125 matches
-
femeie nu poate să bea singură? Mă dorești dar nu mă poți avea. Numele meu e Robertson. Am luat numele bărbatului meu. Sunt a lui. Dacă ar fi fost aici acum, v-ar fi redus la tăcere, pe voi, mutrelor rânjite și pofticioase. N-ați putea să vă ridicați niciodată la Înălțimea lui Bruce al meu. Nu sunteți bărbați. Lecții private Viermi. Nu-s prea fericit. Am citit mai multe despre ei la bibliotecă. Acolo lucrează și o pipiță meseriașă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Dintr-o stradă laterală năvăli un om în goană împleticită. Căzu și nu se mai ridică. Mă apropiai de el. În cădere îmbrățișase piatra neagră care acoperea pământul. Mustața îi înflorise de sânge, care repede se făcu negru lângă gura rânjită și tăcută. Înțelesei că era mort. Și atunci țâșniră spre direcția din care venise omul gloanțe care făceau fiu-fiu, fiu-fiu și undeva aproape ta-ta-ta-ta, ta-ta-ta-ta... dar gloanțele se opriră în aceeași clipă, acest zgomot tocat venea de undeva din înaltul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vreunul. Nu mai căzu și pieriră pe o stradă laterală. Mă uitam îndărăt spre omul mort lângă statuie. Cine îl omorîse? Ce se întîmpla în oraș? "Un om mort seamănă cu un animal mort", gândeam. Văzusem cai morți cu dinții rânjiți. O luai tot la dreapta. Pe marele bulevard pe care ieșii, printre blocuri, zării în depărtare reclama Jawohl. Mersesem în cerc. Un restaurant luxos era deschis, se vedeau prin geam oameni stând la mese, rași, eleganți, cu cravatele la gât
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pământ. Firește, această slujbă privea nu atât treburile împărăției și ale noroadelor, cât mâncarea și împărecherile capricioase ale marelui stăpân. Bucătăriile unde se amestecau mierea de la Moldova dumneavoastră și aromatele de la India, haremul unde străjuia ca o fantomă a geloziei rânjite un câzlar-agasi, hadâmb negru, alcătuiau oarecum cheia intereselor cardinale în această aglomerație de clădiri de lemn, chioșcuri, cafasuri, grajduri, odăi, geamii, foișoare, ganguri și havuzuri. Mehmet-Fatâh răzbise aici cu hoardele lui din Asia și se așezase cu toată greutatea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pieptului, iar cu cealaltă mână Întindea cablul electric. Ceva În genul unui zâmbet răsuci colțurile gurii sale când se aplecă și Înfășură cablul electric În jurul gâtului mamei sale. Piciorul ei lovi covorul În timp ce el sugruma viața din ea. Cu dinții rânjiți, agenta Watson apucă telefonul și se târî Înapoi spre bucătărie. Plângea acum deschis, iar incapacitatea și mila de sine se amestecau cu groaza de a vedea cum o altă ființă umană este ucisă. Și cu faptul că știa că urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
boala, iar schițele sale de natură moartă erau de două ori moarte, autobuzul care-l adusese de la aeroportul Kennedy fusese o limuzină; autostrăzile Îl Întâmpinaseră ca pe un astronaut Încărcat de glorie și Își privea În față Karyera cu dinți rânjiți, lucioși, Într-un extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci și tufe. Îi arătară lui Sammler eșantioanele: QUERCUS și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spunea ce știe. — Da, american. Dintre oamenii de ambasadă, a zis Bill și a ciocănit cu un deget cadranul ceasului de la mână. Indoneziana lui Începea să scârțâie. Trebuie trecem acum, rapid, Întâlnire la Palat. Soldatul i-a adresat un zâmbet rânjit. Avea ochii ascunși de ochelarii de soare. — Vă rugăm, domnule, ați putea să ne lăsați să trecem? a intervenit Margaret zâmbind. Suntem invitați la Palat și-ar fi tare nepoliticos să Întârziem la discurs. Așteptăm de mult cu nerăb dare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea dreptate, spune doamna Clark, privind în jur. Noi creăm tot teatrul ăsta care ne umple viețile. Doar praful șterge portocaliul penelor și violetul florilor. Canapelele de lemn negru sunt acoperite cu imitații de balnă de leopard. Sofalele și fețele rânjite ale războinicilor și bazaltul fals sunt toate împânzite de plasele cenușii ale păianjenilor. Doamna Clark spune: — Câteodată parcă ne petrecem prima jumătate a vieții căutând un dezastru. Și privește în jos la pieptul ei care iese drept în afară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
BAROASE ÎL ARUNCARĂ ÎNVÎRTINDU-SE DE-A LUNGUL UNUI PERETE, AMEȚIT, CONȘTIENT DOAR PE JUMĂTATE ȘI CU UN GOL ÎN STOMAC. ÎNCERCĂ SĂ SE MIȘTE, SĂ SE RIDICE \ ȘI VĂZU GIGANTICUL ȘOBOLAN ALB REPEZINDU-SE CĂTRE EL, CU DINȚII MARI RÎNJIȚI, GATA PENTRU ATAC. PATRU HEDROCK AȘTEPTĂ CU ÎNCORDARE CRÎNCENĂ PÎNĂ ÎN ULTIMUL MOMENT CÎND MAI PUTEA INTERVENI. APOI VOCEA LUI BUBUITOARE UMPLU CAMERA CU ECOURILE EI AMENINȚĂTOARE. SE AUZI UN CHIȚĂIT PUTERNIC CÎND ȘOBOLANUL SE TRASE ÎNTR-O PARTE SPRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se iau la Întrecere pe șosele ca să fie clar o dată pentru totdeauna, cine e În stare să ajungă primul la moarte. Noaptea de Anul Nou nu lăsase În urmă obișnuitul și catastroficul șuvoi de decese, ca și cum bătrâna atropos cu dinții rânjiți s-ar fi hotărât să-și pună foarfeca În cui pentru o zi. Sânge, totuși, a fost, și nu puțin. Zăpăciți, agitați, Îngrijorați, stăpânindu-și cu greu greața, pompierii scoteau din grămada de fiare trupuri umane jalnice care, În conformitate cu logica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acolo trei medici tineri, aproape neputincioși în fața acestei mizerii... La o sută de metri de acolo, cinci morți zac grămadă; li se pregătește mormântul. Au culoarea vânătă, pe care n-am văzut-o decât la holerici, sunt scofâlciți, cu dinții rînjiți". În aceeași zi, Cantacuzino a inspectat, aproape de localitatea Turski-Isvor, un alt lot de holerici aparținând Corpului IV de Armată: "Ei sunt acolo în număr de 280, unii, în corturi mici individuale, pe pământul șiroind de ploaie; alții, adăpostiți sub frunzare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
