157 matches
-
de conștiință - Încerc să-mi răscumpăr În fața lor păcatul de a fi un tip care se descurcă, care nu doar că a plecat primul În permisie, dar acum urmează să se mute Într-o unitate aproape de casă. Așa că plecăm trei răcani - eu, Bogdan și Încă un nefericit. La adăpostul Întunericului și al absurdului unei asemenea fapte, nu ar trebui să ne fie greu să șutim lemnele. Singura abatere de la planul lui Portocală e că nu am plecat cu căruciorul, ne gîndim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acum Îi vedem pentru prima dată. Nu numai că sînt urîți, dar probabil că nici nu se pot tăia. Evident, nu prea sîntem nici cine știe ce tăietori de lemne. Nici unul dintre noi n-a tăiat În viața lui un lemn. — SÎnteți răcani la bateria de artilerie, nu? Pe voi vă bulește caporalul ăla damblagiu? Semnele sînt bune, chiar dacă nu știm unde poate duce Întrebarea lui. Situația nu și-a epuizat Încă potențialul de pericol, așa că Încerc să o dezamorsez cu prudență, recurgînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cerul Înstelat, răcnind: Ay chingar! — Să nu-ți imaginezi că o să mai ai ocazia să mergi cu mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o fi asta să duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios cu limuzina unui colonel? Îmi rînjește și se Întinde brusc să deschidă ușa, călcînd ușor frîna. — Soldatul merge pe jos de aici. Sar din mers, fără să comentez, ținîndu-mă după valiză. Ajung În baterie cînd se dă adunarea pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stă nimeni să mă prezinte, așa că, după ce primesc și eu o felie de parizer, Încep să mă Învîrt pe la locul de fumat. Craiovenii sînt de fapt doar doi, frați, Cristi și Ovidiu, nu s-au transferat de mult. Există Între răcani un grup destul de mare de constănțeni și unul de teleormăneni. Cei din Teleorman sînt toți cu cel puțin 2 ani mai În vîrstă, cu familii și mulți copii, lucrînd În civilie ca sondori sau prin diverse uzine și fabrici ori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-l urmăresc, mintea mi s-a repliat În fața asaltului noului. Printre veterani, cel mai numeros e grupul brașovenilor. Se recunoaște ușor aerul de șmecher de oraș, au ceva parșiv și amenințător, Îmi dau tîrcoale să vadă de unde a aterizat răcanul cel nou. Unul dintre ei Îmi cere o țigară și, În timp ce privește cerul, Îmi zice că aici răcanii au viață grea. Ține să-mi spună că pe el Îl cheamă Nițu, după care Își rînjește o măsea de alpaca, ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
brașovenilor. Se recunoaște ușor aerul de șmecher de oraș, au ceva parșiv și amenințător, Îmi dau tîrcoale să vadă de unde a aterizat răcanul cel nou. Unul dintre ei Îmi cere o țigară și, În timp ce privește cerul, Îmi zice că aici răcanii au viață grea. Ține să-mi spună că pe el Îl cheamă Nițu, după care Își rînjește o măsea de alpaca, ca un ticălos de mahala dintr-un film pentru copii. Așa cum se vede din fundul magaziei de muniție, care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lucruri care acum se află În altă parte; Brănescu - face excepție În grup, băiat cu liceul, volubil și isteț, dar suferind de un complex provincial, se pare că scrisul lui Îngrijit Îl califică pentru funcția de furier al comandantului. Între răcani, cei mai numeroși sînt constănțenii, par și cei mai uniți. Par onești, nu arată că ar fi deranjați de faptul că sîntem piloși, ne ajută cu diverse informații să ne integrăm. Deci... decorul e clasic. El ar trebui să rămînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mături tocite, menționez În treacăt episodul de la sfîrșitul verii, ca pe un element exotic care Îmi conferă un anumit statut. Ăștia sîntem noi craiovenii, care avem o cultură comună În acest sens, și uneori la discuții se alătură și alți răcani, care cunosc subiectul. Iar cei care nu-l cunosc se uită la noi ca la niște animale ciudate. Aerul tulburat al lui Patrana mă face să cred că trăiește cu senzația că noi ne-am născut pe altă planetă. Noi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care se consumă În cîteva episoade cu un conținut ușor monstruos la Început, apoi dramatic. Cineva spune niște lucruri Îngrijorătoare despre un război la Timișoara. Zice că a auzit o discuție Între locotenenți. E unul dintre cei doi frați fochiști, răcani, din Hunedoara. Nu prea ai ocazia să-i Întîlnești ziua, pentru că fac cu rîndul ture la centrala termică și, cînd nu dorm, sînt de serviciu lîngă cazanul pe care Îl alimentează cu cărbunii sfărîmicioși (bine că sînt și ăștia!), pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
