143 matches
-
sau configurația terenului, mulți aparțin mediului crescătorilor de vite din regiunile muntoase. Alți termeni considerați ca provenind din substrat denumesc părți ale corpului, care par să fi fost, la origine, în legătură exclusiv cu corpul animalelor (ceafă, ciuf, grumaz, gușă, rânză) sau sunt termeni referitori la obiecte de îmbrăcăminte (brâu, căciulă, sarică); alte cuvinte sunt proprii oierului sau locuinței primitive de munte, implicând, inițial, mai ales așezările sezoniere ale păstorilor transhumanți (argea, cătun, vatră și gard). Tot păstorești sunt cele patru
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
EGELE] 2285 (iese îmbrăcat ca o beșleagă turcească, da' cu opinci - - mustețele cat-a oală - scoate luleaua din ciorap) {EminescuOpVIII 353} 2259 Ce e viața noastră - o ciorbă fără stele, Papuc făr' de călcâie, ciubotă fără piele, O gâscă fără rânză, un suflet fără soare, Muscă căzută-n lapte - or șoarec în unsoare... Oh! oh! viața-i tristă... și iarăși oh, oh, oh! Ce grijă îmi mai face cel blăstemat paroh... Ce p-intrigantu-l joacă în astă piesă crudă, Și dacă n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plină de cursele morții. Copacul, uitați-vă cum îl rod la rădăcină acei doi șoareci, este viața fiecărui om ce se scurtează, ziua - șoarecele alb, și noaptea - șoarecele negru, și se apropie de sfârșit. Balaurul care varsă foc închipuiește înfricoșata rânză a iadului care așteaptă să înghită și să mistuiască pe cei ce iubesc mai vârtos frumusețile și cinstea acestei lumi decât seninul și bunătățile veacului ce va să fie.” Mihai mai aruncă o privire spre palatul atât de italienesc, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noștri! Gazda mă vede, nu știu ce va fi Înțeles din ce-a văzut, că mă ia pe dată-n brațe, la țâțoancele-i adiind a pătrunjel, mă duce pe-un capăt de bancă și-mi pune-n poală o strachină cu două rânze și-un șoldan. Și un morcov fiert. Părăsesc banca, prea În calea femeilor, mă trag mai sub gard, ca să pot azvârli morcovul. Nu-mi place, fiert. Gazda vine spre mine, cu o aripă; o mută, suflând, dintr-o mână În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la noi, ei sunt foarte cumsecade, nu ca ciolovecii: Îmi dau rânze și maiure de pasăre, din cazan, de la găinile și ale noastre; Îmi dau dulceață din borcanele noastre, mă iau pe genunchi, mă-ntreabă câți ani am și cum mă cheamă, că și ei au, la casele lor, un băiat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toți se vaicără, se plâng, și-i așteaptă pe americani. Cineva, chiar azi (18.04.2000), spunea acolo la voi, la radio, despre elita noastră politică, care „este așa cum a fost crescută de acel regim”. și dacă mai adăugăm și rânza noastră națională, apoi nu mai mă mir de ce se fuge din Basarabia, dar și din România tot. S-au temut unii ( n-o să arăt cu degetul) că nu vor rămâne în istorie, au iscălit tratate cu „vecinii”, au abandonat fariseic
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să vadă și ei cât e de tare românul. Vai de capul nostru! Cu gândul la integrare în Europa intenționat s-a abandonat Basarabia, asta-i adevărul cel durut!!! Nu-i nimic, ne vor identifica ușor și pe acolo după rânză... Se pare că prea am luat-o, s-ar putea să-mi reproșeze cineva „că mă amestec în treburile interne ale unui stat vecin”, ce-i drept, se mai adaugă câteodată „și frate”. Nu o dată am ridicat în Parlament (în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
