320 matches
-
O,brad înalt cu cetina frumoasă, Te voi împodobi și te aduc în casă. Să prind de-a tale ramuri lumini ,lumânărele, Când le aprind să pară,că-i cerul plin cu stele. O sa agat deasupra-ti,din vâsc o rămurea, Ca să ne meargă bine,ne sărutam sub ea. Pe poale îți voi pune beteala sclipitoare, Pe vârf un îngeraș, ce-i pregătit să zboare. Un clinchet de cristal zglobiu,de clopoțel, Se-aude în odaie,de te ating nițel. Să
O,BRAD! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342452_a_343781]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DESCÂNTEC Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 620 din 11 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului descântec Trei smicele, rămurele, trei flori surori, cu nume de zori, cu ochi lucitori, cu zâmbet de soare, cu dulce licoare luată din vânt, din miez de cuvânt, veniți peste munți, treceți pe frunți prin inimi cu dor de vis călător... Și-n gând
DESCÂNTEC de LEONID IACOB în ediţia nr. 620 din 11 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343804_a_345133]
-
dor de vis călător... Și-n gând poposiți să mi-l învârtiți, să mi-l răsuciți, ca trup de visare, petală de floare și raza de lună în inimi să pună iubire și șoapte și cântec de noapte... Voi trei rămurele, trei fire smicele, suflet purtați, suflet cântați, ca dorul de dor să vină ușor, în piept de bărbați în ochi de femeie cu trup azalee.. De la ei nu plece, din inimi nu sece niciunde, nicicând aici pe pământ ! Trei flori
DESCÂNTEC de LEONID IACOB în ediţia nr. 620 din 11 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343804_a_345133]
-
seara aceea minunată Când în mireasma florii de lămâi Ne-am afundat adânc spre stele? Ce a rămas? În locul unde-ți șoptea gândul - nu pleca! râmâi! La ferestre, Viscolul dând semne de-mblânzire Prin pomii argintii dansa sprințar cu două rămurele de arțar. Căldura sobei ne învăluia, În inimi focul dogora... Sub gingășia ramurilor înflorite Dăruiți cuvintelor, Stăteam vrăjiți de-a nopții taină Ce ne purta în lumi nebănuite, sub scutul îngerilor. Am înțeles de-atunci, și acum strig: Fără tine
MIREASMA FLORII DE LĂMÂI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343051_a_344380]
-
carne procesată, mezeluri dubioase, cartofi prăjiți, scrumbie sărată, ouă cu colesterol? Special ca să-i scurteze speranța medie de viață! Nu m-am emoționat prea tare și am continuat povestea: - Cum mergea alene prin pădure, fetița începu să culeagă flori și rămurele, făcu un buchet mare, risipi o parte pe cărare... - Stai! mi-a interzis o voce de stentor. Sau, mai bine zis, oprește-o pe ea. Fetița asta este o adevărată nenorocire. Noi, cei de la Fondul de împădurire ne dăm sufletul
SCHIŢE UMORISTICE (54) – SCUFIŢA ROŞIE REPOVESTITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343085_a_344414]
-
fiecărei frunze și flori, a celui mai mic copăcel. Și vii dumneata cu această poveste imposibilă și ce le bagi în cap tinerelor elemente care sunt în creștere? Că e voie să rupi, să-ți faci cheful risipind flori și rămurele. E antimoral! - O.K., am oftat. Important este că la un moment dat a apărut lupul cel rău, s-a apropiat de blânda copilă și a ademenit-o. - Errroarre! a graseiat decisiv un tip cu părul vâlvoi. Ca rrreprrezentant al
SCHIŢE UMORISTICE (54) – SCUFIŢA ROŞIE REPOVESTITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343085_a_344414]
-
sună, însă tu le cânți în strună. Cum nu stau pe loc o clipă toate pânzele îmi strică. Păianjenul liniștit războiul și l-a pornit, până-n toamnă o să țeasă fericit pânza-i prăfoasă. Îi strigă o rândunea tupăind pe-o rămurea -Hai păianjenule-afară la soare, fiindcă-i vară. Nu vorbea așa hai-hui, hrană-l voia pentru pui. Cu o păcăleală mică l-ar fi pus în gușulică. - O biet taciturn nătâng Te văd și încep să plâng stai tot singurel și
GRĂDINIȚA-I SUPĂRATĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/377342_a_378671]
-
sună, însă tu le cânți în struna. Cum nu stau pe loc o clipă toate pânzele îmi strică. Paianjenul liniștit războiul și l-a pornit, până-n toamnă o sa țeasă fericit pânza-i prăfoasa. Îi strigă o rândunea țupăind pe-o rămurea -Hai păianjenule-afară la soare, fiindcă-i vară. Nu vorbea așa hai-hui, ... Citește mai mult Tare-i tristă grădinițafiindcă și-a închis portița.Toată vară o sa steaprecum cucul, singurea! -Haide nu mai fă o dramă,nu te-ai săturat de larma
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