3 kilometri, de trei ori pe zi, cu bidoanele infernale În spinare, pline ochi cu o fiertură de cartofi - pe care Încă ne Încăpățînăm să o numim „tocană“, probabil din cauza foamei. Căruțașul, după cum s-a spus se numește Barbu, un răcan diliu a cărui conversație cu mîrțoaga lui nu poate fi Întreruptă de nimic. — Mă tîmpitule, ai grijă pe unde ne duci, strigă la el Moise din cînd În cînd, cînd căruța se zgîlțîie În Întuneric. — Toată stima și respectu’ de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de veghe nu sînt supravegheate de nimeni. Așa că acum, la două noaptea, dansez pe muzica din capul meu, În ușa comandamentului, și văd această nălucă alergînd gălăgios prin bălți și aud o voce gîfÎită care mă strigă (recunosc vocea unui răcan de la aviație care e santinelă la postul de dincolo de infirmerie): — Domnu’ ostaș, e deschis comandamentul vostru? Că bulangii ăștia de la infirmerie au Încuiat ușa și nu pot să intru. Mă taie căcarea, deschide repede și spune-mi unde-i WC
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
repede și spune-mi unde-i WC-ul. Un sfert de oră mai tîrziu, stăm de vorbă dînd o tură cantinei, ca să-l adunăm și pe celălalt căpiat care face de gardă undeva dincolo de chioșcul alimentar al unității - e un răcan rotofei tot de la artilerie, dar de la altă baterie. Așa că, atunci cînd comandantul gărzii răsare din Întuneric ca să schimbe tura, ne găsește așezați pe niște lăzi de plastic În ușa cantinei, cu armele sprijinite de perete, sub o streașină, fumînd și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alaltăieri seara cu bidoanele spre cantină. Avea un aer de mîrțoagă tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În baterie despre miracolele pe care le-am făcut În spital - astfel Încît știu ce mă așteaptă. Așa că e mai bine aici, chiar dacă putoarea din dormitor e aceeași, paturile cu saltele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
30, după ce ai făcut o Înviorare caraghioasă, În pantaloni și maieu. Ai să vezi cum te-ai supus tuturor regulilor acestui colț de paradis - asta Însemnînd că În unele seri a trebuit să dansezi tango În dormitor cu vreunul din răcani, În timp ce alți răcani imitau o formație de muzică ce-și producea sunetul instrumentelor cu propria gură, spre delirul veteranilor. Ai să vezi cum ți-ai jucat șansele, prin toată această Încîlceală de oameni (care vede În tine altceva decît ceea ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
făcut o Înviorare caraghioasă, În pantaloni și maieu. Ai să vezi cum te-ai supus tuturor regulilor acestui colț de paradis - asta Însemnînd că În unele seri a trebuit să dansezi tango În dormitor cu vreunul din răcani, În timp ce alți răcani imitau o formație de muzică ce-și producea sunetul instrumentelor cu propria gură, spre delirul veteranilor. Ai să vezi cum ți-ai jucat șansele, prin toată această Încîlceală de oameni (care vede În tine altceva decît ceea ce ești), așa că Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cadranul coclit, deșurubînd cu grijă capacul subțiat de uzură, apoi scoțînd limbile fine, Încrețite de efortul Îndelungat de a arăta ora. Ai să vezi cum fumai Într-o seară În atelierul subteran al lui Hefaistos (Rădoi, pe numele lui, un răcan brunet și simpatic din Constanța, care a primit pe mînă atelierul unității, Îngropat Într-o biută acoperită cu o plasă de camuflaj, unde face ce vrea el, ca recompensă pentru măiestria lui mecanică... ne-am Împrietenit cu el, așa că ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părut, ieșind dintr-un ofițer descheiat la bocanci și la tunică, cu cascheta lăsată pe ceafă, neîngrijit, cuvintele unui om gata să cedeze). Și, ultimul episod, tensiunea din noua societate liberă Întreținută de nebănuite pasiuni politice, ai să vezi doi răcani de serviciu la bucătărie curățînd morcovi, unul nepot de preot, celălalt fiu de fost nomenclaturist, pe fondul unei discuții