râvnit tot timpul la un loc printre talentele aspirate acolo de nu știu ce forță, până ce am pus pariu cu mine că pot învinge și de la Botoșani, unde luptam cu tot soiul de prejudecăți, de inși cărora nu le picam bine la rânză ori de câte ori, printre desele eșecuri, mai aveam câte un succes. Relația margine-centru acum nu o mai resimt deloc. Totul e o apă și un pământ, chiar dacă pe la centru mai sunt suficiente prejudecăți care țin provincia într-un soi de creuzete pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui: Am de cărămidă! Am cimentul! Aista-i fier-betonul! Asta-i tabla! Termopanele! Casa-i gata! Vorbea de unul singur după care își amintea că urmează și grajdul pentru animale, șopronul, magazia, garajul, heleșteul, livada... Toate arătoase, de să crape rânza în dușmani. Se și vedea fruntaș în șapte sate, om cu stare și de băgat în seamă pentru chibzuință, cumpătare și credință, cu nevastă tânără și frumoasă, purtătoare de cinste și de fală pentru bărbat. Și lucrurile s-au desfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dar nu v-ați mai revenit, pe parcurs, nu v-ați dat seama că ați făcut o greșeală, și, dacă ați greșit, unul față de altul, să vă și recunoașteți greșeala, și-apoi, să vă Împăcați? Ba da. Dar... Dar, ce? Rânza. Da, mă, Aurele, rânza dracului, ce este ea, că, el o ținea tare pe a lui, și eu, la fel, tare, pe a mea. Și, iată, așa, mâine, o să ne ducem la proces. Și, pentru acest eveniment, mi-am cumpărat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai revenit, pe parcurs, nu v-ați dat seama că ați făcut o greșeală, și, dacă ați greșit, unul față de altul, să vă și recunoașteți greșeala, și-apoi, să vă Împăcați? Ba da. Dar... Dar, ce? Rânza. Da, mă, Aurele, rânza dracului, ce este ea, că, el o ținea tare pe a lui, și eu, la fel, tare, pe a mea. Și, iată, așa, mâine, o să ne ducem la proces. Și, pentru acest eveniment, mi-am cumpărat un costum nou de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
îmbarcat nemțălăii și ne-au trimis pachet acasă. M-au și prins din cauza unui nepot... Un gușter... A intrat arabelu’ într-o casă a unora mai baștani, o ginisem împreună, da’ s-a dus el singur, că i se umflase rânza-n el. A intrat, credea că nu-i nimeni acasă, dar era baba, a aprins lumina, l-a prins chiar pe scară și s-a apucat să-l bată c-o umbrelă-n cap. Acu’, băbătia nu era singură, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
greu, se împleticește) CODÂRLIC: Măi, da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, odată a cotigit-o și să te duci, duluță! Prinde orbul, scoate-i ochii! Era să plesnească rânza în mine alergând! DĂNILĂ: He, he, ce-am spus eu, ce-am povestit? Ș-apoi aista-i cel mai mititel, abia începe să se țină pe picioare... Să-i vezi pe ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care ne-o aduc prisăcarii din știubeile noastre înșirate prin fânețe, prin grădini și pe sub copacii înfloriți, și care licărește în talgere ca aurul din soare. PRICINĂ: A, ha, ha, bine-mi pare de ce-aud și mi se răcorește rânza! Iaca, ziua mi se pare mai frumoasă și mi-a mai trecut din supărare. Poftesc să mă așez în jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea cea mai mare, mi-a bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul, căruia restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit să citească. S-au dezmorțit atunci din dureri demonii cei mai haliți. Tălpile iadului cele mai crăcite nevenindu-le bine să se decidă dacă să-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i răiește, i-ai vedea: toți la fel. Seamănă. Și-i întreb: "Ei, Popescule, câți ai băgat la gherlă, câți ai vindecat, tăticule? Câți ai înșelat?" Ei nu zic nimic. Ce 190 să mai zică? Și mă uit că au rânza la fel, același tacâm de mate. Da-ntr-unele fluieră vântul și-n altele mustește grăsimea. Și-mi spun: "Asta nu e bine, Fane! Nu e bine, Popescule! Te-oi vedea eu pe lumea ailaltă, că acolo nu mai e ca pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Parcă aș vrea să dorm... MACABEUS (Exasperat.): Da’ dormi odată! PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi... Te păzesc eu... PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi, dolofanule, dormi... PARASCHIV: Te-am făcut vreodată broscoi râios? MACABEUS: Nu. PARASCHIV: Da’ rânză cleioasă? MACABEUS: Nu, nu cred... PARASCHIV: Da burdihan stricat, verde, cârâit și colcăit, te-am făcut? MACABEUS: Se poate... PARASCHIV: Pe toate astea voiam să ți le