177 matches
-
tăvița în fața ei. Puse deoparte cartea pe care o ținuse la subsuoară, apoi ceru sarea și piperul din care presără, îndelung și precaut. Cosmina pufni în râs. — Adică ? întrebă el, zâmbind. — Așteptam să presărați și pe amandină. — Doar puțin piper, râse, la rândul lui, și rămase s-o privească. Fata își coborî ochii în farfurie și continuă să mănânce, până când simți atenția lui, se opri și îl privi, întrebătoare. El ridică din umeri : — Ar trebui să spun ceva, nu-i așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și, pentru a nu greși, le puse pe vârful limbii. — Să mor io dacă tu nu te fardezi... ! — Ia nu mai muri atât, își întoarse fața Cosmina și se aplecă, pentru a nimeri cu firimiturile chiar în dreptul porumbelului rotat. Papi râse, bătând din palme. — Fată, tu te-ai îndrăgostit ! Cum Cosmina nu reacționă nici vehement, ca altă dată, nici amuzată ca de o glumă, Papi o luă de braț, șoptindu-i : — Cine e ? Îl cunosc ? Cum să-l cunoști ? spuse Cosmina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecuse prin pușcărie. Acum nu se mai ferea, învățase drumul și mai știa că Melania și Coltuc nu aveau pe lume pe nimeni altcineva care să-i apere. Într-o zi s-o cuminți și el, gândea fata. Dar Golea râse, când râdea, o făcea fără veselie, de parcă se neliniștea ceva în el, ceva rău alcătuit, care nu-i dădea pace. Sigur că o aduc înapoi, hohoti. Ceea ce însemna, firește, că o să se întoarcă și el. Coltuc își duse limba spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Vegheați de corbi înțelepți, se adapă în tăcere din izvoare, privind cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Atacul infernului era iminent. Brigitte cu toiagul de fildeș în mână ieși în fața palatului, mișcându-l în semnul crucii. Vijelia se opri. O lumină strălucitoare lumină noaptea ca de smoală. Demonii luaseră înfățișarea unor fiare violente și atroce: lupi, urși, râși, tigri, pantere care atacau gnomii și câinii palatului cu mare îndrăzneală. Brigitte ridică toiagul transformând mulțimea fiarelor într-o turmă de pisici fricoase, care s-au împrăștiat care încotro. Melchior și Ariel care erau ascunși au ieșit la vedere, cerând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
țin după el sub obroc manifestarea plenară a instinctelor vitale. - Bine, zic, dar Eriniile nu le-a inventat Cristos. - Le-a amplificat, zise Miron. - Deci Iuda nu trebuia să se spânzure, după vânzarea lui! - Cred că nu, zise Miron și râse. Fremăta de plăcerea conversației, iar eu simțeam o plăcere egală și îmi părea rău ca nu puteam încă să-l citesc pe filosof integral. Îmi apărea, într-o fulgerare, ca un demon și la douăzeci de ani demonii ne atrag
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și continuă tot rîzînd: ― Atunci ce mi-am zis? Hai să-l iau cu mine, să-l prezint lui Apostol, ca nu cumva să fie gelos!... Și uite așa I-am luat... De altfel și el e logodnic, așa că... Iar râse. Acuma însă cei doi, încurcați, zâmbiră cu câte o ușoară plecăciune. Marta, încurajată, deveni mai sinceră, aruncă la o parte râsul silit și urmă cu glas moale: ― N-ai fost deloc sârguincios cu scrisorile... Dar eu nu m-am supărat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din când în când, dar nu știu nimic de existența vreunui copil. S-a prăpădit de mic sau ce s-a întâmplat? Și, dacă a murit, de ce mai e nevoie să scoateți la vedere toate rufele murdare din familie? Maynard râse: Joan, ar fi bine să termini tu povestea. Soția lui aruncă o privire spre ceas. - Crezi că mai e vreme, dragule? Mai sunt numai douăzeci de minute până la miezul nopții. Noaptea de Anul Nou e importantă, pentru fiecare din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