aparent banale, care ajunge nu se știe cum la felul În care FSN-ul Înțelege pluralismul politic (băi, pulă, cum să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și așezate pe valize, printre banchete, ca să poată oferi mai mult spațiu pentru odihnă orizontală. Iar ferestrele au fost acoperite cu perdele, astfel că acum vagoanele de călători arată ca niște dormitoare militare, În care se fac glume proaste pe seama răcanilor. Noroc că sînt santinelă. Sau planton. Sau ceva. Noroc că trenul nici n-a ieșit bine din gara Caracal, cu cîteva salbe de capete tunse nefericit scoase pe geamuri, răcnind Hai liberare! aproape de să spargă ferestrele micuței gări, că m-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Future is... De alegeri În concediu, la oraș Reușesc, cumva, să nu ajung fruntaș, așa cum Îmi dorea comandantul de baterie. Cum ar fi fost? Cum ar fi fost să ajung un fel de Portocală-Porcescu, zbierînd comenzi la următorul ciclu de răcani, din vîrful unei biute, sărbătorind momentul cu mîna vîrÎtă În nas pînă la cot? Cum ar fi fost să descopăr că sînt un om slab, pe care puterea unor cîrpe galbene pe umeri Îl transformă Într-un fel de monstru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
superiori. Soldatul nu are nimic de comentat, Încasează cu bucurie toate aceste reproșuri. Îi mulțumesc comandantului de baterie că m-a scăpat de onoarea de a mă vedea cocoțat pe un mal de pămînt, făcînd instrucție cu următorul ciclu de răcani. Altfel, comportamentul meu nu produce prea multe neajunsuri. Și nu e singular. Știe foarte bine că un vînt de nesupunere (uneori de rebeliune) bate prin dormitoare. Pentru că există acest zvon care spune că se va scurta durata termenului militar obligatoriu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că armata e bardaf? Pentru că nu mai au efective. S-au folosit electoral de ea, au trimis acasă un ciclu de soldați, veteranii noștri, mai repede decît prevedea planificarea lor și, pînă le vine următorul, adică pînă ne vin nouă răcani... nu mai au oameni nici măcar la bucătărie, să curețe cartofii. Fiecare soldat contează. Mă mir că ți-a dat drumul... În gară ne Îmbrățișăm cu gesturi din filme mute, Își flutură batista cînd trenul se pune În mișcare și strigă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînge. Femeile s-au retras Într-un colț al grădinii și-au resuscitat cărțile pornografice. Bărbații obișnuiți cu tranșarea cărnii, cu alegerea măruntaielor, au deschis vena cea mare, să se scurgă toate rusaliile. Astfel, Înduminecîndu-se și scîrna-n calendare, zăpada mieilor răcani s-a Întors ca o mîngîiere-n grădină. Și atunci au putut femeile să-și Înghită rănile. Dinspre ananghie s-a auzit un foșnet de numărătoare a bancnotelor mari ― Bărbații l-au auzit ca venind din stînga. Femeile jură și astăzi
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Limba Îmi clămpănește-n gură un cîntec de bun- rămas, cîntec acompaniat de ruperea celebrei și neînceputei ape. Acum Încă se mai poate rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun epoleți În dosul icoanelor. Plimb o oglindă prin fața acestor răcani cu trese de general, cine știe!, poate o răsuflare stingheră mai stăruie printre ei, poate aud vreo șoaptă a tăinuitorului, poate mai deslușesc un cuvînt de Împotrivire... O lume-n carnaval mă petrece pînă la ușă... Cine mai caută acum
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a ales din Tronul Păunului și din lăudata Revoluție Albă? „Farul Orientului Mijlociu“ a ajuns hulit de răcanii și de nevoiașii din piață: „Șah raft! Șah raft!“. Mai știi cum urlau ca turbații? Iar acuma, ce-avem? Suflete în uniforme islamice, despre care tu spui că trebui’ să-ndure... De ce? Tu nu vezi că ne vrem mereu ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
A fost un gest generos din partea ta, Chick, și Nikki a fost primul care l‑a apreciat. Dar Gesualdo e cu o sută de ani În urmă. El face niște haine de tip mafiot, dar nu pentru generali, ci pentru răcani, pentru gangsterii mărunți, pleava. - Asta definește felul În care mă Îmbrac eu. - Pe tine nu te interesează moda. Ție nu‑ți pasă de numele de pe etichete. Ar fi trebuit să‑mi dai mie banii pe care i‑ai plătit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]