1,075 matches
-
horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la roșu la vânăt și roz, formau o imagine cutremurătoare și greu de suportat! Ștefan știa perfect cum arată, se examinase În „salonul său”, În oglinda de la lampă. Obișnuia
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo o dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu ochii holbați la doctoriță. Aceea o pus mâna pe tilifon și o vorbit ceva pomenind de Liuba. Nenea Jănel tremura ca varga și nu-și lua ochii de la intrare. La o bătaie în ușă o sărit de pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ma, gurile flămânde ale uriașelor săritoare fac prăpăd în lanurile de grâne ale maimuțelor cu gât roșu. hanuman, împreună cu cei mai temuți membri ai forțelor speciale ale speciei, luptă vitejește, însă pierderile lor sunt uriașe. nouă deasupra: în semn de rămas bun, stolul de vrăbiuțe-soldat formează pe cer imaginea prințesei inimii tale, îți dă șansa să o vezi aproape aievea pe luo na, după care ia formă triunghiulară, mai face un looping și pe aici îi e drumul, tu cobori încet
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
văi, împrăștiet. / Mai încet, tot mai încet, / Mai departe, mai departe... // BUFONUL (la arlechin): Și-i învăluie Timpul, domn tuturor celor trecătoare. (Vine spre public.) Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești! (Face un semn de rămas bun, iese, în timp ce se lasă, încet CORTINA NĂZDRĂVĂNIILE LUI PREPELEAC Basm dramatic în două părți, după povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Personaje Dănilă Prepeleac, gospodar păgubos Smaranda, nevasta lui supărată Vasilică, unul dintre copiii lor flămânzi Ispas, fratele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oile să mănânce puieți de baobabi? MICUL PRINȚ: Lasă, acum n-am timp să-ți spun. Uite, se face noapte și am o întâlnire. Culcă-te, ai să visezi și ai să înțelegi. (Pleacă, ia desenul, face un semn de rămas bun, iese. Omul îi răspunde, privește în urma lui, se culcă. Lumina a scăzut în întregime. Se aprinde lumina din spatele ecranului pentru umbre sau pentru proiecții. Pe ecran o emisferă, asteroidul Micului Prinț. Vizibilă Floarea. Micul Prinț vine, în mână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rău niciodată. Invers e posibil... Prin pocăință și credință în Dumnezeu - a comentat inginerul Cicoare reflecțiile lui Costăchel. Dacă încă nu ne-o dat afară din casă până la ceasul ista, eu rămân încredințat că inima lui Costache tot caldă o rămas - a insistat Petrache pe convigerile lui. Deși mor de curiozitate să aflu ce s-a întâmplat după acea revistă de front, eu am să plec acasă. E târziu și mai este și mâine o zi. Cred că mâine seară ar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
O durea cumplit inima, pieptul, sufletul, totul, totul. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni spre ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
moartea mea sau a mamei tale să nu îndrăznești să ne calci pragul!" Cum era să nu vină? Era mama ei. O vecină o văzu cu Răducu în brațe, o recunoscu și o îndemnă să intre pentru a-și lua rămas bun de la cea care îi dăduse viață. Fără a-i detalia motivul ezitării sale, ea nu intră. Vecina și fiica ei Zamfira merseră în casă să-l găsească pe tatăl Simonei și să-i spună că a venit Simona. Nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a-l vedea revenit la viață. Simona, docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe aleea placată cu dale de beton spre intrarea în spital, lăsând-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta îi administra o injecție care îi produse un somn îndelungat. După această întrevedere, cele două colege se îndreptară spre gară și o dată urcate în tren, se cufundară într-o tăcere din care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
masa cu bucate și vin din cel mai gustos. Stând toți la masă, moș Ion o ceru pe Ileana de la părinți și repede făcură înțelegerea. Mai târziu, mama și cu fetele se retraseră în altă odaie, pentru a-și lua rămas bun de la mireasă și pentru a o ajuta să se pregătească de plecare. Tatăl fetei și mirele rămaseră singuri. Cel mai mare îl învăța pe cel mai tânăr multe despre viață, îl sfătuia așa cum își sfătuie orice părinte bun copilul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
omorâm timpul. - Olga, e adevărat, e o zi așa de frumoasă! - Ce părere ai dacă am merge în Copou, să privim lumea pe alei... să mergem la Teiul lui Eminescu, să ne spunem rugăciunile de suflet, ca un fel de rămas bun de la Iași, acest oraș plin de nostalgii, pe care mâine îl părăsim fără să-l cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste spre oaza de verdeață a orașului. Un fotograf amator le propuse să le imortalizeze momentul. Ele tratară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