altcineva să fiu? —Arăți complet schimbată. —E o petrecere de Crăciun, i-o tăie Darcey. M-am gătit și eu. —Arăți grozav, spuse Neil. Îmi place cum arăți de obicei, dar în seara asta ai un plus de „uau“! Darcey râse. —Mersi. Se priviră o clipă în tăcere. —Apropo, Neil, mulțumesc că mi-ai făcut rost de slujba asta. Știi că tot timpul îmi mulțumești pentru asta. Nu mă pricep să fac conversație. Am tendința să mă repet. Păi, mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fost foarte distractiv. —Știu. Îl privi o clipă. — Și poate... cine știe? Doar că acum nu pot. Îmi pare rău. Nu-i nimic. Prefer să fii sinceră. Sper că n-am compromis relația noastră de afaceri. De data asta Jason râse. Nu! Prezentarea ta a fost foarte bună. Păstrăm legătura. —Mersi, zise ea. Ridică mâna și făcu semn unui taxi. Întoarsă la hotel, stătu o oră în fața ferestrei, privind în zare peste luminile scânteietoare ale orașului, iar apoi se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înnebunește. — Vino în casă și am să te răcoresc cu uscătorul de păr. Darcey dădu din cap și țopăi până în casă, unde Minette îndreptă aerul rece de la uscător sub ghips. —Cât de biiiiine eee. Darcey gemu de plăcere și Minette râse. —Trebuie să facem ceva ca să nu mă mai gândesc la asta, îi spuse Darcey. Am eu o idee, dar nu știu cum o să reacționezi la ea. Minette ridică o sprânceană. —Ce idee? — Vreau să vizitez un castel, spuse Darcey. —Care? —Cel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zâmbi Stephen. După cum merg lucrurile mai nou, nici nu mai am timp să notez comenzile. Totul decurge cum nu se poate mai bine. Câștig o căruță de bani și nici prin gând nu-mi trece să ies la pensie! Aidan râse. — Dar nu se poate să fie toți atât de bogați, observă Nieve. Nici vorbă, încuviință tatăl ei. Dar mulți trăiesc bine. Și asta e un lucru bun. —Mai bine e să fii putred de bogat, declară Nieve cu tărie. —Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de îndată se opri și începu să zboare la același nivel. Ar fi un adevărat șoc pentru InvestorCorp să piardă și fostul, și actualul director de afaceri în aceeași zi. Neil încerca să vorbească pe un ton lejer și Darcey râse. — Poate că e un complot pus la cale de rivalii noștri, zise ea. Avionul încetini brusc, iar Neil luă o gură zdravănă de aer. — În momente din astea, oamenii își povestesc secretele cele mai intime. —O, mai e destul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de fapt, l-am uitat. Zâmbi și continuă: N-am mai zis niciodată asta cu voce tare și mă simt de parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă. L-am uitat. Ultimele cuvinte le spuse mai tare și apoi râse. Da. E clar. L-am uitat. —Dar eu nu te-am uitat pe tine. Darcey rămase împietrită. —Poftim? —M-ai auzit, spuse Neil. —Știu, te-am auzit, dar... nu sunt sigură că te-am auzit bine. Sigur că m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
VIAȚA CA O...PRĂJITURĂ Fac din viață-o... prăjitură; Pun iubire, vise, dor, Fraze pun spre-a nu fi...dură, Presărate cu...umor! PASTILUȚE CU UMOR Ofer --cum bogat nu îs- Pastiluțe! Tuturor! Poate măcar zece...mor Prăpădindu-se! De... râs! TRUFANDALE... Mănânc prima mea căpșună! Trece-alene, o...zeiță, Tânără, cu ochi de prună! -Doamne! Mi-am pus o...dorință! DREPTUL DE AUTOR Cartea-i scrisă la... beție Și te scoate din Umor! Ba, mai mult, vița de vie Cere ,,drept
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
noapte grea! Să beau și să-mi cânți aș vrea! Una cultă zi-mi! De-a mea! Zise maestrul: Ce Manea?! SINUCIDERI Mulți români, în sărăcie, Mor fără a zice... pâs! Umoriștii? Mor!--se știe- De mai multe ori! De ...râs! ,, ATENȚIE! CÂINE RĂU!’’ Asta-i fiara, rea și dură, Cățelușul ăsta mic, Care nu tace nici pic?! Scrie: ,,Câine rău...de gură!’’ VINE, VINE...PRIMĂVARA! Toată presa dă o...știre, Care îngrozește țara: Blestemata de scumpire, Vine, vine...primăvara! VIAȚA
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