brichetei, parcă s-ar fi speriat de ceva: stinge repede, scoate țigara din gură și și-o vâră după ureche. Abia acum a observat namila de câine, dă fuga-n drum ca apucatul, acolo rămâne aplecat peste corp, cu fața rânjită sinistru. Mă apropii - în capul câinelui e o gaură de glonț prin care s-a scurs în praf o baltă de sânge albicios amestecat cu creier. Asta chiar nu putea s-o facă decât Țârțâc, pe altcineva cu armă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apărut pe creasta valurilor așa zisei revoluții, toate gunoaiele umane și odată cu ele au căpătat un avânt deosebit părerile mârțoagelor literare, care de obicei erau refuzate politicos de către redacții, când își prezentau dejecțiile pentru publicare. Acum au început să necheze rânjit, cu dorința de a dărâma, tot ce nu ar fi putut face ei vreodată. Au fost chiar capabili de crime involuntare, ca în cazul lui Eugen Barbu pe care l-au băgat în pământ de inimă rea, pe un Eugen
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate și pe gât, își întoarse capul cu dinții rânjiți și necheză zgomotos. Culae nu mai întrebă nimic. După ce trecură peste pod, căruțașul o făcu la stânga, apucând-o pe alt drum decât cel pe care veniseră în seara dinainte. Drumul era presărat cu bolovani și plin de gropi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stăm cu mîinile în sîn. Roja e fiul meu, începe să-i explice. — Pe birou avea uite așa un vraf de ziare, hîrtii, foi rupte de prin cărți, face semn Roja cu brațele larg deschise, și el țeapăn, cu buzele rînjite, de parcă ar mai fi avut încă ceva important de zis chiar înainte să mierlească. — Porcilor, hoților, ați confiscat Revoluția, ce altceva ar fi putut spune? întreabă Gulie, desfăcînd curelele cortului, trăgînd aer adînc în piept și privind bolta înstelată. — Se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întrebare pe care eu nu m-aș fi gândit s-o pun. - Nu sunt fericită, a zis ea. Nici mulțumită nu sunt. În inima mea nu e nimic. Nu-mi pasă de nimic și de nimeni. Visez câini cu dinții rânjiți. Sunt moartă. Dar nu e așa de rău să fii moartă. Oftaturile și sforăiturile muzicanților adormiți au întrerupt-o. - Oameni buni, a zis ea despre ei, cu tandrețe. Nu cerem nimic unii de la alții. Dar tu, a zis Werenro, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
marginea dreaptă a autostrăzii năvăliră, îndoind rămurele în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunoscători, își vădeau și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica povara împodobită și striga: - Care dai banii pe el? Are ouă! Alde Tache, știind jocul, scoase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fu zvârlită peste balustrada podișcei. Sicriul pluti puțin deasupra râului, se auzi un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți. Una o lua el, spunînd: - Pentru că vă țin în spinarea mea și vă dau să mâncați și să beți. Ei împărteau restul. Atunci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos încordat, animalul părea gata sa se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga ființă. Cu razele lunii în față, lupoaica apărea înspăimântător de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nimic, nu i-a mai permis nimic, din ce și cum ar fi dorit el, ci , îl întâmpina, în fiece clipă, care i ar fi fost, cât de cât, dulce, ca o pisică permanent cu ghiarele scoase și cu dinții rânjiți. Asta l-a și făcut s-o lase pustiei, și el să se ducă-n lume. Cu milioanele-n spinare, în spinarea băncilor, evident, a străbătut multe căi, până ce s-au agățat, el de ea și ea de el, s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine te-a mușcat de piept“ „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
obraz albicios deasupra cercului de pere mate, învelite într-o culoare tăcută, pământie. Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie, se strecură pe lângă masca de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
shakespeariene: Deșertul solitudinei atente Din oaza unor visuri vegetale Îmi urcă-n ceruri negre, colosale Ferigi de mari tristeți arborescente. Hamletismul sistematic îl profeseză, cu efecte grațioase dar cu primejdia facticelui, Emil Botta: Iată ora metamorfozelor: voi îmbrăca minunatele straie. Rânjiți, colegii mei, cu dinții voștri albi când copacii mi-o spune Majestate! Ștefan Stănescu claudelizează: Îmi apropii mult auzul, să-l atingă marea-Ți voce, Cum truditele Picioare fruntea veșnicei mirese, Totuși un al treilea Clarul ar fi știut să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]