196 matches
-
aș scrie o poezie. Aș prefera să fiu, acum, cu voi, Să-mi spuneți dacă am greșit, Cănd n-am dorit să fiu slugoi Și nici să plec capul spăsit. N-aș vrea să-mi folosesc talentul, Să nu-i rânesc pe invidioși, M-aș adresa cu tot respectul Iubiților mei Fani generoși. Să împărtășim din viața noastră, Despre părinți, copii și frați, Despre o pâine coapta-n vatra Și de dorință celorlalți. Ce-ați zice de un eveniment ? Cenaclu-n
CE ZILE SUMBRE! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371311_a_372640]
-
fi știut când ne-am regăsit Cât de străin ai devenit , M-aș fi ascuns dacă ai fi sosit , Nu aș mai așteptat să fi revenit... De-as fi știut că m-ai mințit , Ca vorbele tale amăgitoare iar mă rânesc... Nu te-asteptam la asfințit Visând să te reîntâlnesc . De-as fi știut că nu mă iubești , Că joaca ta e doar o răzbunare , Nu mă mai întrebăm cine ești ... Așteptând să vii cu nerăbdare . De-as fi știut cât
DE-AS FI STIUT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375528_a_376857]
-
destindă: până la sfârșitul zilei avea să fie ca scoasă dintr-un furnal. - Raluca Radu, anul trei. De ce s-ar fi străduit să-i țină minte numele? El fusese un altfel de student, își băgase mâna și în fundul animalelor la nevoie, rânise în grajduri și ajutase la împerechere cu o emoție mult mai mare decât o încercase alături de o fată. Îi strânse totuși mâna întinsă, doar pentru a-i vedea reacția când se murdărea cu praful rămas pe degetele lui de pe furajul
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
ori la rând: botez !” Prin coclauri negre foarte și caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi, Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte - Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina Învierii Ce distruge orice fiară și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții rebegindu-și viața amară, Stând pribeag în fața sorții, călător uitat
NOAPTEA DE SÂNZIENE (SAU NONŞALANŢA NEGATIVULUI ALFA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371120_a_372449]
-
să nu vezi cuvintele cum se scaldă în noroi? Prea multă plângere în lume...!, prin lacrimi plâng cuvintele și văd atâtea litere cum se șterg sfios la ochi... De ce tu, Dumnezeule, în palatul tău ceresc, nu mai cauți salahori să rânească bălegarul care pute pe pământ? Și mai spui ca o minciună, amăgindu-ne perpetuu, trimițând pe sfântul Petru, (nu era deajuns poetul!) mână-n mână cu profetul peste tot, bătând pământul tot ne-au spus, bătu-i-ar sfântul!, că
NEPĂSAREA CERULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345783_a_347112]
-
cel mai brutal al cuvântului, se poate instala un regim politic dar nu dreptatea, adevărul, milă și iubirea. - Multe insecte bâzâie dar numai albinele fac miere. - Perlele se nasc din suferință .- Vorba rea cade că o sămânță otrăvita: provoacă ceartă, rânește, aduce suferință și dacă nu i se oferă balsamul împăcării, în cele din urmă ne doboară. - Când ajunge omul să aibă o părere foarte bună despre el, foarte greu îl mai întorci din cale. - Cine își pregătește o înmormântare fastuoasa
EXERCITII DE MEDITATIE de ION UNTARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376925_a_378254]
-
porcilor la nas, sub fereastră. Ehe, Dumnezeu nu doarme! Noi ne distrăm, pe seama lui și nu-l compătimim, cred că dacă l-am compătimi s-ar simți prost cu adevarat. Deci, îi zice el Tanței într-o dimineață, când ea rânea la porci și el a deschis fereastra: - Bre, tanti Tanțo, ia să muți cotețul ăla de aci, că m-ai împuțit cu porcii dumitale! Cum deschid fereastra, zici că ai dat cu armă chimică pe fereastra mea, așa de urât
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost - Un iubit pierdut prin porturi, un lup negru făr
VULCANUL DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375960_a_377289]
-
și legat la coceni. Dacă nu făta o vacă, sigur făta purceaua. Dacă nu era nimic de făcut la câmp, musai trebuia dus la pădure după lemne, de adus acasă, de tăiat, de spart și așezat la locul lor....de rânit la zăpadă...de dat la vite de mâncare și apă...de curățat grajdul...ce mai...de luat lumea în cap! De câte ori nu se gândise Ion la asta?... nu avea fire de păr!....da du-te!...unde să te duci? Lumea
