2,262 matches
-
programul manierist al secolului al șaisprezecelea - nu mizează deloc pe transparență, ci pe varianta intelectualista a unui sens la care se succede printr-o inițiere răbdătoare, progresivă. Restul poeților moderniști cereau chiar, la un moment dat, cum știm, "o dezintelectualizare răbdătoare, progresivă". Transformarea logicului în paralogic (de care vorbește autorul nostru) nu e o trăsătură a modernismului, făcînd, probabil, chiar diferența între modernism și postmodernism. În altă parte, îi este atribuită modernismului convingerea că "emanciparea de figurativ" ar însemna neapărat un
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
atît de frumos; două, că-i făcea rău nevesti-si care avea "răpciuga". Am stat și am vorbit așa mult timp in marginea drumului, sub niște copaci tineri, de unul din ei fiind legată de oiște căruță cu calul ei cuminte, răbdător, indian. Ursu zăcea întins pe jos dedesubt gîfîind de căldură, cu limba scoasă. L-am întrebat pe Buturuga dacă nu-l dezleagă, să mai alerge și el, să se bucure. Dar țiganul a obiectat, întins pe jos pe iarbă, aproape de
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
mării pasionați de literatură, oarecum inconștienți, ca orice om minat de pasiune, sau cei care, dorind cu orice preț o diplomă, se simt incapabili să înfrunte concurență de la admiterea în facultăți profitabile. Din prima categorie, majoritatea sînt fete (mai studioase, răbdătoare și... idealiste decat băieții), iar dintre acestea, cele mai talentate și inteligente, îndrumate de profesori buni, ajung să dorească să practice critică literară, numai de amorul artei. Căci recompensă materială pentru efortul de a citi cel putin o carte pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
Aștepți tăcută; unde e poetul?/ Între stele și el a fost așezat/ un vitraliu înfricoșat" (Carte de versuri). Îndemnîndu-se, vag ironic: "să lăsăm/ rotile minții/ să ne măsoare durerea/ cu o dulce încetineala!" (Hei, rup!), poetul se află în căutarea răbdătoare a fulgurațiilor, a acelor notații inspirate care scînteiază, iluminînd brusc textul cu voință anost: "Stă/ în fața tarabei goale,/ îmi surîde și mă îmbie:/ Alege!/ Iată, aici, lumina coborîtă-n oglindă/ doritoare să ia forma chipului tău lăuntric" (Tarabă). Ori abstractizant: "Absența
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
că, uneori, prin simpla enumerare, cuvintele descătușează energii nebănuite și conduc la acumulări de tensiuni din care se naște, în cele din urmă poezia: "în fiecare zi mor din ce în ce mai chinuitor, convingător, dezgustător, interior, înfiorător, înfricoșător, înjositor, nălucitor, năucitor, obositor, odihnitor, răbdător, șovăitor, temător, tulburător." (p. 13) Enumerații de tipul acesta ca și efectele ce derivă din procedeele de insolitare a mecanismului asociativ ne duc cu gândul, iarăși și iarăți la producțiile suprarealiștilor: "erau cărători de tablouri: pașii lor verzi erau moi
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
balerin încălțat cu papuci, răvășit, indignat de ratare și risipire, iritat de prezența sufleurului-oglindă în care vede toate astea și se vede, Barrymore/Iordache umple scena de farmec, de patimă și dăruire, face cu ochiul publicului - singurul parcă înțelegător și răbdător - încercînd să ridice ștacheta putințelor spre marele rol - Richard al III-lea. Nu izbutește de fapt, decît să execute un șir de clovnerii. Urmărindu-l cu mare atenție pe Ștefan Iordache în spectacolul Barrymore, poți observa însă efortul de a
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
esență, să le suporte. În cazul Călărașilor, acest arbitrariu agresiv se numește Combinatul siderurgic și el este un implant malign într-un peisaj natural și într-un organism economic care nu puteau să manifeste, chiar dacă în forme subtile, decît o răbdătoare, dar ireversibilă, reacție de respingere. Circa șase sute de hectare de pămînt arabil au fost scoase din circuitul agricol, compromise fizic și alterate chimic, într-una dintre cele mai fertile și mai viguroase zone agricole din România. Însă dincolo de acest parazitism
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
ajutată din cînd în cînd de un cioban mai în vîrstă, un neam, care din cînd în cînd vine la ea călare pe un cal mic cu doi desagi atîrnînd de-o parte și de alta; un cal păros, ager, răbdător că un catîr ori măgar avînd un ciucur de lină roșie în frunte sub părul retezat cu foarfecă, drept, lăsîndu-i ochii mari cuminți liberi; plus coadă să lungă lăsată sălbatic să crească și care este plină de scaieți uscați prinși
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
