177 matches
-
opriră la baza scărilor să-și ia la revedere. Treptele erau flancate de doi lei de piatră cu figuri neliniștite, acoperiți de un strat de cenușă, ca o blană. Julia Întinse mîna, Îl bătu ușor pe unul dintre ei și rîse. — SÎnt foarte tentată să sar pe spatele lui. Ce crezi c-ar spune domnișoara Chisholm? Cred c-ar face infarct, zise Helen. La revedere, Julia. Întinse mîna. Să nu te mai cațeri pe luminatoare. — O să fac tot ce pot. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Simți din nou că i se face pielea de găină pe brațe. Simți cum inima Îi bate În gît, În piept, În vîrfurile degetelor... — Ar trebui, zise ea, fără să se Întoarcă, să mă duc Înapoi la lucru. Și Julia rîse. — Acum ești mai drăguță ca oricînd, spuse ea. Dar avea În continuare o voce tristă. Hai să coborîm. Ieșiră În coridor și o luară În jos pe scări. Mergeau atît de Încet că, În momentul În care o ușă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de timp să... ei bine, să stai pe picioarele tale. — Să stau pe picioarele mele? se Încruntă Duncan. Vreți să spuneți, așa, ca un marinar? Se imagină ca un marinar clătinîndu-se pe un trotuar Înclinat. — Ca un marinar! Domnul Mundy rîse, amuzat de idee. — Dar ce-o să fac, să zicem, unde-o să lucrez? — O să te descurci bine. Dar ce-o să fac? — Întotdeauna se găsesc slujbe pentru tineri isteți ca tine. Ține minte ce-ți spun. Așa Îi spunea și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decît aici, În lumina asta blîndă, intimă, care o trăda. — De ce nu ieșim acum, Julia? Julia o privi. — Acum? La plimbare? Ți-ar plăcea? — Da, zise Helen. Brusc simți cum vinul lucrează În ea și izbucni În rîs. Și Julia rîse. Ochii ei negri străluceau Însuflețiți și poznași. Se puse rapid În mișcare, dîndu-și capul pe spate să bea vinul, apoi așeză paharul, care scoase un anumit sunet cînd fu pus la Întîmplare pe polița șemineului vopsită ca marmura. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
supraveghere doar pentru 60 de secunde, spuse calm Cooper. - Bine. Dacă ai cumva o altă explicație care să nu țină de domeniul științifico-fantasticului, sunt dispus să o ascult. - Haide, Linc. Nu poate fi vorba de așa ceva. - Nu poate fi vorba? râse cinic Rhyme în timp ce se îndrepta către masa unde erau așezate pozele făcute de Sachs urmelor de pantofi. Ce ai zice de niște dovezi? După un moment de examinare a urmelor lăsate de atacator și a celor descoperite în hol, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ardea în dreptul buzelor și privea țintă la Rhyme, care se schimbase la față. Magicianul zâmbi, se întoarse cu fața în altă parte și scuipă alcoolul spre tavan. Ochii lui Rhyme priviră iute spre un colț al camerei. - Detectorul de fum? râse cu poftă Magicianul. L-am descoperit mai devreme. Stai liniștit, nu mai are baterie. Mai împroșcă o dată spre tavan cu alcool. Deodată, în mâna sa apăru o batistă albă. O flutură exact sub nasul lui Rhyme. Era îmbibată cu gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și continuă tot rîzînd: ― Atunci ce mi-am zis? Hai să-l iau cu mine, să-l prezint lui Apostol, ca nu cumva să fie gelos!... Și uite așa I-am luat... De altfel și el e logodnic, așa că... Iar râse. Acuma însă cei doi, încurcați, zâmbiră cu câte o ușoară plecăciune. Marta, încurajată, deveni mai sinceră, aruncă la o parte râsul silit și urmă cu glas moale: ― N-ai fost deloc sârguincios cu scrisorile... Dar eu nu m-am supărat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur, de ulii, de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o inexplicabilă expresie de cruzime pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mereu când fac asta: bobinele arată ca niște roți de bicicletă, iar filmul, ca un lanț dat bine cu ulei. Am făcut un semn cu capul spre colega mea, care dădu din nou drumul la curent. Cinematograful amuți. O femeie râse, ceea ce Îl determină pe Otto să cânte pe un ton mai