Omul rămas pe gânduri a văzut în depărtare fluturând în vânt frunze verzi ca o chemare. S-a ridicat mirat și a pornit-o într-acolo, făcându-și drum cu proprii săi pași. Îngerul plutea mereu înaintea lui și planta rămurele. Atunci omul înainta prinzând curaj, mergea tot mai drept și mai sigur pe el, până când la un momentdat i s-au deschis toate depărtările în fața sa, orizontul arătându-se plin de lumină. Acestor minuni, Dumnezeu, a hotărât ca Îngerii să
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
orizontul arătându-se plin de lumină. Acestor minuni, Dumnezeu, a hotărât ca Îngerii să coboare pe pământ spre a fi păzitorii oamenilor; să șteargă lacrimile durerii; măicuțelor să le dea iubirea copiilor; iar tuturor oamenilor să le planteze în suflete rămurelele speranțelor și iubirea de aproape. Referință Bibliografică: O poveste pentru cei mari si pentru cei mici / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1412, Anul IV, 12 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constanța Abălașei Donosă : Toate
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
nr. 1957 din 10 mai 2016. Vezi căciula aceasta e a mea? Cunosc mai toți salcâmii de când port în mine oful ce se întâmplă în țara mea viața-i care pe care un adevăr ca pâinea. Grădinile noastre plâng după rămurelele rupte de înfulecători noi, cărăm vreascurile că nu-i dă nimeni afară din pantaloni! În oglinzi, portrete lăcrimate oricât ne-am preface putem ignora clocotul? Răscoală-n suflet cine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
un cetățean care și-a plătit la timp ... Citește mai mult Vezi căciula aceastae a mea?Cunosc mai toți salcâmii de când port în mine ofulce se întâmplă în țara meaviața-i care pe careun adevăr ca pâinea.Grădinile noastre plâng după rămurelele rupte de înfulecătorinoi, cărăm vreascurilecă nu-i dă nimeni afară din pantaloni!În oglinzi, portrete lăcrimateoricât ne-am prefaceputem ignora clocotul?Răscoală-n sufletcine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe cineva?Făgăduința se dezvoltă-ntru-nasingura șansă de-
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
se-ncing cocorii nădușind la stele ca la o muncă grea și de pomană câtă vreme nici viața nici cu moartea-mpreună - nu ajunge nimic la ele licență pentru zbor interior scânteiat zvăpăiat dar pustiu gând încheiat în colivie din rămurele de plastic știind că nu poate fi mai bine nici afară în zbor să fie mai bine de rămas aici totuși cer destul dar nu predestinat pentru aripi frânte despre cum se caută aripi aici e ultimul gard făcut din
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
LUI EMINESCU Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ești tu, dorul cel trimis, Marea cerului de vis, Ești Luceafărul din zori, Ce-ai făcut din vers comori. Iar în cuib, pe rămurele, Ai pus cânt de păsărele Și în fiecare glastră Ai sădit o floare albastră. Pe lângă plopii fără soț Adesea ai trecut, E liniște acum în codru Și buciumu-i tăcut. În negrul nopții fără pată, Pe bolta-ntunecată, Rămâi arzând ca
LUI EMINESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382028_a_383357]
-
Visare > SPINI Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului SPINI era frig și era iarnă ningea acut în noi, pe lângă noi era atât de frig în camera goală afară, pe două rămurele ruginite înflorise un trandafir roșul aprins era culoarea lui în albul pur, din jur soarele se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng se scurgeau agonic pe
SPINI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380370_a_381699]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pe grumazul unei clipe, rătăcind prin negre oaze, rămurele par să țipe, prin copacii arși de raze. Guguștiucul mândru-n pene, pe sub guler de mătase, prinse-un greier mic de gene, în cuib vesel se întoarse. -Lasă-mă să-ți cânt rugu-te! inima să-ți sting de jale, glasul meu
GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381324_a_382653]
-
cei ce odihnesc. Când ploaia se dezlănțuie și o furtună stârnește, se ard frunze de salcie, până când se domolește. Pe secetă sau furtună, salcia-și înclină ramuri, lăcrimând la rădăcină. Ca-n legenda unor vremuri. Cu a credinței menire, în rămurele sfințite, e harul de lecuire pentru suflet, trup și minte. Despre salcie se spune că, pod din crengi arcuite s-a făcut, ca prin minune, Fecioarei Neprihănite. Maicii Sfinte, lacrimi ștergea cu crengile mlădioase. Că de durere își plângea Fiul
