260 matches
-
cuvinte, expresii, vorbe de duh, care, într-un ambalaj poleit, conține o mare doză de sarcasm. Ca și cum n-ar fi fost suficient discursul în Parlament, domnul președinte a găsit nimerit să vorbească la radio, să apară la „Nașu'”, ca să se răfuiască cu mogulii și cu lupii tineri ă Crin Antonescu și Victor Ponta, ceea ce, cum era de așteptat, a încins spiritele. Nu s-a mai lăsat, cum se zice că-i bine, loc de bună ziua, sa trântit totul în față, în fața
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fiecare dupăă câți bani a primit treptat dupăă nevoile noastre , însă a avea obligațiunea[de a munci - n.a.], așa că în vara 1906 am efectuat munci pentru banii primiți și d-l administrator al zisei moșii, numit Costache Ciulei, ne-a răfuit în lipsă și ne-a trimis la domiciliu și atunci păgubiții se adresează Judecătoriei de ocol Siret și am propus martori care au văzut când am efectuat muncile.” Orice încercare a țăranilor de a-și afla dreptatea s-a lovit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
familia să știe ceva de tine. Erai ca și mort. Pentru lichidarea adversarilor politici a fost deschisă șantierul Canalului DunăreMarea Neagră, în 1952-1953, unde mulți și-au pierdut viața, din toate clasele și categoriile sociale. Prin sate, noul regim se răfuia cu „chiaburii”, cu preoții, cu învățătorii, cu foștii proprietari, cu cei care avuseseră o moară, o mașină de treierat, un tractor, o prăvălie, un cazan de țuică și, în paralel, erau luați în brațe săracii, calicii, leneșii, folosiți ca masă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
n-am avut timp pentru călătorii. Îl invit să vadă cum arată visul lui Lenin în Republica Moldova... Ziaristul îmi zâmbește, vădit încurcat. Nici eu nu pot să-mi explic nervozitatea mea veselă, derutantă și destul de abruptă. Că doar nu mă „răfuiesc” cu primul ziarist francez ieșit în cale numai că mi-am însușit prejudecata cum că majoritatea dintre ei împărtășesc vederi de stânga, socialiste, iar mie mi se acrește când aud de socialism și comunism. Mi-a rămas în memorie chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
i, Chick. El dorea o discuție despre sinucidere și nihilism. Mi‑am spus adeseori că fanteziile suicidale și fanteziile criminale se contrabalansează În economia mentală a oamenilor civilizați. Battle nu‑i un profesor desăvârșit, dar se simte dator să se răfuiască cu nihilismul. Nu știe mare lucru despre nihilism, dar Îl miroase În aer. A spus ceva despre oamenii de succes care sunt Înclinați spre sinucidere pentru că văd dincolo de iluzia succesului și vor să termine cu tot... - Dacă nu‑ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ațineați în Panonia, voia să întărească pârghiile împărătești și să aibă un control total asupra domeniilor sale. Dar disputele între creștini stăteau în calea unui astfel de proiect. El trăia ca un călugăr, studia scripturile și-i plăcea să se răfuiască cu preoții, crezându-se un subtil teolog. Unul dintre aceștia, mitropolitul Teodor Askidas, l-a îndemnat să scrie o lucrare care ar fi trebuit să stingă disputele. În ea, Iustinian a pus sub acuzație trei lucrări scrise de trei teologi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liste”). După ce l-a învins și l-a ucis - în aceeași zi (14 decembrie 1470) pe Petru Aron, Ștefan cel Mare (în ale căror hrisoave - în intitulatio - apare pentru prima dată sintagma božiejy milostiju „din mila lui Dumnezeu” s-a răfuit cu boierii trădători (o lună mai târziu, în 16 ianuarie 1471, „în târgul Vasluiului”). A poruncit să fie tăiați după lupta de la Orbie - „fără giudeț” - vornicul Isaia, cumnatul său (o ținea pe Sora, fiică a Doamnei Oltea dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mi-e greu să înțeleg cum, mai devreme sau mai târziu, aberații de acest fel îmbracă platoșa "drepturilor omului", compromițând instituții și persoane de toată isprava. Pot înțelege că diverși șmecherași politici folosesc passe-partout-ul "dreptului la imagine" pentru a se răfui cu ziariștii incomozi. Pot înțelege că invocarea feminismului e o excelentă trambulină socială, o sursă de privilegii, de promovări, de "grant"-uri și mijloace de presiune publică. Asta e, așa arată lumea în care trăim, și basta! Dar că ajungem
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
