160 matches
-
-ul se poartă ca un diriginte de internat cu elevii săi, ca un dascăl pompos cu omul de pe stradă, ca un judecător de instrucție cu delincventul mărunt. E rău, obraznic, sigur de sine, un soi de caporal baletând țanțoș dinaintea răcanilor. O a doua malformație a spiritului critic rezultă din practicarea lui ca specie a inteligenței. Cine e deștept dă tare! A fi de acord cu cineva și, în genere, a cultiva judecata afirmativă e un semn de moleșeală intelectuală, dacă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
A fost un gest generos din partea ta, Chick, și Nikki a fost primul care l‑a apreciat. Dar Gesualdo e cu o sută de ani În urmă. El face niște haine de tip mafiot, dar nu pentru generali, ci pentru răcani, pentru gangsterii mărunți, pleava. - Asta definește felul În care mă Îmbrac eu. - Pe tine nu te interesează moda. Ție nu‑ți pasă de numele de pe etichete. Ar fi trebuit să‑mi dai mie banii pe care i‑ai plătit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Prieten sau dușman? Întrebă Kyusaku. — Dușman, firește! răcni omul, agitându-și sabia În mâini și pregătindu-se să lovească. — Cine ești? Ai un nume care merită repetat? — Sunt Maenami Schinpachiro din clanul Asai. Am venit să iau capul Seniorului Nobunaga. Răcan scârbos! Tu cine ești? — Sunt Takenaka Kuysaku, vasal al lui Kinoshita Hideyoshi. Hai și-ncearcă-mă! — I-auzi! Fratele mai mic al lui Takenaka Hanbei! — Întocmai! În clipa când rosti acest cuvânt, Kyusaku smuci lancea lui Shinpachiro și o Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Theodor Stolojan (Plaiul cu boi e clar și o revistă de campanie pentru acest candidat) sau cine l-a mutat aici din Cațavencu pe Nelu Santinelu, căprar la Cotroceni (am apreciat naturalețea cu care autorul intră în pielea unui răcan). * De asemenea, iubitorii vechi de Arsamatoria pot depista cîte pagini (destule) aparțin inepuizabilului Ioan Groșan. Cea mai nostimă producție a sa din acest număr se ascunde sub numele de... Rică Răducanu. Cu marginalul Tirania lecturii, paginile Rică Răducanu vă recomandă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
din câte se spune, din corpul ofițeresc al grănicerilor, dl. Timofte, directorul S.R.I., nu s-a dezbărat nici azi, după reciclarea prin Parlament, de unul din curioasele ticuri ale armei pe care-a servit-o ( sau nu). După cum știe orice răcan, grănicerii armatei comuniste păzeau granița stând cu fața spre interiorul țării. Da, spre interior, și nu spre exterior, așa după cum ar fi fost normal. Numai acest detaliu tehnic și era de-ajuns să te lămurești cu ce fel de patrioț
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
șantaje. Fără să am posibilitatea să fac studii aprofundate, îmi dau seama că marea majoritate a acestor oameni - altminteri, mândri de pleznesc de statutul lor de "aleși ai nației" - sunt niște amărâți care tremură de frica șefului mai rău decât răcanul în fața caporalului analfabet. Ierarhia de partid nu e, în România acestor vremuri, o vorbă în vânt. Un lider e chiar un lider. Dacă nu intervine ceva dramatic, nici unul din șefii de partid nu dă socoteală în fața nimănui. Protejați de-o
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
sunt ordine, stratageme, șantaje, bani negri și celelalte componente ale relațiilor de tip mafiot. Dar mai e și prostie, lașitate, spirit de turmă, inconștiență. Destui dintre jurnaliștii aflați în avanposturile oribilei bătălii pentru suspendarea lui Traian Băsescu se comportă asemeni răcanului adus pe câmpul de luptă direct din grajd: trage și el cu pușca pentru că așa fac toți. Pe de altă parte, chiar la ziarele unde înregimentarea e masivă, există suficienți oameni care, în adâncul sufletului, se simt oripilați de aerul
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
Mircea Mihăieș Anticipatele, refuzul fuzionării P.N.L.-ului și P.D.-ului precum și evidența că nu toți miniștrii guvernului Tăriceanu sunt chiar niște ași - ba, dimpotrivă, că unii dorm în post ca ultimul răcan - riscă să diminueze simpatia de care Alianța se bucură și în clipa de față. Aș face, însă, un apel la luciditate și le-aș reaminti învingătorilor din iarna lui 2004 că atunci au câștigat pe baza unui vot negativ. Adică
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
nu l-ar încuraja la așa ceva. Ca Armata unei țări membră a NATO să se implice într-o acțiune cu acute conotații politice, e un act de sfidare gravă. Aici nu mai e vorba de-un colonel și de trei-patru răcani cu pușca pe umăr. Aici e vorba de o veritabilă afirmare a revanșei regimului criminal comunist asupra unei societăți ce-și caută, bâjbâind, drumul spre normalitate. Problema îi vizează, dincolo de numitul Nițu, pe toți superiorii săi, până la ministrul Apărării. Acesta