a o vedea pe Kathy, vecina ei, ținând o tavă cu sushi. A, bună, Kathy. — Mulțumesc că mi-ai făcut rost de slujba asta. Nici o problemă. Chestia este că unii oameni au întrebat unde sunt cremvurștii în foietaj. Lisa chiar râse. Atunci nu au ce căuta aici. Am încercat și eu niște sushi din ăla, se confesă Kathy. Și, știi ceva, nu e chiar atât de rău. Marcus Valentine, îmbrăcat foarte prost, trecu pe lângă ea. Automat, Lisa îi aruncă un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în ceața mării. — O să-l vezi, îi făgădui căpitanul. Se spune că Augustus s-a înfășurat într-o mantie albă de lână și a rămas în picioare, privind, până când ultimele corăbii ale lui Marcus Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
supraveghere doar pentru 60 de secunde, spuse calm Cooper. - Bine. Dacă ai cumva o altă explicație care să nu țină de domeniul științifico-fantasticului, sunt dispus să o ascult. - Haide, Linc. Nu poate fi vorba de așa ceva. - Nu poate fi vorba? râse cinic Rhyme în timp ce se îndrepta către masa unde erau așezate pozele făcute de Sachs urmelor de pantofi. Ce ai zice de niște dovezi? După un moment de examinare a urmelor lăsate de atacator și a celor descoperite în hol, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ardea în dreptul buzelor și privea țintă la Rhyme, care se schimbase la față. Magicianul zâmbi, se întoarse cu fața în altă parte și scuipă alcoolul spre tavan. Ochii lui Rhyme priviră iute spre un colț al camerei. - Detectorul de fum? râse cu poftă Magicianul. L-am descoperit mai devreme. Stai liniștit, nu mai are baterie. Mai împroșcă o dată spre tavan cu alcool. Deodată, în mâna sa apăru o batistă albă. O flutură exact sub nasul lui Rhyme. Era îmbibată cu gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Adriana știa deja răspunsul, dar se simți obligată să întrebe. Leigh avea o mulțime de calități, dar să știe să se distreze nu era una dintre ele. — Eu? Leigh se uită la pantalonii din flanel cu care era îmbrăcată și râse. — Am o întâlnire importantă cu televizorul și o cutie de înghețată Tasti D-Lite. Oribil, știu. Adriana clătină din cap. — Și unde e logodnicul tău? Nu, stai — lasă-mă să ghicesc. E în oraș, se distrează și socializează ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dacă-i pe-așa, prefer un burger. Ah, drăguța de Leigh, încântătoare ca întotdeauna. Ăsta e un mod de a-mi spune “Mersi, Jesse. Mi-ar plăcea o masă gătită, doar că sunt prea afurisită ca s-o spun”? Leigh râse. — Da. — Bănuiam eu. OK, atunci, gătită o să fie. Am să dau o fugă până la Schiavoni să cumpăr ce trebuie. Mai dorești altceva? — Cereale Lucky Charms? Sau Toast Crunch cu scorțișoară? Și lapte cu 2% grăsime, te rog. Jesse a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca de-obicei. Dar Chanel nu a vrut s-o lase baltă, și Ruby Îi spuse până la urmă despre incidentul din cabina de probă și cum avusese vedenii că Claudia purta o burtă falsă. Chanel nu stătu pe gânduri și râse. —Toanto, probabil că era unul dintre hamurile pentru gravide - din acelea din care poartă toate femeile de la Paris. —Știu, știu. Lasă. Am fost prostuță. Câteva minute mai târziu, sună telefonul, era Sam. —Salut, Sam. Tocmai citeam despre cum și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
condamn. Adevărul e că romanele mele nu se vând. Dar editorul trebuie să Își asume o parte din vină. Le-au făcut reclamă? — Nu prea. — Poftim! Uită-te la Rider Haggard, de exemplu... — Prefer să nu, spuse Henry. Du Maurier râse. — Te Înțeleg foarte bine! Dar cum se face că are așa un succes? Are un editor inteligent - Cassell, nu-i așa? Îți amintești când au scos Minele regelui Solomon? — Din fericire, În momentul acela eram În străinătate. — Era prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se stingeau, Înlocuite de murmurul conversației. Ți-a plăcut, draga mea? Foarte mult. Ce decor frumos! Crezi că florile sunt adevărate? — Nici nu le-am observat, Pem. Mă uitam la piesă. — Da, și piesa a fost foarte plăcută. Du Maurier râse. Sper că n-ai să-l feliciți pe James pentru flori când o să ne vedem cu el. — Nu fi caraghios, Kiki, bineînțeles că nu. — Ne dezmorțim puțin În antract? Avansând pe interval, odată cu șirul care se mișca Încet, se Întâlniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]