848 matches
-
domn” pe acest vârcolac bulbucat al tranziției, care nu s-a străduit să treacă drept altceva decât este, dimpotrivă. Peste mutra lui Mitică Dragomir, candidatul PRM a pus masca chinezească a lui Mitică Dragomir: ochii și mai ieșiți din cap, rânjetul și mai căscat, vocea și mai croncănitoare. Traian Băsescu i s-a adresat și el lui Dragomir cu „nea Mitică”, numai că în cazul lui e firesc, ei doi făcând parte din aceeași specie, chiar dacă din încrengături diferite. Și Băsescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care să poți alunga cu un șut în fund certitudinile, după care să te duci liniștit la culcare. Numai când mă gândesc de câte ori dispărea pila de unghii a mamei, fără ca ea, în inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai puțin de o clipă, un zid care împrejmuia două baze muntoase s-a surpat sub tenișii lui nemiloși. Apoi o cetate. Întreaga noastră civilizație, rod al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să spună tot: „Io-s în clasa a patra, voi la grădiniță; io-s în clasa a patra, voi la grădiniță“. Atunci am înțeles pentru prima oară că fără demnitate și curaj nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puțin de o clipă, un zid care împrejmuia două baze muntoase s-a surpat sub tenișii lui nemiloși. Apoi o cetate. Întreaga noastră civilizație, rod al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să spună tot: „Io-s în clasa a patra, voi la grădiniță; io-s în clasa a patra, voi la grădiniță“. Atunci am înțeles pentru prima oară că fără demnitate și curaj nu se poate înalța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa? stărui Hilfe, nevrînd să-și ia În serios situația. Doar nu vrei să-ți distrugi cumnatul?! Dumneata erai cît pe ce să-ți distrugi propria soră! — A, era o necesitate tragică, răspunse Hilfe fără prea multă convingere, cu un rînjet menit să reducă la o simplă glumă toată povestea cu valiza și cu bomba. (Părea chiar să-i acuze că n-au umor: prea luaseră adică În serios un simplu fleac...) Hai să ne purtăm ca niște oameni inteligenți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a fost singurul care, în toți acești ani ai politicii, negoțului și tâlhăriei, a oferit omului de cultură un refugiu pentru demnitate. S-a opus cu toată ființa lui căruntă și distinsă asaltului mârlăniei, pragmatismului feroce, ignoranței mulțumite de sine, rânjetului dizolvant, kitschului dezlănțuit, divertismentului cretin. Și lumea aceasta nouă, de orori și porcării colorate, nu l-a iertat. Dacă fiecare ființă omenească ar iubi cu adevărat o altă ființă omenească, omenirea ar fi salvată.” Ar trebui să ne întrebăm măcar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
încet, liniștit, cât puteam de liniștit, dacă vreau, mă pot culca cu orice femeie. Vorbeam serios, culmea. Anca râdea. - Cu orice femeie? Și psihiatrul tău ce părere are? Ha-ha-ha! - Anca, am spus. Râdea în continuare. - Anca! Se opri, dar un rânjet i se lăbărțase între buze. - Da, zise. - Mă pot culca cu orice femeie... - Pff... pufni ea. - ...pentru că am o pulă fermecată.... Hohoti, ținându-se cu mâinile de burtă. Se încurcă puțin în rochie și mi-era teamă să nu cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pete întunecate, subcutanate, de la mai știu eu ce ciupercă tropicală. Un mecanic care s-a aplecat peste o baterie în momentul când a explodat și acidul i-a distrus buzele și obrajii de i se văd dinții galbeni într-un rânjet permanent. Mă uit la verigheta călugăriței și scriu: am impresia c-ai pus laba pe ultimul tip într-adevăr arătos. Tot timpul cât am stat în spital, nici poveste să mă îndrăgostesc. Pur și simplu nu puteam face asta încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să-și astîmpere setea, foamea de neobișnuit. Doi-trei morți acolo, pe prima pagină, rînjetul unuia dintre oamenii lui Cocoș, ori privirea "magnetică" a banditului deveneau o normă a obișnuitului. Fără asta zilele ar fi trecut mai greu ori n-ar fi trecut deloc. "Escrocii ăia de la gazete au înțeles destul de repede chestia asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mâinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcându‑se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar fi fost disprețuită de cei din partea locului, sau lumea asta, În care era lipsită de orice putere, Însă era doar ceva mai puțin disprețuită. S-a gândit la doctorașul cu cămașa lui elegantă și cu ochelari de soare, la rânjetul lui rece. Poate că, la urma urmelor, tre cutul va fi fost un loc ceva mai bun... — De când sunt eu pe-aici, Indonezia așa a fost, a zis Mick strecurându-se printre șirurile de scutere și de biciclete. Mașina ridica
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât de adâncă, pe atât de oțioasă a lui Wenczel Horacsek: Vom putea spune „am fost și vom fi” doar dacă vom rămâne pe loc... În vremea asta lumea Înaintează, mormăi Zegrea, cu un rânjet blând pe chip ce nu mai lăsa loc pentru replici și Îndoieli. Căci “dăinuirea”, cum cu o anume emfază sau bățoșenie ne place să numim banala viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