strident. Filmul putea să Înceapă. — Ceai cu gheață? Ajunsă lângă chiuvetă, Else Oloaga făcea echilibristică cu paharele și ceștile de porțelan. Cu ceva timp În urmă Stegemann instala frigidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin intermediul curelelor ce-i apăsau umerii. Inhala aerul cu gust metalic. Intercomul din cască emise zgomotul specific de conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman Își Îndreptă privirea către silueta pe a cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mi-a luat ipso facto doi marafeți, dân care unu și patruzeci În peșin, și mi-a zis că ca să șteargă datoria să-i fac invitație la o matinée la Excelsior. Pă bune și fără Îndoială, Rosita Rosenberg ie Miss râs. Ăia din lojă crăpa dă râs ca gâdilații, da io n-am Înțelegut iotă, că stâlcea limba de-o au muscalii să nu-i halească din zbor nici Mucea Sinagoga, și io d-aia d-abia așteptam s-ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
țin după el sub obroc manifestarea plenară a instinctelor vitale. - Bine, zic, dar Eriniile nu le-a inventat Cristos. - Le-a amplificat, zise Miron. - Deci Iuda nu trebuia să se spânzure, după vânzarea lui! - Cred că nu, zise Miron și râse. Fremăta de plăcerea conversației, iar eu simțeam o plăcere egală și îmi părea rău ca nu puteam încă să-l citesc pe filosof integral. Îmi apărea, într-o fulgerare, ca un demon și la douăzeci de ani demonii ne atrag
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bine. Îi întinse o copertă neagră pe care o mâzgă verde-fosforescent se scurgea dintr-un craniu. — Nu vă faceți griji. Sunt doar efecte speciale. Rugați-l pe fiul dumneavoastră să vină să vă învelească dacă aveți un coșmar după. Jack râse. — Mersi. Sună perfect. Dar oricum tu o nimerești întotdeauna. Ar trebui să fii critic de film. Fața, altfel comună, se lumină, și ochii îi străluciră de plăcere. Întotdeauna aștepta cu nerăbdare ziua de marți, când venea Jack. Când Jack ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
erau patetici. Încercând să impresioneze femeile cu dimensiunile mașinii lor sport. Prefera vechiul lui Saab confortabil dar, trebuia să recunoască, îi plăcea chestia asta. — Ce-ar fi să facem un tur? Miriam dădu drumul la casetofonul din mașină și Jack râse. Pe undeva avea o urmă de rezervă, dar muzica și sentimentul că făcea ceva spontan o înăbușiră. Ghinionul lui Miriam fu că, în drum spre șoseaua de centură, totodată drumul spre dealul Woodedge, care se lăuda cu una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ben. După o jumătate de oră, îl instalau pe Ralph în camera de zi a lui Jack, cu aerul ei primitor. — Ce facem cu canapeaua? întrebă Fran cu o voce scăzută. Mai face în pat din când în când. Jack râse. — Ca și Wild Rover. Pocni din degete și câinele sări pe canapea, cuibărindu-se lângă Ralph. — Acum, hai să vedem dacă putem să găsim vreo transmisiune de la curse. Se dovedi că era prea devreme pentru curse. Ralph îi ceru telecomanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adresa. Căuta o mînăstire". În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. "Cum ai zis că te cheamă, fetițo, Luchi?" Da", râse lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. "Luchi e corespunzătoare?" am întrebat eu la masă. "Daniel, se poate?" m-a pus la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pahar, în clipa în care Rodica Dumitrescu, ținută de mijloc de Iuliu Sofronie, trecea pe lângă mine în sens invers. „Mă, Vlad, mă“, s-a repezit spre el, „ce naiba faci?“. „Nimic altfel decât toată lumea“, i-a răspuns Vlad Dumitrescu. „Chiar așa“, râse Iuliu Sofronie. „Lasă-l, dom’le. Are și omu’ chef să bea un pahar și tu...“ Rodica Dumitrescu se întorcea spre el: „Și dacă îi face rău?“. „De unde știi că-i face rău? Și parcă nouă nu ne face rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