spun de mult... MACABEUS: Și le-ai ținut în tine? PARASCHIV: Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și s-a făcut împărat pe țara aceea. Acu numai aista era micușor de tot, tot la măsa ședea, ist care mâncase maiurile și pe semne unde avea el să aibe așa noroc, tare era leneș. Cel ce o mâncat rânza găsea tot pungi de bani și se făcse strașnic om de rău. Îi erau dragi numai petrecerile; - să ierți mata -, îi era dragi cucoanele cele frumoase. Acu, acolo, strașnic era de frumoasă una de-i zicea: Frumoasa lumii. La soare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i da ajutor ș-oi pute să bat pe vrajmașul meu. Așa o gatat armată grozavă și-n sfârșit o dovedit pe ceala. Acu aiști doi se zice că era tare fericiți - numai acela saracu era mai necăjit (cel cu rînza). Acela s-a luat și s-a dus la Frumoasa lumii. Dă să intre-n palatul boerului celuia, nu-l lasă să intre. Așa el a trântit un bal strălucit ș-o poftit pe toți să vie la balul cela
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dacă mi-i spune de unde ai atâția bani. El zăluzise și i-o spus prostul. Da ea i-a făcut o cafea, nu știu cu ce și s-o bolnăvit el strașnic ș-o început a vărsa, ș-o vărsat rânza. Ș-a luat-o ea, a spălat-o, cine știe cu ce, a parfumat-o ș-o înghițit-o ea, ca să găsească ea pungile cu bani. Da fiecăruia norocul lui. El mai ave v-o zece pungi de bani din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deloc atunci cînd se afla într-o companie de oameni de înaltă cultură. Pentru Gelu familia era sfîntă și, deși era destul de chipeș, niciodată nu i-a mers vestea de fustangiu. Cînd a ajuns grangur, i s-a umflat enorm rînza și chiar dacă nu se remarca cu ochiul liber, apropiații săi au sesizat că nu mai este chiar așa de accesibil. Gelu avea un prieten, care pusese umărul la ascensiunea sa și care a fost primul nemulțumit datorită comportamentului noului grangur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
orice mișcare din casă. Omul păgubit, credincios cum altul nu-i pe lume, a fost zdruncinat puternic de coada Satanei. S-a apucat de meșterit la ușa beciului timp de două zile. O să-l prind ca pe șobolan. O să crape rînza în el, banditul naibii. Armează capcana, urcă în căruță și trece cu mare tam-tam prin fața casei lui Bîtcă. Hei, vecine, fă-te încoa! Dar unde te duci, omule? La mama. Poate arunci și pe la noi un ochi. Sigur, vecine. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pâcule! Copchiii iștia cred că tot ce zboară se mănâncă. Ei nu știu că printre păsările cerului zboară pupeze, cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la rânză. Da’ nu am ce le face - a vorbit Pâcu, fără nici o noimă parcă. Stim că sunteți meșteri la șuguit, dar noi așteptăm un răspuns... Iți fi așteptând voi, da’ nu-i cum crede omul, ci cum vrea Domnul - a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie, buză, cătun, căciulă, căpușă, călbează, ceafă, cioară, cioc, ciut, copac, coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal, mazăre, măgură, mărar, mânz, murg, măgar, mugur, năpârcă, pupăză, rânză, rață, sâmbure, strugure, strepede, șopârlă, țap, vatră, viezure.58 Baza latină a limbii române-toate limbile romanice provin din latină, iar structura lor continuă structura acesteia. Acad. Al. Rosetti, în Istoria limbii române, a dat definiția genealogică a limbii noastre: "Limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
satisfacție care să fie pe măsura aspirațiilor propuse. De aceea se mai spune: „Singura fericire constă În așteptarea fericirii”.) Lăcomia este o sclavie veșnică. (Lacomul, din ce are, dorește tot mai mult: „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”.) „Este Înțelept nu acela care se Întristează de ce-i lipsește, ci acela care se bucură de ce are”. (Democrit) În pahar se Îneacă mai mulți decât În mare. (Cine iubește beția „ Își bea banii, mintea și sănătatea”; „Beția o vindecă sapa
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]