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
la prima vedere de alte volume - relativ similare ca arhitectură - publicate în vremea din urmă de editurile românești. Îmi vin în minte, la un prim tur de bibliotecă, câțiva coordonatori și câteva titluri: Marius Chivu (Cartea cu bunici), Radu Paraschivescu (Răcani, pifani și veterani), Radu Pavel Gheo & Dan Lungu (Tovarășe de drum) sau Călin-Andrei Mihăilescu (Cum era ? Cam așa...). Iar inventarierea ar putea, desigur, coborî adânc în timp și s-ar putea diversifica lateral în componență. Cu rezultate, totuși, previzibile, omogene
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
poezia nu e măgarul care cacă aur. poezia e o locomotivă. cum stau sub pămînt în zilele cu soț sau fără, cu mîinile reci pe lîngă trup, dar la limita de plutire, "la dreapta! la stînga! pas alergător! acum tîîîîîîîîî-rîș, răcan!", strigă din toți bojogii cineva necunoscut, și mai adînc îngropat în piept decît mine. și eu fac la stînga, la dreapta, mă tîrăsc în patru labe, dau ocol universului cuprins între mîna stîngă și mîna dreaptă. mai adînc, tot mai
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
bojogii cineva necunoscut, și mai adînc îngropat în piept decît mine. și eu fac la stînga, la dreapta, mă tîrăsc în patru labe, dau ocol universului cuprins între mîna stîngă și mîna dreaptă. mai adînc, tot mai adînc sap, eu, răcanul. tone de pămînt arunc voluntar peste propriul cap: soarele e doar o bănuială, ziua o fluturare de fustă roșie pe sub nasul meu. plîng, aș vrea să urlu, dar bunul simț, vai, bunul simț, scîrba cu scufie și papuci calzi care
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
viața din închisoare, cît și în amintirile din armată: "Pereții celulei erau plini de inscripții și AMR-uri... AMR 38 de zile etc." (Evenimentul zilei 382, 1993, 2) ; Care vă este AMR-ul, dacă nu vă supărați ?" (Radu Paraschivescu, coord., Răcani, pifani și veterani, 2008, p. 176). Sigla substantivizată a dat naștere unei expresii glumețe - "cu amereul sigilat", caracterizare pentru un militar de carieră - și și-a pierdut, în timp, caracterul subversiv (ajungînd să indice, în plină Capitală, în fața Cercului Militar
Ani, coți, cotolani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7891_a_9216]
-
Caulfield ce refuză să se maturizeze, el amână scrisorile către prieteni, la fel cum procedează și cu familia lui de artiști dezbinați. Mama rămâne un personaj aproape negativ, deși ea e cea care, din umbră sau direct, vindecă traseele tânărului răcan, necopt, se vede, și cu adolescența nervilor neîncheiată. Între cele două perspective, asupra lumii stagiului militar și a radiografierii lumii comuniste, discursul este întretăiat de secvențe biografice și altele, ale unor destine sincopate, utile ca detalii de viață ce întregesc
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
acestui mare actor de teatru îmi reapare și soldatul Pasăre.Tot pe scena națională târgumureșană și tot într-un text scris de DRP (Piticul din grădina de vară), un rol antologic ce rămâne în galeria personajelor sale de neuitat. Un "răcan" slab de minte, un "prost al satului", cu mers poticnit și fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
Rodica Zafiu Volumul recent apărut, coordonat de Radu Paraschivescu: Răcani, pifani și veterani. Cum ne-am petrecut armata (Humanitas, 2008) ne dă ocazia de a vorbi despre limbajul militar. Cartea e o colecție de amintiri povestite cu mult umor și cu mare atenție la trăsăturile lingvistice ale experienței, în genere
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
mai necesară cu cît, prin profesionalizarea armatei, o parte din acest limbaj se va pierde, producîndu-se probabil revenirea la statutul de jargon propriu-zis. Termenii din titlul volumului sînt înregistrați de dicționarele noastre, cu etimologii mai mult sau mai puțin satisfăcătoare. Răcan e explicat, în DEX, ca o contaminare glumeață între recrut și rîtan. Pe pifan îl voi discuta mai pe larg săptămîna viitoare. Veteran e o metaforă nespectaculoasă, mai curînd o extindere de sens, cuvîntul desemnîndu-i pe soldații cu vechime relativă
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
prezenta demisia! "Dle maior, cînd am venit în inspecție aveam două posibilități, Să vă trimit la graniță și colonelul Nițulescu să vă ia locul, ori viceversa. Dacă te trimit pe dumneata, cine îi mai instruiește aici pe rezerviști și pe răcani?" "Dle general, trupa nu pleacă fără mine! Sau plec și eu din armată!"
