1,185 matches
-
aș suna-o, de data aceasta fără să mai pretind că sunt altcineva, decât persoana asta complicată? N-avea cum să se supere, nu? Când ridică receptorul, Într-o după-masă Însorită, dar fragilă de Început de aprilie, Dora păru distantă. Răgușită și ezitantă, vocea ei sugera clar că nu se simte În largul ei - și asta din cauza mea, am presupus. M-am Înjurat În gând. Dar acum nu mai era cale de Întors. Chiar dacă nu se veda, am afișat o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
păli când o privi iarăși pe Janet Pardoe: n-o s-o mai vadă În pijama, dimineața, turnând cafeaua, nici n-o să mai vină seara la apartament și s-o găsească pe Janet În pijama, amestecând un cocteil. Spuse cu voce răgușită: — Scumpa mea, ce pereche vei purta În seara asta? Feminitatea Întrebării sună bizar În vocea masculină și profundă a domnișoarei Warren. — Ce vrei să spui? — Pijamale, dragă! Vreau să mă gândesc la tine În seara asta așa cum vei fi. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
al lui Hartep. A dispărut ca și cum nici n-ar fi existat și totul a continuat exact ca Înainte. Până și Kamnetz. El nu-și putu masca un interes dezamăgit. — Chiar așa? Până și Kamnetz? Femeia sesiză momentul favorabil și vorbi răgușit, cu neașteptată imaginație: — Da. Dacă s-ar Întoarce acum, ar găsi lucrurile exact cum fuseseră. Ceasul s-ar fi putut da Înapoi. Hartep ia aceleași mite. Kamnetz e tot cu ochii după copii. Aceleași mahalale, aceleași cafenele cu aceleași concerte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
degete puternice, cum s-ar fi Încleștat de gâtul unui câine cu care s-ar fi luptat. Când ajunseră pe celălalt culoar, Îi vorbi din nou. Zgomotul trenului se redusese și acum putu să-și regleze vocea până la o șoaptă răgușită. Ah, dacă ar exista un doctor În trenul acesta, draga mea! Mă simt atât de rău! — Dar este unul! Numele lui e doctor John. Eu am leșinat aseară și m-a ajutat. Mă duc să-l caut. Mi-este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
roșie, băncile de pin lăcuit, suporturile pentru călimări, clopoțeii fisurați și mirosul hainelor de băieți? Îndoiala o făcu mai puțin sigură de sine și vorbi blând, mult mai blând decât intenționase, căci Îi era greu să-și moduleze adecvat vocea răgușită. Vom merge mână În mână, mârâi ea triumfătoare. Nu sunt aici ca să vă las de izbeliște. Nu vreau să mă amestec. Dacă izbândiți, povestea mea va avea și mai mare valoare. Promit să nu divulg nimic până ce nu-mi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fie greu, pentru că trenul nu sosea până aproape de nouă și pe la acea oră a serii, se gândi el, femeia va fi mai mult ca sigur beată. Se cutremură puțin de frig și la gândul unui alt contact cu ființa aceea răgușită și periculoasă. Deci, se gîndi el, ridicând Baedekerul și lăsând ziarul să cadă pe podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă Întreb de ce. Vreo ciudată mândrie profesională, presupun. Mă pot Întoarce În compartimentul meu. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peste asta, să uit de chitanța care mă băgase la bănuieli? Oare asta făceau soțiile?“ În această stare mentală de totală nedumerire, mi-a ajuns la urechi un zgomot de chicoteli care venea din spatele ușii de la baie. Apoi o voce răgușită, de persoană fumătoare, șopti: Ne-am tras-o stând În picioare, În hol. Drăguțul de Nicky. Când l-am Întrebat câți ani are, mi-a spus „o să Împlinesc nouăsprezece“. Mi-e jenă să recunosc, dar urechile mele s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am picat la examenul de etică. Sunt un criminal în serie, exact ca Waltraud Wagner, Jeffrey Dahmer și Ted Bundy, și pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10, 11... Și futu-i. Futu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
treaba asta o să mă facă să te iubesc. Pe obrazul polițaiului se scurge o lacrimă. Stând aici așa, gol-pușcă, îi zic: Nu te vreau. Nu pot avea încredere în tine. — Nu mă poți iubi, zice polițaiul, zice Helen cu vocea răgușită a polițaiului, fiindcă sunt femeie și am mai multă putere decât tine. Și eu zic: Du-te, Helen. Cară-te dracului de-aici. N-am nevoie de tine. Vreau să plătesc pentru crimele mele. M-am săturat să stric lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fiind, a lăsat-o lui Pavel, ceea ce nu l-a împiedicat însă ca mai înainte, cînd a mers s-o trezească, să se întindă mai întîi în pat lîngă ea. Autogara, comandă fulger, vă rog! strigă Andrei în telefon. Vocea răgușită a șoferului trezește de-a binelea întreaga sală. Pasagerii se ridică de pe scaune, întinzîndu-se, dezmorțindu-se, trecînd prin fața focului din sobă să se încălzească. Mai sînt undeva lemne? întreabă țăranul că cele de-afară, din șopron, s-au terminat. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
etiologia vaginului lui Bull, Margoulies era conștient că detaliile legate de acesta ar putea fi extrem de tulburătoare pentru pacientul său. Orice alt comportament ar fi însemnat o dovadă de inconștiență. — Ce e, doctore? Vocea lui Bull avea o sonoritate ciudată, răgușită. — Păi... ăăă, John... Ai cam avut dreptate în ambele privințe... Margoulies pronunțase cuvintele recunoscător, de parcă le-ar fi citit de pe prompter. — Cum adică? — Păi, e o rană destul de urâtă provocată de o arsură. — Mă gândeam eu! Și mai rău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