înainte de ^89; poate că ne-am fi putut apropia unul de celălalt atunci, dacă n-ar fi existat niște deosebiri limpezi de partizanat literar între noi doi. De fiecare dată s-a străduit, cînd ne-am întîlnit, să mă convingă, răbdător și argumentat, că dreptatea era de partea lui. Poate că era, pînă la un punct, dar nu ne întîlneam în punctul acela. Papahagi mă interesa după ^89, de la distanță, fiindcă voia să facă ceva, dar mai ales pentru că se pricepea
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
În 1936, Walter Benjamin pronunța, într-un elegiac eseu cu aproape neașteptate revelații teoretice, dispariția epicului ca povestire, punînd-o pe seama înfloririi romanului în vîrsta modernității literare. Povestitorul, declara Benjamin cu tristă resemnare, aparține unor alte vremuri, mai calme și mai răbdătoare, mai încrezătoare într-un suflu universal de umanitate care ne leagă pe toți atunci cînd cădem sub vraja unei povești bine spuse. Din familia Șeherazadei, a maeștrilor epicului, fac parte marinarii și bătrînii, cei care au cunoscut departele sub dubla
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
șir destul de respectabil, de șapte-opt metri. Cum nu prea aveam altceva de făcut, i-am studiat pe cei de la coadă, curios să aflu pe unde mai călătorește românul. Surprins de numărul impresionant de oameni care, la diverse ghișee, se încolonaseră răbdător, mi-am reamintit că, tot mai des, din "Mersul trenurilor de călători" sunt radiate diverse curse. Motivația oferită de responsabilii C.F.R. se învăluia în implacabilul argument economic: respectivele trenuri nu erau viabile financiar. S-a ajuns până acolo, se spune
(Prot)ocolul lumii în optzeci de greve by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17478_a_18803]
-
însăși firea lor, - petrecîndu-se în interior. Miorița e doar o metaforă; un mit literar recent... Fondul profund interior însă, al nației îl asigura transhumanta, ritmul solar, limba latină, vocabularul, sintaxa ei, zicerile și observațiile asupra lumii, neapărat făcute din mersul răbdător pe jos în urmă oilor, si nu călare... Șansa noastră și a prietenilor noștri, de istorie, unguri, este să ne înțelegem totuși cumva aici, în mijlocul Europei și să apreciem în celălalt ce este viabil și să respingem ceea ce împiedică acele
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
ancorare“, „soarele explicației exhaustive“. Ne trezim astfel atrași în farmecul demonstrației savantului care este fie un „ademenit-ademenitor“, fie un „ademenit-împingător“, spre a ajunge, poate, - depinde de noi - la „plăpânda candoare, neistovita candoare a atotcuprinderii, a atotpătrunderii (crux veritatis), așteptarea îndelung răbdătoare, vibranta așteptare ș...ț a ceea ce va să se arate“. Finalul din Sarea pământului îi aduce pe interlocutori la un prag unde Mai Știutorul cere un răgaz spre a-și aduna puterile, întrucât, spune el „pentru nimic în lume n-
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
că „în toată drama aceasta cea mai emoționantă persoană a fost micul Mihai, care a rămas singur, victima circumstanțelor, lipsit de putere și neexperimentat în mijlocul acestei haite de lupi și hiene.” Regele (Mihai - n.tr.) a fost hotărât dar și răbdător, iar mama sa, Regina Elena, rechemată din exil, a reacționat uneori cu tărie în jurnalul său față de răceala fiului, și neatenția sa aparentă la riscurile pe care și le asumau trăind sub ocupația germană și apoi sovietică. La 28 octombrie
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
procesat de o sensibilitate analitică sînt geometria (indicată ca atare) și informul. Primul factor indică fluxul lucidității, iar cel secund refluxul său în favoarea percepției nediferen- țiate, alibi al originarului. Rezultatul e un spectacol geneziac recondiționat prin fiorul rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața,/ din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
-i declara insistent dragostea, coup de foudre, funcționează în logica muzicală a variațiunilor pe aceeași temă cu punerea în scenă a unui marivodaj care invocă lejeritatea și ludicul pur. În plus, la seria de «nu»-uri pe care le colectează răbdător, don Juan-ul nu dezarmează, rămânând agățat de prada sa și, atunci când îi dă temporar drumul, este doar ca să o apuce mai bine. Pe ce se bazează? În primul rând pe experiență, scena a mai fost jucată cu succes și în
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
în titlu, cartea (s-o spunem de la bun început) cîștiga un pariu cu miză mare, reușind să articuleze un model Cantemir coerent și convingător. Autoarea pornește de la un material empiric pe cît de vast pe atît de eteroclit, îl desțelenește răbdător și trudnic, cu un simț al datorinței chesaro-crăiesc, si in acelasi timp îl domină speculativ de la mare înălțime. Adriana Babeți planează nu numai deasupra teritoriului imens străbătut și anexat de Cantemir ci și, în mod spectaculos, deasupra întregii exegeze consacrate
