124 matches
-
oued, orice ar fi! Dacă dați de belea și trebuie să vă Întoarceți, caută Ciobanul și vezi să-l ai mereu În dreptul ochilor, așa, ca și cum te-ai uita la un vânător puțin mai Înalt decât tine. I-am Întins palma rășchirată, dar el făcu atunci un gest pe care nu-l mai văzusem nicicând: Îmi strânse palma Într-a lui, cu putere. Apoi le făcu semn alor săi și făcură cale Întoarsă, fără să mai privească Îndărăt. 22. Am mers nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În apă. Să nu-mi mai ceri, că până una-alta asta-i tot ce-ți dau, Îmi zise omul, Întinzându-mi bucata de piele. Eu sunt Tuni. - Eu sunt Krog, am răspuns și i-am Întins mâna cu degetele rășchirate. Tuni a privit-o fără să Înțeleagă, după care a râs. - Noi facem așa, Îmi zise și-mi strânse mâna, după cum făcuse și Aban. Pielea ta albă nu prea ți-a fost de folos În inima nisipului. - Acasă, pe pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pese de ceva... - Enkim! Enkim! strigă Runa, alergând la omul ei cu Unu În brațe. - Afurisitul ăsta de Krog! M-a salvat din nou! Frate! - Îmi spuse Enkim, punându-mi o mână pe umăr. Îmi arătă cealaltă palmă cu degetele rășchirate. Râzând ca un prost, i-am răspuns gestului și ne-am Îmbrățișat. Cu coada ochiului l-am văzut pe Logon cum cască ochii, privind la mine cu tristețe. Se duse lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iar el... - De ce credeai că a venit cu tine, toiag al Tatălui? De ce? Ca să-ți stea În picioare și să spulbere În cele patru vânturi cele rămase de la Tatăl. - Da. Blestematul. Da. I-am Întins lui Logon mâna cu degetele rășchirate. El zâmbi, Îmi răspunse cu același gest și, deodată se posomorî. Ar fi vrut să mai spună ceva, dar Își Înghiți vorba și se ridică brusc de parcă Îi era rușine cu el. Apoi: - Dai voie la Logon să caute ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Însuși Krog. E bine și-așa. - Nu pot să-ți dau cinci de patru ori. Dar cinci de trei ori, pot! Oamenii vor fi cinci de două ori, iar femeile, cinci! promise el. I-am Întins palma deschisă, cu degetele rășchirate. A făcut și el la fel. Apoi, am luat-o Înapoi spre sat. Când să trecem peste un firicel de apă, am zărit pe un mal lespedea de pământ a lui Enkim. Avea cele patru pietre Înfipte În ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
jamo, iar semnele pe care le-am schimbat de fiecare dată, o să-i Încurce și mai și. Până se vor găsi cu Enkim, noi o să ajungem departe. - Of, of, măi Krog, mormăi Logon și-mi Întinse palma deschisă, cu degetele rășchirate. Tare rău cred că te-au durut vorbele pe care i le-ai spus lui Enkim. Era aproape la fel de trist ca și mine și se apucă să-mi povestească de tovarășii lui din sat. Îmi spuse de prietenii din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
poate să Împuieze ce femeie vrea el, dar Krog nu vrea. Krog poate să bucure orice femeie, dar el, doar cu cele nebucurate de nimeni se ține, că așa e legat. Râse prostește apoi și-mi Întinse palma cu degetele rășchirate. Iar Krog: - Ia spune-mi... Aș fi dorit să aflu ce fel de om e Gau ăsta, dar m-am răzgândit. În ultimile zile n-ai dat de unul Enkim și de femeia lui, Runa? Unii care au un prunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
culmi, dar oamenii pândeau din mijlocul tăpșanului. Of, of... Doar o parte din ei pândeau, pentru că restul se ascunseseră prin văgăuni, pregătiți să ne pice În spate, ca niște lupi adevărați ce erau. Am Întins spre ei palma cu degetele rășchirate. - Sunt Krog, toiag al Tatălui și stăpân al vorbei, frate de sânge cu Moru! Ce? Nu mă mai cunoașteți? De cum auziră asta, se trântiră la pământ, iar cei ascunși prin văgăuni ieșiră la lumină, azvârlind deoparte sulițele și topoarele. Tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
