamlâcul mânjit. A pătruns stârnind praful. Încăperea goală... Razele
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
vor fi împotriva ta, vei fi proscris și vei fugi ca să-ți salvezi viața în periferiile sălbatice ale galaxiei, unde vei trăi cu teama în suflet”. „Bine, dar batoanele de ciocolată...”. „Îmi amintesc, nici o grijă. La mine nimereau întotdeauna alea rîncede. Și acum... ȘTERGE-O!”. Vreți să știți cum mă cheamă? Deșcă Bătrînă e un nume destul de bun. Povestea mea? E prea mult pentru urechile voastre gingașe, băieți. Să ridicăm mai bine paharele și să-i zicem un toast. Faceți asta
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]