Inspecția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7488_a_8813]
-
decât de obicei, ochii săi de culoarea curmalei coapte luceau nefiresc exprimând nu teamă, ci indiferență sfidătoare, fie ce-o fi, nu-i pasă de ei și de ce o să se întâmple cu ea, nu-i pasă de nimic. Toată atenția răcanilor imberbi, cu bocanci din care răzbătea un miros insuportabil ce te poate ucide, s-a strâns asupra tinerei femei. Vlăjganul spălăcit nu făcea doi bani, nu prezenta pentru ei nici un interes. I-au ars pe spinare vreo două-trei lovituri cu
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Rodica Zafiu In continuarea discuției de săptămîna trecută, mă voi opri asupra unui cuvînt-cheie din argoul militar, folosit chiar în titlul volumului coordonat de Radu Paraschivescu: Răcani, pifani și veterani. Cum ne-am petrecut armata (Humanitas, 2008). Pifan (cu sensul "infanterist") și mai rarul pifă ("infanterie") apar în lista de cuvinte a dicționarelor noastre curente. Li se adăugă uneori (de exemplu, în Dicționarul limbii române - DLR și
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
le numărăm și să le numerotăm. Eu așa aș fi făcut. în fine, a treia amintire. Din același timp și spațiu, firește. Plutonul unu, în care-am nimerit amândoi, se pregătește de instrucție și așteaptă ordinul de punere în mișcare. Răcanii își „verifică ținuta“ Îcopca încheiată, bocancii lustruiți, cucul bonetei îndreptat) și se aliniază. Mă uit într-o doară la Dan și-l văd furișând ceva în sân. Mult prea mare ca să fie o felie de pâine, colorat în pasteluri vesele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de traducător al lui Șerban Foarță: ați citit traducerea din franceză a românului Evgheni Sokolov ?) Și volumul continua cu traduceri din poeții la care apare motivul „ubi sunt”, de la mai puțin cunoscuții Bernard de Morlay, Bertran de Born, Honorat de Răcan, Jehan Regnier ș.a. până la Claudel, Max Jacob, Valéry, Apollinaire, Brecht, Queneau, precum și trei parafraze românești: Odobescu, Arghezi și Barbu. Dar vârful meșteșugului lui Șerban Foarță, culmea artei sale, dincolo de câteva pastișe savuroase, e dată de ultimul poem din carte intitulat
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
de care avem nevoie. Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu creier de bibilică, dar cu "craci" devastatori și silicoane magnetice, fie muierocul cu glas tunător și maniere de plutonier ce l-a surprins pe răcan dormind în post. Sună jenant s-o contrapun pe Marie-Rose Mociornița acestor categorii - dar asta e lumea în care trăim. Cu atât mai mult, feminitatea ei plină de căldură, pe jumătate vulnerabilă, pe jumătate trăgându-te de mâneca lucidității, nu
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
stea la catul de sus al căsoaiei ca să fie salvată din flăcări de angerul pompier sub ochii Majestăților Lor, fusese gata să fie azvârlită peste pervaz la un hop, așa că până la urmă coborâse pe scara dinăuntru și ședea acum lângă răcanul care mâna boii, încercînd, cu evantaliul, să mai risipească nesuferitul lui miros de usturoi. Coloana coborâse spre Podul Mogoșoaiei, de curând rebotezat Calea Victoriei - dar nimeni nu-i zicea încă pe noul nume - sub privirile holbate ale târgoveților. Fercheși, cu mustățile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
normal", astfel că, din păcate, bufeul lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]