capul din pământ, privirea mi-a alunecat peste întinderea infinită a apelor. Barajul se întindea cât vedeai cu ochii. Valuri negre se izbeau de țărm mânate de un vânt tăios, care ne ridicase tot părul în vârful capului. Cu brațele rășchirate și cu gura plină de vânt, Sabina îmi povesti că acolo jos, pe fundul lacului, se aflase vatra vechiului sat Cobilița. Comuniștii îi evacuaseră cu forța pe săteni, spărseseră munții cu dinamită, turnaseră mii de tone de beton și inundaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
erau Îmbrăcați În piei de oaie și mîncau cu mîna, ca pe vremuri. Ceea ce creează senzația că templele grecești miroseau a coriandru și a oaie. Nobilii scutiți de armată Înfulecau Într-un spațiu pictural hălci suspecte picurîndu-și zemurile, cu degetele rășchirate, unghiile negre și buze groase, lipicioase, de Îndrăgostiți. E drept, existau și măslini În țară, dar deocamdată nimănui nu-i trecuse prin minte să facă podoabe ori comerț cu astfel de fructe, drept pentru care lumea era săracă. Asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neputând suferi pe nepriieteni a-i lăsarea să strice țara, ce îndată cu ai săi, cu câți era, i-au căutat a merge, unde s-au și tâmpinat cu acea oaste căzăcească pe Răutu, la Grumădzești. Fiindu cazacii în pradă rășchirați și lovindu-i noaptea fără veste, fură biruiți cazacii. Atunci și Lobodă hatmanul căzăcesc fu prins de oastea lui Ștefan vodă. Și gonindu-i spre Nistru, Nalivaico hatmanul și cu o samă de cazaci au dat să treacă Nistrul și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind o mână, Îi ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor; destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul respirând; are o mână deasupra capului, arcuită, cu degetele lungi rășchirate ca niște gheare, cealaltă pe lângă corp, mi se pare neverosimil de lungă, Încerc s-o apuc să-mi Împletesc degetele cu ea, dar o rezistență de fier mi se Împotrivește; este aici ea, femeia misterioasă pe care am vânat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gândesc unde merg. Deodată, m-am trezit singură, doar eu și muntele, așa cum mi-am dorit totdeauna. Urcușul a devenit brusc periculos, pietrele de care mă agățăm se desprindeau alunecând În prăpastie; fixam un picior, căutam un colț cu degetele rășchirate ale mâinii, Îl Încercam de câteva ori, mă țineam, mutam alt picior după ce mă Încredințam de soliditatea punctului de sprijin (Îți amintești de teoria mea despre punctul de sprijin, fără de care o femeie nu se poate realiza?); mișcam cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ce-i cu tine, cumetre, așa palid ? Parcă ești dat cu tencuială pe față... Petrache avea un păr moale și încâlcit, de culoarea mătăsii porumbului. Încerca uneori să-l pună în oarece rânduială ridicându-și-l de pe frunte cu degetele rășchirate. Ceea ce făcu și acum, dar asta nu-i ajută cu nimic, căci fața prelungă și fruntea boltită apărură, în lumina împiedicată a bodegii, în culori și mai palide, spălăcindu-i albastrul ochilor. — Se petrece ceva în lumea asta, șopti Petrache
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar din cale-afară de obosit. Dar nu o oboseală care trece odată cu somnul. Părul, încă des, nu-i albise, ci, parcă, se prăfuise, avea culoarea făinii cu tărâțe, îți venea să i-l scuturi. Se pieptăna, pesemne, doar cu degetele rășchirate, pentru că smocurile nu se ordo nau nicicum unele după altele, ci după mâna cu care își trecea prin ele rarița și după graba cu care o făcea. Sprâncenele erau groase și răsucite, ca niște mustăți care și-au greșit rădă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din cristale albe, cu o energie care-i suia din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce însă ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore. Unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie ieșea, de la cot în sus, o mână cu degetele rășchirate. Bunelu privi în vale dezamăgit. — Zău dacă aș fi crezut una ca asta. Să arunce cu tot felul de gunoaie puteam să înțeleg, dar să arunce și cu oameni... N-ați vrut voi să vă plimbați mortu’ ? fornăi Calu, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