neîntrerupt istorisiri ce se petrec în țări și timpuri complet necunoscute lui. Fenomenul a atras la fața locului expediții de antropologi și parapsihologi: s-a stabilit că multe romane publicate de autori celebri fuseseră recitate cuvânt cu cuvânt de vocea răgușită a „Părintelui Povestirilor“ cu câțiva ani înainte de tipărirea lor. Unii spun că bătrânul indian ar fi izvorul universal al materiei narative, magma primordială din care se ramifică manifestările individuale ale fiecărui scriitor; alții îl consideră un prezicător care, grație consumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo două ramuri rămase afară se-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine că te-am găsit! aud în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înfățișarea, și În cele din urmă Întinse mîna ca să-i pipăie mușchii și să se convingă că se afla Într-adevăr acolo, În fața lui, și, deși mort, continua să fie din carne și oase. - Ești tînăr și frumos, șopti el răgușit, mai mult pentru sine. Ai putea munci zi și noapte și n-ar trebui să-ți dau nici măcar de mîncare - se opri În fața lui și Îl privi de aproape, dîndu-și seama că nu era deloc impresionat de urîțenia lui. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numai cu spînzurătoarea... Vor să-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori păreau să-i iasă din orbite. - De ce ar trebui să-l ardă de viu? Întrebă el răgușit. Fiecare poate să facă slujba cum vrea și să adore pe cine are chef și cum i se pare mai bine. Cine sînt popii ăștia sau Inchiziția ca să hotărască dacă o metodă e mai bună sau nu decît alta? Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zaruri ori de cărți. Porturile le străbătea la fel de singur, speriind oamenii, și nimeni nu-și aducea aminte de el, nici nu se apropia de el, pînă În clipa În care, aflați deja În larg, omul de cart striga cu voce răgușită: - Acolo suflă! Dar, spre nefericirea lui, nu erau prea multe balene În ocean; cel puțin, nu atîtea de cîte ar fi avut nevoie pentru a se simți important și stăpîn pe viața lui și a altora mai des, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și demonstreze - sau să demonstreze lumii - că nu ajunsese să se transforme În proprietatea privată a soțului ei, cu toate că Rodrigo de San Antonio devenise de mult proprietatea ei. Stătu pe gînduri două zile și două nopți, În care o voce răgușită părea să-i dea sfaturi, și hotărî că avea chef să facă amor cu vărul ei Roberto, despre care știuse Întotdeauna că era profund Îndrăgostit de ea, dar pe care nici nu-l băgase vreodată În seamă, se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și opac la orice rază de lumină sau la orice raționament logic. De cîte ori cunoștea fericirea, o respingea, și cu toate că mai tîrziu avea să se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum În Latacunga -, trecea Încă o dată În revistă amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea și nevoie. Ar mai fi putut, de asemenea, să aibă răbdare Încă o noapte, așteptînd să ancoreze pe una dintre insulele mari unde se gîndea să se stabilească definitiv, dar, fără să știe din ce pricină ciudată, vechiul glas răgușit și autoritar părea să-i fi strigat, atunci cînd zărise plaja liniștită, că acolo și nicăieri În altă parte trebuia să facă dragoste cu Ojeda pentru prima oară. Acolo, În locul În care o aștepta fiara. Nu-și dăduse seama În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peșterii, apoi Îi ceru să se Întindă, fiindcă voia să facă dragoste cu ea Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o privi de sus În jos și se Îndreptă fără grabă spre pat, oprindu-se chiar lîngă piatra unde se afla al doilea pistol. — Să nu-ți treacă prin minte să-l atingi! Îl amenință Niña Carmen cu o voce răgușită, dar el nu părea s-o asculte; se aplecă, luă arma și se Întoarse spre ea În timp ce Îi trăgea cocoșul. — Diferența dintre noi, spuse el În vreme ce o țintea fără să pregete, este că tu nu ești În stare să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l cunoști... Du-te dracului..! Du-te de unde-ai venit, blestemat fiu al satanei... Șutul veni acum atît de violent, Încît fu cît pe-aci să-i rupă o coastă și o obligă să scoată un geamăt. - Spre răsărit! repetă răgușit. Dacă nici pentru asta nu ești bună, o să te arunc și pe tine În mare. N-am de gînd să-mi Împart apa și mîncarea cu oameni inutili. Spre est! Niña Carmen se tîrÎ cu chiu, cu vai spre pupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici malul celălalt... Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta e iadul la care am fost osîndită, pentru tot răul pe care l-am făcut... Tăcu, dar el o grăbi cu o voce răgușită: - Vorbește, Îi porunci. Spune prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă n-o faci, o să cred că am murit și eu și că sînt condamnat să trag la vîsle, ducîndu-te pe tine spre nicăieri... Spune ceva! Îi trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]