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE FLORII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374503_a_375832]
-
din 11 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pomul sufletului tău are frunzele hrănite din inima mea. Doar tu îi simți vibrația și pulsația. E cald la tine în suflet; în fiecare zi îmi înflorești un vis și mai adaugi o rămurea trăirilor tale. Comunicarea este instinctivă, eu transmit și tu colorezi destăinuitele respirări. Așa eu am rădăcinile în sufletul tău și tu visele în inima mea! Referință Bibliografică: Floare și ram / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1411, Anul
FLOARE ŞI RAM de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371625_a_372954]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > IN MEMORIAM Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg, Să rătăcesc sub pleoapa lumii singurea... Pe prundu-ncărunțit, azi, lacrimi-calde-mi curg. Văzduhul - o harfă ce-mi strigă durerea Când zări înghețate cu privirea parcurg, Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă
IN MEMORIAM de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375032_a_376361]
-
rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg, Să rătăcesc sub pleoapa lumii singurea... Pe prundu-ncărunțit, azi, lacrimi-calde-mi curg. Văzduhul - o harfă ce-mi strigă durerea Când zări înghețate cu privirea parcurg, Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg. Prin gând înzăpezit, acolo, într-o stea, Te văd, brad-luminat, departe într-un burg, Zâmbindu-mi blând, cu voie de la demiurg, Și-o voce pură, numai vocea ta, șoptea: „Din rădăcina mea, rămas-ai
IN MEMORIAM de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375032_a_376361]
-
O, brad frumos, cetină-tristă în amurg. Prin gând înzăpezit, acolo, într-o stea, Te văd, brad-luminat, departe într-un burg, Zâmbindu-mi blând, cu voie de la demiurg, Și-o voce pură, numai vocea ta, șoptea: „Din rădăcina mea, rămas-ai rămurea...” P.S. Versuri dedicate tatălui meu. 30 Decembrie - Ziua în care ar fi împlinit 84 de ani Sunt 6 ani și 7 luni de când l-am pierdut. Dumnezeu să te aibă în grijă, tăticul meu drag! Referință Bibliografică: In Memoriam / Olguța
IN MEMORIAM de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375032_a_376361]
-
azi-noapte și eu nu știu? - Hai spune-mi, că numai noi doi, de atâta vreme de când suntem împreună împărțim și bunele și greutățile casei! ...Soarele se apropia de amiază. Cerul limpede ca sticla prevestea că toamna va fi lungă. Din rămurelele liliacului din fața casei, mugurii florali întăreau convingerea unei toamne călduroase După masa de prânz servită într-o tăcere prelungită, Vetuța se hotărî să vorbească, așa cum se cuvine între doi soți care s-au iubit și se mai iubesc, chiar dacă acum
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
de Bobotează, conform versiunii lui Jacques de Voragine și oferă pruncului daruri ce constau în aur, smirnă și tămâie. Impodobirea pomilor de Crăciun reprezintă un obicei relativ nou pentru belgieni. Ei aleg ca decorațiuni biscuiții pe care îi atârnă de rămurelele bradului, în timp ce la Muzeul de Știință și Industrie pomul e împodobit cu fructe, în semn de recompensă bogată a agriculturii belgiene. Piesele de teatru și scenetele care descriu Nașterea Mântuitorului sunt foarte populare în Belgia. In satele mai mici „cei
TRADIŢII CULINARE ŞI CUTUME BELGIENE DE CRĂCIUN de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372350_a_373679]
-
scrieri vechi românești dăruite Academiei Române de d-l T. Maiorescu. 7 Proveniență încă neidentificată. Cf. D.Vatamaniuc, Caietele Eminescu. Mitologie și document. 8 Reproducem câteva versuri din poezia “Ursitorile”: Codru-i alb și frunza-i neagră. A lui mii de rămurele / De zăpadă îi sunt grele, / Vântul trece doar prin ele, / Vântul rece și vro țarcă / Scuturând le mai descarcă... / Albă-i noaptea cea cu lună, / De-n departe codrul sună, / Lupi-n pâlcuri se adună. 9 Bórtă, borte, s. f.
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
NICOLAE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o sobă humuită ard tăcut trei vrescurele... Ghemuit într-un ungher le privește trist copilul, Rupe-ncet purtat de gânduri în bucăți trei rămurele Din salcâmul de la poartă, ca să nu-l apuce frigul... Pe pătuțul de la geam dorm doi copilași micuți... Frații lui...Alături mama, doarme-mbrățișându-și pruncii, I-a hrănit pe fiecare și au adormit tăcuți, A oftat pe la icoane tot făcându
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]