comporți bine cât stai aici. Pe tine cum te cheamă, veselie? Am ridicat privirea din formular. — Îl cheamă Ian. Sprâncenele i se lăsară în jos și i se îmbinară preț de o clipă, apoi fură ridicate din nou de un rânjet scurt. E dureros și minunat felul în care glumele pe care le facem ne supraviețuiesc. De când am plecat de acasă în această călătorie, m-am gândit mult la asta - la faptul că mare parte din viața unui om ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu-mi pasă de găurile și firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că-s puțin cam idiot“. Așa că, pentru a sări peste povestea asta plictisitoare, cred c-ar fi mai bine să nu-ți spun. Se uită la mine cu un zâmbet în colțul buzelor. — Asta pentru moment. Din spatele jeepului galben simțeam rânjetul pisicesc al lui Ian. — Pot să deschid radioul? Am încuviințat. — Spuneai că azi îmi vei răspunde la toate întrebările. Ce s-a întâmplat cu promisiunea asta? — Păi, n-am stabilit o limită de timp, nu? N-am spus: „Promit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
autoportret, Pictor la maturitate, cu o pînză albă-n talie, într-un eden: ostrovul încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două de o sabie șogun nu-i decît țeasta mea. Alt autoportret, hieratic, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Totuși, la o privire mai atentă, și-a dat seama că interiorul camerei ei era mai degrabă o proiecție a vremurilor de odinioară, de când era foarte tânără. Firește, Muntele vrăjit ocupa centrul raftului din mijloc, dar de oglindă atârnau, cu rânjetele lor curioase, păpușile indoneziene de hârtie, din "teatrul de umbre", ce fuseseră de mult mutate în camera de la subsol. În plus, dispăruse noptiera, adăugată mai târziu, ce era în ultima vreme înțesată cu medicamente. S-a îndreptat încet către ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fiindcă forțele coercitive păzeau din umbră bunul mers spre dezastru al democrației, cu jurământul depus prin care se stipula: de la civilizație la grotesc, tot înainte! Încet, pe neobservate, însemnele masonice ale comunismului, stilizate acum în săgeți și flori, își arătau rânjetul lor insalubru așa cum avea să și-l însușească și bătrânul oraș. Tristețile, care pluteau ca maramele printre copaci, erau atent monitorizate și ștampilate cu TOP-SECRET. Pentru ca, mai târziu, să se știe cine a fost psihanalistul adevărului murdar al societății împărțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu ochii strălucind ciudat. Ăsta-i beat, duhnește de la o poștă! se strădui o gospodină cu patru sacoșe burdușite în mâini, să inițieze o ședință de psihanaliză cu ceilalți călători, dar o privire zgomotoasă o lovi în plex și un rânjet îi opri avântul. Cargobot, fără să vrea, coborî la intersecția străzii Dorobanților cu Școlilor și pluti, mai bine-zis zbură, în direcția cimitirului Sfântul Constantin. Și în timpul acesta se făcu dimineață și peste o clipă seară, iar noaptea răsări, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Întâia mea mișcare fusese să judec situația sa necuviincioasă. Întotdeauna greșești rămânând la un a priori. Aerul său uluit îmi devenea simpatic, modul său de a se introduce la mine iar apoi de a se abandona aici mă înduioșa. Un rânjet interior mă avertiză că, mai devreme sau mai târziu, coabitarea cu scandinavul își va pierde din farmec: o să miroasă, o să pută, o să se umfle, și nu va fi decât începutul. Această caniculară lună iunie nu era deloc convenabilă. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o doamnă, vădit pusă pe "stat de vorbă". Avea o gentuță de încasatoare la Salubris și, văzînd dorința de a mă aborda, am crezut că reclamă vreun neajuns. Gura ei imita un zîmbet care, prost dirijat, se transformase într-un rînjet de răutate. Demult doream să vă zic ceva, înainte de a muri. Aveți prilejul acum. În casa asta am crescut patru frați, toți cu facultate. Eu am fost colegă cu fratele matale, care a murit. I-am procurat niște medicamente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
altceva și devine aproape instantaneu încordat ca un resort. Ce ragi, animalule? Nu te cunosc, nu mă cunoști, te rog fă pași! Abia acum Ilarion studiază atent strada și observă doi zdrahoni, cu dinții galbeni, expuși ca la muzeu, cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele cu bățul ăsta! Jianu a observat că piticul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pentru hîrtie igienică? Unul este al meu și unul al lui Raul. Rămîn mut. Diana îmi strînge mîna la piept și-mi șoptește confidențial: Eu trișez mereu și folosesc hîrtia de la el. Rîde cu poftă și schițez și eu un rînjet tîmp. Un amănunt... esențial De dimineață Lena a trebăluit prin apartamentul său, situat la parterul unui bloc de prin centrul orașului. De obicei, avea o femeie care o ajuta la astfel de treabă, dar astăzi aceasta era bolnavă. Pe la orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bine închidea ochii; se ferea să nu-i fie citite cifrele pe retină, să nu-i divulge cineva planul, să nu-i descopere dușmanul poporului intenția civică. Când era sigur de reușită, ridica pleoapele, brusc, a iluminare; satisfăcut, afișa un rânjet dominant, apoi își freca mâinile plin de sine. Hei, deschide ochii, tataie! Deschide ochii, mâine avem consiliu. Trebuie să pui ceva la cale, de stai cu ochii închiși de atâta vreme! Învelit cu o pătură, starețul se relaxa ca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mult nici mai puțin, să devină agent al Securității în Israel și să desfășoare o activitate propagandistică susținută în favoarea regimului dejist. Bineînțeles că refuzase la modul cel mai clar și categoric. Atunci un colonel de securitate, cu figură mongoloidă și rânjet perfid, îi făcuse o propunere și mai diabolică: să depună mărturie mincinoasă, ca martor al acuzării, în procesul care se pregătea conducătorilor mișcării sioniste, dându-i-se un răgaz de 24 de ore, pentru a accepta propunerea. În cazul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]