seara în care intrase în spital nu ar fi donat nici un fir de păr, iar acum ar fi renunțat la orice organ pentru a-și plăti locul de care n-o să mai aibă nevoie. De la ultimul etaj al spitalului, singurul rămas neinundat, simțea fiecare picătură de ploaie cum îi udă fața și îi înmoaie trupul, deteriorându l. I se făcu somn. Înainte să adoarmă avu timp și putere să semneze declarația în favoarea operației pe cord deschis. Adormi și nu mai simți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să mă ridic de jos, să plec, să caut un drum care să fie numai al meu! După un timp, scrise o vedere unei asistente de la contagioase prin care pretexta, lapidar, că nu avusese timpul util de a-și lua rămas bun de la colegi și prieteni, dar că o va face cu proxima ocazie. Se înțelegea că plecarea ei nu este temporară. În exasperarea ei de a părăsi orașul cu toate ale lui, Olga nu luă în calcul surprizele sau capcanele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mare general; un vestit inginer în domeniul irigațiilor și în al îmbunătățirilor funciare; un neîntrecut chirurg; un fost legendar profesor universitar; un fost sclipitor jurnalist, un fost expert în cârmuirea mulțimilor; un neântrecut diplomat; o fostă splendoare de comic; un rămas în istorie campion...și tot așa... Deci, flenduri, din toată fosta Epocă de Aur. Acum, însă, după ce, respectiva epocă s-a stins, clienții catedralei intră, câte unul, își sorb zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se aleagă o vreme - cum se spune - și pe urmă om vedea noi ce-i de făcut. Cu aceste vorbe, Cotman a pus mâna pe clanța ușii, gata să plece. Ioane, i-a căciula asta, că după cum ai spus o rămas fără căciulă bietul de el. Stai să caut și niște mănuși și colțuni de lână, că îi iarnă grea nu șagă... Cu trăistuța dată de Dochița sub braț și cu baltagul în mână, a pornit să înfrune nămeții și noaptea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nimerea să fim În pat, ca atunci, În martie, prefera să se cuibărească confortabil În palmele mele, cu spatele gol, ca un indian pe calul său, și Îmi cerea cu o răsucire impetuoasă a capului să introduc un deget În locul rămas neocupat, ca să i se poată „alătura din nou lui Old Shatterhand“. Aprilie Începu cu testarea anduranței mele, pentru care Dora adopta diferite roluri - inspector extraordinar de pompele hidraulice, Îmblânzitoare de șerpi atestată, cântăritoare de cârnați - și refuza să capituleze până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în vânt, zice: — Poate că oamenii sunt doar niște pui de aligator pe care Dumnezeu i-a aruncat în veceu! Capitolul 24 La următoarea bibliotecă, le spun că rămân în mașină; Helen și Mona intră să dea de urma cărții. Rămas singur, răsfoiesc agenda lui Helen. Aproape că nu există zi fără un nume; pe unele le știu. Ori vreun dictator dintr-o republică bananieră, ori vreun șef mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vadă, ca să le și dau la lipit, că Lazăr vine întîi aici... V-aștept. Pîn' deseară, cînd vine cursa rapidă, nu prea am ce face. Bine, dacă ții neapărat surîde secretarul literar. M-aștepți aici, în birou, că termin repede. Rămas singur, după ce secretarul literar pleacă spre director, Mihai formează numărul de telefon al Doinei. În receptor se aude vocea calmă a Măriei Săteanu: Da, vă rog! Sărut mîinile! spune Mihai politicos. Mihai Vlădeanu vă deranjează... Bună ziua! vine prompt răspunsul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au consumat, te umilesc; altele, sfintele, se simt umilite; o parte, proastele, de lemn-Tănase tot timpul și, rar, al naibii de rar!, femeile cruciale ale vieții, te înnobilează, nu numai că te fac fericit, de la timidul "Bine te-am găsit!" pînă la rămasul bun din zori... Noroc! strigă și-și lipește paharul de buze, cu o mișcare lentă, de mare emoție, apoi, după ce soarbe puțin, desprinde un deget de pe pahar și-i pipăie un loc, în colțul buzei, unde este un semn... Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital conchide calm, ca un rămas bun, ieșind pe ușă. O noapte întreagă petrecută în scaune, cu bărbia în piept, ori cu fruntea pe mesele de restaurant, către care trebuie să te cocoșezi ca să poți atinge brațele puse unui peste altul, a lăsat urme adînci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fetei, surîzînd, îmbătat, de plăcerea cu care Cristina, deși chinuită, răscolită în întregime, știe să răspundă tot printr-o privire clară, deschisă. Păcat că mîine nu mai am ce cumpăra! spune Mihai încet, cu drag, înclinîndu-și privirea în semn de rămas bun. "Nu, își zice cînd ajunge în hol, în îmbulzeala celor ce intră și ies n-a fost cinstit ce-am făcut! În fond, e o fată simplă, absolventă de liceu comercial, puțin mai dezghețată, e drept, ajunsă aici..., nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plece. Cristina își aruncă ochii spre el, cu capul întors brusc, speriată aproape, și-l privește lung, cu urma durerii lăsată să-i crească vizibil pe față: De data asta chiar că regret venirea mea aici! înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune, un mare și neliniștitor semn de întrebare. Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la revedere și rămas bun, de la cel mic și de la Cel Mare. Am Împăturit la loc pasajul și l-am mîncat. NOTA AUTORULUI Piața Scollay există În realitate, iar demolarea ei este un eveniment care chiar a avut loc. Firmin este Însă o operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și porni În grabă pe urmele cortegiului. Nu-și luase casca, și Rowe Îi văzu părul, care Începuse să Încărunțească. Henry o rupse la fugă, ca să-i ajungă din urmă pe ceilalți și să fie din nou alături de nevastă-sa. Rămas singur, Arthur Rowe Își numără banii din buzunar și constată că nu mai avea decît foarte puțini. CAPITOLUL VII UN TRANSPORT DE CĂRȚI „Fiind Însă luați prin surprindere, degeaba ne mai Împotriveam.“ Micul duce 1 Chiar și după ce te gîndești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]