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
și ne invadau, ceva se prăbușea sau poate se ridica în noi, pluteam sau cădeam, oricum, se simțea un fel de zbucium colectiv, un fel de încercare de a ne purifica. Un univers de emoții și trăiri intense, ce așteptase răbdător lângă noi, cine știe cât, se deschisese acum și ne copleșea cu trăiri fără egal. Apoi totul a revenit la normal. Micul mag ne privea cu ochi senini și avea fruntea perlată de efort. Am ieșit din muțenie, după câteva clipe, și
Cu Madeleine prin multiversul din vecinătate. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/85_a_448]
-
lucrul în echipă șterge granițe de vîrstă sau generație, unde soluțiile se completează sau se concurează fericit, sau în luminozitatea și calmul mănăstirii Sucevița, unde ne-am îngăduit o clipă de răgaz, se iscă mereu întrebări privitoare la uimitoarea și răbdătoarea trudă a traducătorului. Cu multă bunăvoință d-na Irina Mavrodin a acceptat să răspundă la cîteva dintre ele. Cum și cînd ați făcut prima traducere? V-ați atașat în mod deosebit de ea? Am început cu un fel de ucenicie foarte
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
traducere; sînt niște valori care sînt aceleași: creația este răbdare. Sînt multe texte ale marilor autori care spun că este răbdare creația, traducerea este răbdare. Vă mărturisesc că vreau să scriu o carte despre aceasta, despre "poiesis" ca răbdare. Truda răbdătoare a traducerii dă multă bucurie. Ce credeți despre necesitatea retraducerii marilor autori. Se vehiculează cifre precum 20, 30 sau 50 de ani de valabilitate a unei traduceri. Acest sentiment al efemerului și provizoratului unei traduceri nu este descurajant? Da, e
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
impresionează marea cantitate de adevăr din scrierile lui Z. Ornea. Pe aceste scrieri se poate conta, ele constituie bibliografia obligatorie pentru cine vrea să cunoască literatura română modernă. Istoricul literar a obținut de fiecare dată informațiile necesare de la sursă, citind răbdător ziarele și revistele din epoca respectivă, ca și nenumărate jurnale intime, texte memorialistice, scrisori, discursuri parlamentare etc. A examinat, de asemenea, cu atenție, operele literare propriu-zise și aproape tot ce s-a scris în legătură cu ele. Pe baza acestei competențe, a
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
rele, până în pragul senectuții. Schimbând ce este de schimbat, am putea numi dezrădăcinare ceea ce trăiește eroul lui Virgil Duda, o dramă a începutului de veac literar reciclată la sfârșitul acestuia. Speranța vindecării i-o reaprinde în suflet eroului fidela și răbdătoarea Cora, propunându-i drept "cale de tratament" să asculte muzică, ceea ce bolnavul și face, trecând la audiții muzicale care, într-adevăr, par să-i mijlocească, de la un moment dat, "revenirea pe lume". Ar fi vorba, așadar, de o rezolvare estetică
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
pur și simplu înțepeniri ale unei mașini de rimat suprasolicitate. Un poem care începe blagian ("Atîta liniște...") se termină cumva antonpannesc, numai că oricît am căuta miezul munteanului, nuca va suna a gol în urma coliziunii cu un perete mult prea răbdător: Pentru noi îmbrățișarea/ era o lume/ și nu ne miram de unde." Cînd nu cată spre ceruri-nalte, poemele se deghizează stîngaci în cîntece populare și își doresc să semene cu giuvaierurile adunate de Blaga sau își subțiază vocea după boabele
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
e să o sesizeze". Ultimul citat e reprodus din cartea lui Constantin Călin, Dosarul Bacovia, I, subintitulată Eseuri despre om și epocă. O scriere, să spunem de la început, de o mare extindere și de o mare acribie. O carte elaborată răbdător, timp de trei decenii, și socotită încă "neterminată" în lipsa a "trei, patru piese", care, adăugăm noi, de ar fi aflate, ar prelungi, probabil, mirajul exhaustivului (un soi de fata morgana a împătimitului cercetător) cu căutarea altora. Prin urmare opera unei
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
lăsați pe acest foarte frumos băiat să vă facă curte?", "acest băiat e mult prea tînăr pentru tine" (p. 18). Prima declarație: "(...) el m-anunță/ - Vă iubesc./ Adăugînd foarte repede;/ - Te iubesc./ Nimic solemn în declarația sa. Tonul este sigur, răbdător, calm." (p. 20). Lumea literară - scandalizată: "Și în plus, hîm-hîm-hîm, ce-am aflat? Că un flirt îl leagă de o anume romancieră mai mult decît coaptă, cu douăzeci și patru de ani mai în vîrstă, oh sînteți sigur? da, douăzeci și patru, o văduvă
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]