113 matches
-
erau Îmbrăcați În piei de oaie și mîncau cu mîna, ca pe vremuri. Ceea ce creează senzația că templele grecești miroseau a coriandru și a oaie. Nobilii scutiți de armată Înfulecau Într-un spațiu pictural hălci suspecte picurîndu-și zemurile, cu degetele rășchirate, unghiile negre și buze groase, lipicioase, de Îndrăgostiți. E drept, existau și măslini În țară, dar deocamdată nimănui nu-i trecuse prin minte să facă podoabe ori comerț cu astfel de fructe, drept pentru care lumea era săracă. Asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-ți aranjez un loc confortabil... Urmă o Încăierare scurtă, dar urîtă. Cei doi bărbați se luară la trîntă ca niște școlari stîngaci, gîfÎind și icnind, pînă ce Bobby Crawford smulse cazmaua din mîinile lui Andersson, făcîndu-l să cadă cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se scoale și să rămînă În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față, cu părul argintiu sculat În jurul urechilor, Sanger se Îndepărtă șchiopătînd, ocrotit de Crawford, care ținea cazmaua cu ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
marchează relația lui Vasile cu „ștablișmentul” malefic sunt rostite de unchiul lui, pescarul : „Câteodată, băiatul ăsta se uită la mine și nu știu dacă mă vede” și reluate de un lt. Popa scos din sărite, agitându-și mâna cu degetele rășchirate prin fața ochilor lui Vasile : „Mă, băiete, tu vezi ceva ?”. Funcționează aici o regulă care transcende comunismul, enunțată de secole în relația omului cu diavolul și reluată de nenumărate ori în cinema. Ucigă- l toaca nu e un simplu ucigaș, un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a căzut primul în mlaștină (fiindcă o mlaștină înșelătoare e acolo, nu micul pârâu idilic de la marginea satului) omul din fața celui care chiar acum se prăbușește caraghios ca un clovn căzut în fund în butoiul cu lături, picioarele și mâinile rășchirate, restul în butoi sau, se poate, într-o tobă, așadar primul, adevărata călăuză a orbilor, acela nu era oare un om cu vedere ageră? Ca și ăsta care ne duce pe noi acum prin zăpadă și noi îl ascultăm și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de tine, trivial spus unor crude biete ființi Sadoveanu, la doi-trei-unu? nu știu, de unde vrei să știu ce mesaj! pragul audibilului, oricum emitem mai mult paraverbale în satisfacția vorbirii, fazan cît lăstărișul neînfrunzit l-a dezvelit, mascul la moț, picioare rășchirate, țeapăn, biserica Budăi grîu verde în dominanta transport, Sîrca livadă, siloz în module cilindrice, numai frumusețea lucrurilor condamnate, n-ar fi rău cu omul, indiferent morții altora, dacă n-ar grăbi moartea, o grăbește prin umanizare! vorbesc de moarte, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
au dansat pe o muzică veselă. Apoi spectacolul s-a dezlănțuit. Tinerii în roșu au adus un paravan de lemn vopsit în portocaliu. O tânără într-un costum cu paiete roșii s-a așezat în fața lui, cu mâinile și picioarele rășchirate. Pe paravan erau desenate niște cercuri mari, în care scria „Corupție“, „Abuz“, „Nedreptate“, „Minciună“ și altele asemenea. Un cuțitar îmbrăcat într-un costum elegant, din stofă roșie, a aruncat vreo zece cuțite înspre fată, străpungând fiecare cerc cu înscrisuri revoltătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar de la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute“. Așa începe primul episod din cele 230 ale romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
fost inculpat, dar numai ca să i se dea trei luni cu suspendare. Să vadă și ce putea fi rău, dacă mergea mai departe doar pe ideea că trebuie să se simtă bine. „Ei - l-a întrebat maică-sa, cu palma rășchirată ferm pe Biblie și cu ochii ațintiți crunt spre icoane -, măcar te căiești?“ „Dacă e să mă simt bine - a răspuns într-o doară Andrei C. -, poate c-o să mă și căiesc. Dar trebuie să fiu sigur că mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca din pod, iar la contactul dureros cu patul a mai clipit rapid și nervos de vreo câteva ori din coada ochiului stâng. Ei, drăcia dracului! S-a ridicat tulburată și înspăimântată pipăindu-și cu palma dreaptă și cu degetele rășchirate partea posterioară pentru a se convinge dacă toate cele cinci vertebre atrofiate ale zonei coccisului sunt la locul lor și dacă prețioasa noadă este în afara oricărui pericol. După un sumar dar atent control al părții amintite, răsuflând ușurată ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
somnul ce-l copleșește. Ce naiba mi-ai dat să beau? Se clatină... Se așează pe scaun... Daniil zâmbește în barbă... Ce mi-ai dat? Suc de mac: afion. M-ai.... m-ai....otră ... otrăvit... Daniil zâmbește, își piaptănă cu degetele rășchirate barba zbârlită: Dulce otravă... O să tragi un pui de somn... Noaptea-i rău sfetnic. Când o răsări soarele, vei vedea că dracul nu-i așa negru. Doamne iartă-mă! se plesnește el cu palma peste gură. Acu dormi. Adormi. Somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lumina Lumii"... Înainte de a muri, m-a chemat în cort. Nu mai putea vorbi. Mi-a zâmbit trist. Mi-a făcut un gest să mă apropii. Mi-a arătat un deget, apoi altul și altul,și altul, palma cu degetele rășchirate. Nu înțelegeam. Apoi, le-a strâns, le-a unit, le-a făcut pumn și când a lovit un scăunel de alături l-a făcut așchii. Am dat din cap: înțelesesem. "Jur!!" am strigat eu. Nu știu dacă m-a auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pravilă, cuvânt cu cuvânt... Pravila-i bună, județul logofătului, ba! Cât face unu' și cu unu', logofete? Ștefan buchisește pe degete: O fecioară, un mădular!... Două fecioare, două mădulare! Două, logofete, două! și Ștefan îi scoate ochii cu două degete rășchirate. Păi... n-are decât unu', i-o întoarce Tăutu sigur pe el. Unde s-a mai pomenit om cu două?.. Are, logofete!... Are! Dar mâna ce-i?! cuvântă Ștefan dur, nemilos. Mâna nu-i tot mădular?! Mâna cu care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aramă și niște lungi cuțite, Toți oameni înalți și groși în ciolane, Cu părul îmburzit, barbe șperlite, Haine avea lungi, scurte și învîrstate, Unii fără mâneci, alții rupte în spate. În loc de steag purtau ei o cioară De argint, cu penele rășchirate, Într-acel chip încît gândeai că zboară Pleznind din aripi cu aur suflate. Muzică făceau cu drâmboaie, Zdrîngănind clopoței de cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]