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > ÎN ABIS Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți, Dureroase, ce rânesc. Îmi dezbrac straiele sufletului și rămân goală în fața ta, Nicio urmă de pudoare, Doar sinceritate pură Și sfâșietoare tristețe, A lucrurilor neîntâmplate Și imposibil de controlat sau oprit! Mă simt golita de idei, Secătuita de forțe, Descurajata de neputința De
IN ABIS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373253_a_374582]
-
dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc, macină, dor. Singurătate sordida, Lumânare arsă pe altarul ființei mele, Ia inima mea în palmele tale, Intreab-o câte drumuri puștii a colindat, Câte doruri i-au bătut în geam, Câte veri a iernat, Câte amintiri a ars, Câte lacrimi a
SINGURATATE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373271_a_374600]
-
iubireaVine să mă întâlnească...O aștept deja din zori...La mine să se odihnească...... X. STROPI DE SOARE, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1692 din 19 august 2015. PENTRU O RAZĂ DE SOARE De ce -ai ales să mă rânești Când eu nu ți-am făcut nimic? De ce mi-ai spus că mă iubești Fără să te gândești un pic? De ce la tine "Te iubesc" E doar o vorbă spusă-n vânt? Ca o rază rătăcita... Ce cauți Soare pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
2015 Toate Articolele Autorului Prin coclauri negre foarte - Prin caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte După gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere Printre umbre de moroi - Crucea neagră moarte cere Și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge Se aud rânind în noapte. Oare cine-i va înfrânge Peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iară La lumina învierii Ce distruge orice fiară Și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții Rebegindu-și viața amară, Stând pribeag în fața sorții - Călător uitat
EPOPEEA GROAZEI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379735_a_381064]
-
Tătar Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului cu vâlvătăi în pulsul vieții lor Copii săraci ,copii bogați ... destin de sfinți sau întâmplare Urca spre stele devin președinți deasupra ambiguităților n-au milă de nimeni rânesc și rază de soare conduc o multime conduc o țară ...o lume ajung pe tablă de șah la început doar nebuni dau șah regelui și reginei fără nume și matul e aproape acestei lumi când pe tablă de șah ce
PE TABLA DE ȘAH de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378711_a_380040]
-
și face referire la originea lui inferioară. Nefericitul metis se jură că intențiile sale sunt curate și în semn de supunere își aruncă la pământ armele. Unul din pistoalele lui, în momentul căderii pe podea, se descarcă accidental și îl rânește mortal pe Marchiz. Acesta, înainte de a muri, mai are timpul să-și blesteme fiica. Actul ÎI Tabloul 1. Într-un han de țară lângă orașul Hornachuelos. Leonora, deghizata în bărbat și însoțită de catărgiul Trabuco, îl caută pe Don Alvaro
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
este una quasi permanentă pentru Cassio, Montano decide să aducă la cunoștința situația lui Otello. Între timp insultele lui Roderigo își fac efectul și Cassio îl provoacă la duel. Montano intervine în conflict iar Cassio deranjat îl atacă și îl rânește. Iago îl trimite pe Roderigo să dea alarmă. Tumultul iscat îl aduce la fața locului pe Otello. El îi cere explicații “onestului Iago” care se preface a fi surprins de cele întâmplate în timp ce Cassio este atat de beat că nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Însă verbele respective legate prin conjuncție apar și în alte locuri, ideea fiind întotdeauna întărită de alte expresii bipolare: cf. 2Rg 5,7): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de mine. Eu nimicesc și dau viață, Eu rânesc și Eu tămăduiesc și nimeni nu scapă