marchează relația lui Vasile cu „ștablișmentul” malefic sunt rostite de unchiul lui, pescarul : „Câteodată, băiatul ăsta se uită la mine și nu știu dacă mă vede” și reluate de un lt. Popa scos din sărite, agitându-și mâna cu degetele rășchirate prin fața ochilor lui Vasile : „Mă, băiete, tu vezi ceva ?”. Funcționează aici o regulă care transcende comunismul, enunțată de secole în relația omului cu diavolul și reluată de nenumărate ori în cinema. Ucigă- l toaca nu e un simplu ucigaș, un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aramă și niște lungi cuțite, Toți oameni înalți și groși în ciolane, Cu părul îmburzit, barbe șperlite, Haine avea lungi, scurte și învîrstate, Unii fără mâneci, alții rupte în spate. În loc de steag purtau ei o cioară De argint, cu penele rășchirate, Într-acel chip încît gândeai că zboară Pleznind din aripi cu aur suflate. Muzică făceau cu drâmboaie, Zdrîngănind clopoței de cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să mă omorîți așa de ușor! Orice comentariu sună a impietate. 19 iunie A împlinit, alaltăieri, un an jumate. Este "forțat" să meargă pe jos. Cînd apare Toby, pufos și trepidînd, ăl mic s-apropie, întinde mînuțele la cățel, degetele rășchirate se mișcă spasmodic, cu un fel de poftă isterică. L-ar mînca pe Toby cu tot cu puf. Pictori. Pe un pod, peste Prahova, îl întîlnesc, prin '72, pe bătrînul Catargi, cu masivul lui șevalet în spinare. Îmi spune: n-am fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nae Ionescu: fotografia din anii brianți ai afirmării, caricatura lui Ross, desenul lui Mircea Vulcănescu. Sunet unic: Mefisto. Desenul de amator al strălucitului emul, șovăitor, nesigur, insistă însă, ingenios, doar pe capul și pe mîna magistrului, aceasta cu degetele diavolesc rășchirate: capul și mîna, atît, suficiente pentru sugerarea demoniei. Șarja lui Ross, virtuos profesională, augmentează expres masca: un Mefisto văzut de un nordic Kirchner. Fotografia maturului Nae Ionescu, monden-fascinantul magistru, induce același aer demonic. E greu să te sustragi acestei hipnoze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum ar trebui să arate, în momentul de față, soțietatea românească (în care justiția, legată al ambii ochi, îl va scoate, cum altfel!, basma curată). Se servește, de data asta, de mînă (nu de picior) și ne sugerează că degetele rășchirate n-ar fi soluția. Șansa noastră, ne asigură făuritorul istoriei, este, nu discordia, ci unitatea, nu palma rășchirată, ci... ci... pumnul strîns, pumnul monolitic, de neclintit etc. La ce curs (scurt) "de cultura uitării" ar spune că asistă tendențiosul estet
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl va scoate, cum altfel!, basma curată). Se servește, de data asta, de mînă (nu de picior) și ne sugerează că degetele rășchirate n-ar fi soluția. Șansa noastră, ne asigură făuritorul istoriei, este, nu discordia, ci unitatea, nu palma rășchirată, ci... ci... pumnul strîns, pumnul monolitic, de neclintit etc. La ce curs (scurt) "de cultura uitării" ar spune că asistă tendențiosul estet Tzvetan Todorov! Pe gardul teatrului poate fi văzut (încă), din cînd în cînd, un omuleț din ce în ce mai tras în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însemnînd viață, ale cerbului din pădure, ale păsării de pe cer și ale peștelui din apă, alături de desenul palmei lui, ca semn al puterii ce avea, a furat pe peretele afumat marginile palmei Ucenicului său cel vrednic, și isteț, cu degetele rășchirate. Marginile au fost însemnate cu negru de fum, răzuit de pe pereți, iar mijlocul a fost umplut cu ocrul, din cel mai greu de aflat. Și așa l-a legat de șirul Moșilor ce urmăriseră, viață după viață, mersul încet dar
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]