de "prestația penibilă, impardonabila a aleșilor din noiembrie 1996". Cu alte cuvinte, nici d-na Neculau nu e de părere că trebuie pusă această prestație exclusiv în cîrcă președintelui. Pînă aici scrisorile se aseamănă. Mai departe, d-na Neculau se răfuiește cu autoarea unei scrisori deschise, publicată de noi, a d-nei Speranța Rădulescu intitulată Mulțumiri d-lui Mircea Mihăieș. Ceea ce d-na Neculau n-a băgat de seamă este că d-na Rădulescu avea exact părerea d-sale, exprimîndu-se însă ironic
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
al regimului comunist s-a manifestat relevant în dorința sa de a distruge elitele. Incultura sfidătoare a exponenților săi (abia mai tîrziu a apărut apucătura lor de-a se orna cu diplome) pretexta principiul „luptei de clasă” pentru a se răfui cu oamenii reprezentativi ai societății din diverse domenii. Unul din actele pe care se bizuia acțiunea lor criminală l-a constituit Decretul din 14 ianuarie 1950, care prevedea crearea „unităților de muncă” destinată celor „care prin faptele sau manifestările lor
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
nu încape discuția, o dată ce el a scris celebrele versuri: ,își dezbracă țara sânul/ Codrul frate cu românul...". Construcția de căi ferate de-a latul virginelor câmpii ale țării, prin codrii seculari, peste șopotitoare curgeri de ape îl exaspera, pe când se răfuia în Timpul cu niște feciori de bani gata, cu nodurile bine legate la cravate, care puneau la cale intrarea României în Europa, către finele secolului al XIX-lea. Nu chiar un secol mai târziu, în prag de adolescență, urmăream, la Bușteni
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
române”, punându-l în încurcătură pe Iacob Negruzzi când a primit poemul spre publicare la „Convorbiri”. Junimiștii și-au atins în cele din urmă scopul: au schimbat canonul literar. Ceea ce n-au mai reușit scriitorii generației 1927, care s-au răfuit și ei cu „bătrânii”. Las la o parte în ce termeni. Deși diferența de vârstă între Mircea Eliade și G. Călinescu nu mai era de 20-30 de ani ca aceea dintre junimiști și pașoptiști, ci de nici zece. Nereușita se
Război soft între „tineri” și „bătrâni” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2665_a_3990]
-
Sorin Lavric În ciuda ținutei de acalmie politicoasă, filozofii sunt naturi irascibile cu aplecări beligerante. O undă de răzvrătire le hrănește orgoliul, încărcîndu-le ochiul cu umoarea agresivă a imboldului critic. Cine gîndește se răfuiește, motivația stînd în înfrîngerea adversarului cu ajutorul elocvenței. De aceea, a fi filozof e a fi reactiv sub unghiul vigilenței ostile, întreaga atenție concentrîndu-se în atacarea preopinentului. Deschizi o carte ca să-i găsești punctul vulnerabil și citești un autor ca să-i
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă e să stabilim un punct de plecare afectiv al poeziei lui Kocsis Francisko, acesta ar fi resemnarea. Departe de tipul entuziast, învolburat, care se livrează viitorului ori măcar se răfuiește patetic cu prezentul, poetul e un pasiv, un contemplativ dispus a alcătui (cum sună titlul volumului d-sale de bilanț), Compendii de melancolie. Dar rezerva d-sale conține urmele energiei reprimate. Ele se aștern în text precum urmele de sînge
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
Cronicar Marin Mincu are o problemă Problema lui Marin Mincu este că nu citește cu atenție textele pe care le comentează, grăbindu-se cu opinii polemice doar de amorul polemicii. În COTIDIANUL din 22-23 septembrie, M.M. se răfuiește, în cunoscutul său stil categoric și arogant, cu o replică dată de N. Manolescu lui Al. George. Mincu nu bagă de seamă că nu e vorba, nici în articolul lui Al.G., nici în replica lui N.M., despre reevaluarea morală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
Mircea Mihăieș In ultimele săptămâni, m-am răfuit din greu cu Sorin Antohi. L-am disprețuit, l-am urât, m-am lăsat copleșit de oroare. L-am bârfit, la cel mai jos nivel, cu prietenii și cunoscuții. M-am lăsat, într-un cuvânt, copleșit de răul pe care
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
naratorul care ține în spate epica din Cine adoarme ultimul. Primul dintre ei e fiul directorului școlii din Satul cu Sfinți, student boem, zis când "Ectoraș de la oraș", când "Repetentu". În șase lungi scrisori trimise unui prieten bucureștean, acesta se răfuiește ba cu propria copilărie, ba cu adolescența nesigură. Niciodată, însă, nu uită să-l aducă în discuție, pe un ton vitriolant, pe un anume Marin Foiște. Care nu e altul decât, la distanță, partenerul său de construcție, cel de-al