interveni: — Ce dracu’, Malcolm! Satterlee încercă să zâmbească, dar nu reuși prea bine. Apoi își vârî mâinile în buzunare. — Înțeleg. Altceva despre domnul Jahelka? — Da. Îi plac și băiețeii mici, dar încă n-a fost prins în flagrant. Dudley Smith râse: — Politica aduce laolaltă parteneri ciudați. Ceea ce nu-i interzice domnului Jahelka să fie în acest caz de partea îngerilor. În plus, flăcău, vom avea grijă ca dosarul lui să fie sigilat și poate că nenorociții de Roșii nu vor aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în gât eminențele cenușii, e neprihănită din perspectiva marelui juriu, iar înfrângerea ei îi va demoraliza pe toți sărmanii îndrăgostiți de ea. N-a avut niciodată de-a face cu poliția și cred că s-ar pierde cu firea. Mal râse. — O subestimezi. Și bănuiesc că tu vrei s-o strângi cu ușa? Nu, flăcău. Cred că tu ar trebui s-o faci. Dintre noi toți, tu ești singurul care ai un aer idealist. Un polițist copil, cu niște mănuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru poponari, apoi l-a amenințat că-l toarnă fiicei sale. Hartshorn ne-a sunat, l-am arestat pe Lindenaur, pe urmă Hartshorn s-a muiat și și-a retras plângerea. — Sergent, era Hartshorn un tip înalt și cărunt? Skakel râse. — Nu. Gras și chel ca o morsă. Cum merge cazul? Ceva indicii? — Lindenaur e la municipalitate și nu prea sunt cine știe ce indicii - încă. Ce părere ți-a făcut Hartshorn? — Nu-i un asasin, Upshaw. E bogat, influent și nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sertarul. — Când a venit aici prima oară, a sedus câțiva pacienți. A provocat un ditamai scandalul, așa că în ’43 am izolat-o. De fiecare dată era deprimată, avea remușcări, iar a doua oară am consiliat-o puțin. — Tu psihiatru? Lux râse. — Nu, dar mă distrează să-i aud cum se confesează. În ’43 De Haven mi-a spus că voia să se refacă pentru că un iubit de-al ei, un mexican, fusese bătut în timpul revoltelor costumelor zoot, iar ea dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ar trebui să găsim ceva la care să ne pricepem mai bine decât să ne dăm cap în cap și să ne interogăm unul pe altul. Va Va Voom Girl își aruncă blana în poală. — Dormitorul e la fel de exotic? Buzz râse. — Nocturnă în serai și Paradisul e roz. Îți spune ceva? — Asta-i tot o întrebare. Întreabă-mă ceva provocator. Buzz își scoase haina, desfăcu tocul pistolului și îl aruncă pe scaun. — Okay. Pune Mickey pe cineva să te urmărească? Audrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Charles Hartshorn? — Nu. — Ați auzit cumva ca fie Wiltsie, fie Lindenaur să încerce alte extorcări? — Nu, n-am auzit. — Dar de șantaje în general? Clienții bărbați de soiul acesta sunt în mod clar susceptibili să fie șantajați. Felix Gordean râse. — Clienții mei vin la seratele mele și se folosesc de serviciile mele pentru că îi protejez de astfel de chestii. Danny râse. — Pe Charles Hartshorn nu l-ați protejat prea bine. — Charles n-a avut niciodată noroc - nici în dragoste, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sunt dator. Amândoi îi suntem datori. Nu, nu e bine. — Gândește-te la avantaje, șefu’. Loftis, asasinul psihopat. Îl înhați pentru asta înainte de întrunirea marelui juriu și dup-aia poți trage apa după AUFT de se-aude până-n Cleveland. Mal râse. Buzz râse și el și spuse: — Eu zic să ne alocăm cam o săptămână. Scoatem ce putem scoate din dosarul pentru marele juriu și vedem ce mai putem scoate de la Shortell. Îl încolțim pe Loftis. Iar dacă dăm chix, dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e cu totul altceva. — Știai? — De ce crezi că mi-a fost întotdeauna teamă c-ai fost tu și nu oamenii lui Dragna? Un tip cu manierele tale delicate și care ucide o dată o poate face și a doua oară. Mal râse. — Tu ai omorât vreodată pe cineva? — Șefu’, mă prevalez de cel de-al Cincilea Amendament. Mergem acum să i-o tragem la codoșul ăla de poponari? Mal încuviință. — Numărul 7941. Cred că e bungalow-ul lui. Fii tu durul în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]