din mâna mea.” (t.n.) Această stăpânire divină asupra vieții omului este amintită spre a trezi nădejdea chiar în fața suferinței și a morții: cel de-al doilea termen este „da viață”, „aduce înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se tot duce înainte să-și caute stăpân. Și, mergând ea mai departe, numai iaca ce vede o fântână mâlită și părăsită. Fântâna atunci zice: — Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă, că ți-oi prinde și eu bine vrodată! Fata rânește fântâna și-o grijește foarte bine; apoi o lasă și și caută de drum. Și, tot mergând mai departe, numai iaca ce dă de-un cuptor nelipit și mai-mai să se risipească. Cuptorul, cum vede pe fată, zice: — Fată frumoasă
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
și nimeni, de șapte ani de zile, nu a mai auzit nimic de el) vecinii se Îngrămădeau care mai de care s-o ajute. Unii se ofereau să-i taie lemnele, alții, să curețe livada, alții, să ațâțe focul, să rânească În grajd sau să facă naiba știe ce treburi În ogradă. Chestiunea cu rânitul, desigur, avea un dublu Înțeles, dar Mașa se obișnuise cu astfel de vorbe aruncate În doi peri. Se ofereau s-o ajute femeile, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de-a lungul vagoanelor, purtând pe față măști de gaze, ca să nu se infesteze de molimă. Când trenul a ajuns la destinație, soldații au coborât mahmuri, au dat drugii jos, au descărcat cadavrele, Îngropându-le nu departe de terasament, au rânit trenul, stropindu-l cu var nestins, după care au făcut cale Întoarsă. Din cei opt mii de oameni, nici unul nu a rămas viu... Aceste imagini nu-mi ies din cap. Le am și acum În fața ochilor. Duhoarea stăruie și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
hohotind ca un nebun. Babulea stătea și ea ciuntită pe cuptor, ascultându-l ca vrăjită și bodogănind din timp În timp: „S-au Înmulțit buchile ca păduchile.Nu le mai suci copiilor capul cu povești, mai bine du-te și rânește la porci. A crescut gunoiul până la tavan și Ivan zace pe divan...“. Micuța Mașa abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul Îl dădea prietenul ei Gligori, poreclit și Bostănelul, din cauza capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi, îngrozit, că vine vecinul sau drumețul și-ți spune, deschis: „De ce n-o cureți, nu vezi că pute?“. Dar pute românește, patriotic și la vedere... O priveam pe Lia și-mi venea să plec, chiar în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aștearnă paie pe jos. Pregătesc locul pentru instalarea vitelor brutăriei. Când În sfârșit termină (au dat și cu var pe țărușii care Împrejmuiesc intrarea) privesc cu oarecare mândrie În urma lor. Ei sunt țărani și Încă n-au uitat cum se rânește un grajd. Încă mai știu să se bucure când ochii lor privesc un grajd curat. Ideea de război le devine chiar mai suportabilă. Bobocică a găsit În grajd o țeavă de pușcă „aotomată“ și câteva cartușe care (surpriză!) se potrivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vinovata conștiință; aici e dimineață numai Între orele cinci și opt, Încolo e ziuă. Urlau de foame și de sete scroafa cu purceii, găinile, curcile, rațele și gâștele. Le-am dat apă și mâncare, pe urmă m-am apucat să rânesc la porci. Balega, amestecată cu ciocălăi și resturi de buruieni, o aruncam peste gard, În curtea păsărilor. Motivul era foarte simplu: porcii nu mistuiau cum trebuie porumbul, așa că rahatul lor era plin cu spărturi de boabe de-a dreptul savuroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sale bufonerii - căci el măcar fusese autentic. Ei nu puseseră în scenă decât o biată parodie a distracției. Râdeau ca să se audă râzând și exhibau o senzualitate care nu avea nici o legătură cu simțurile și nici măcar cu instinctele, ci era rânită de pe fundul imaginației lor sărace ca ei să poată mima plăcerea senzuală. Copulo ergo sum. Și târfa aia, Sally!... cum îl mai jignise când îi spusese că nu are curajul să-și asculte instinctele! Ca și cum instinctul ar însemna să ejaculeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]