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
chimică, a cernelii tipografice și a unor otrăvuri personale îndelung nedecantate. Consacrat ca etern debutant, prozatorul de la Iași, redomiciliat o vreme în București într-o casă care nu-i a lui, dar pe care a refuzat s-o elibereze, se răfuiește cu tot ce-i iese în calea literară, de la Pleșu (căruia parcă i-a fost secretar de stat la Cultură acum un deceniu și ceva) la Liiceanu (acuzat că traduce pe Heidegger, “o înfundătură filosofică”) și de la Iorgulescu (Mircea, nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14345_a_15670]
-
al dezastrului cu care locuitorii Oranului se confruntă. Astăzi. Tony Judt găsește că acesta este principalul merit al unui roman care aspiră la universalitate. După 11 septembrie, îl citim altfel spune autorul eseului. Nu cu fascismul voia Camus să se răfuiască ' scrie Judt ' o țintă ușoară, la urma urmelor, în 1947, ci cu dogma, cu conformismul, delăsarea sau lașitatea în toate formele de manifestare publică'. A doua obiecție ridicată de contemporani a fost ambiguitatea mesajului și a judecăților. Ca și în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
secretă nemulțumire de sine a cărei neagră undă e defulată printr-o cronică cîrtire, printr-un amalgam de „ipoteze" corectiv idealizatoare ale propriei conștiințe, însă mai ales printr-o pornire față de scriitorii care-i „stau în drum". Cu aceștia se răfuiește, după cum am văzut, aproape fără contenire. Invidia transpare fără putință de tăgadă. E un aliaj de imprudență și impudență. „Inamicul public" de căpetenie se întîmplă a fi chiar G. Călinescu. Nu contează circumstanța că acesta l-a introdus pe tînărul
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Cronicar Vămile posterității În rubrică din NAȚIONAL în care Dan Petrescu aduce la cunoștința nației punctul său de vedere acru și frustrat - răfuindu-se în special cu personaje mai cunoscute (și recunoscute) decît el ale intelighenției românești, cărora le bagatelizează, cînd nu le neagă, orice merit - s-a putut cîți de curînd (în episodul Cărți enervante - 10) că onirismul inițiat de Dimov și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
personalității", au fost "poeți de curte" (ultimul sosit: Petru Dumitriu) sau agenți de influență de la "Centrele culturale" din străinătate". Așadar nici o grozăvie care să amenințe libertatea sau viața colaboraționiștilor, spre radicala deosebire de chipul în care comuniștii înțelegeau a se răfui cu adversarii lor! Pornind de la gîndul că ""Istoria literară a lipsei de memorie" ar putea fi înlocuită cu "istoria literară a memoriei" și a cinstirii celor care au refuzat "pactul cu diavolul" și chiar și-au pierdut viața, cum s-
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
care dl George se recomandă (nu acum pentru prima oară) mai ales ca prozator și romancier și-i numește pe toți criticii care i-au analizat proza. În încheiere, Cronicarul își exprimă o neînțelegere: de ce continuă dl George a se răfui cu echipa de critici a României literare? D-sa a fost colaboratorul nostru permanent, a fost privit totdeauna ca un autor important iar deosebirile de puncte de vedere dintre noi și d-sa au fost secundare. A spune acum că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
trecut. l Cu o foarte interesantă, cum să zicem altfel, promptitudine, Adev|rul literar Și artistic face loc declarațiilor unui tînăr și talentat poet pus pe scandal. În nr. din 9 septembrie, Marius Ianuș, căci despre el este vorba, se răfuiește încă o dată cu bătrînii scriitori. Ideea ar fi că, onoare excepților, „performanța literară este legată de o anumită vîrstă”. De tinerețe, adică. Excepțiile ar fi reprezentate de „cîțiva critici”. Poeții, romancierii, dramaturgii, vai de capul lor, dacă au neșansa să treacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
fel s-a întâmplat, fără îndoială, în toate țările spațiului Schengen, pe care am început deja să-l speriem: acolo, sărbătoarea e prilej de uz, nu de abuz. Acolo se ciocnește un pahar, nu se devalizează damigenele și nu se răfuiește nimeni cu porcul întreg. Românul nostru, în schimb, parc-ar vrea să se îngroape deodată cu vechiul an, în disprețul total al celui tocmai născut. Pe acesta îl întâmpină, de regulă, dormind până spre seară, potopit de sudorile grase iscate
Ramadanul românesc (Pamflet cu damf de caltaboș) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15582_a_16907]