116 matches
-
au venit să ne ajute. Au proptit câte o scară de meri și peri, au luat câte o găleată cu toartă și s au urcat atenți în pomi. Eu m-am suit în mărul cel mai bătrân căci era mai rămuros și cu crengile mai încărcate de rod. Oltea a rămas jos, lângă coșărci, ca să le care cu mama în beci. Vasile și Ilie nici nu se zăreau. Erau tocmai în vârf și culegeau de zor. Din când în când coborau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Înțeleg că înainte de revoluție n-au avut literatură scrisă. Pe această înălțime care domină orașul, se mai pot vedea ziduri ruinate, rămășițe ale palatului regelui de odinioară al Abhaziei, Bagrat IV. Cei mai răspândiți arbori în laturea străzilor sunt oleandrii, rămuroși, bogat înfloriți alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spațiu rezervor de energii propice lumii în care pământul începe să se usuce. Exact vârsta inițiatică constituie momentul metamorfozei din pădure: „Tocmai ajunsese flăcăiandru, când o dată, bând apă dintr-o urmă de cerb, începu să-i crească păr și coarne rămuroase, prefăcându-se cu totul în cerb: alerga prin pădure și zbiera ca dobitoacele, numai cu sor’sa vorbea ca oamenii”. Cerbul de culoarea soarelui va constitui o direcție de interpretare și în colindele de fată mare. Încă un argument pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
truda a fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să ne ducem ca să ne înfiripăm cu nițică mâncărică și băuturică, deoarece nu luasem merinde cu noi, în speranța că ne vom întoarce mai curând acasă, speranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
caise turtite cu zecile pisicile-n jur miorlăite și-arcuiau coada făcând nasul lung bașca rotindu-și și ochii cât ceașca iar când mergeau să se culce blana li se-nfoia în somn la fiece răsuflare caisa face rău înfrigurat-febrilă rămuroasă dulce încă și azi mai salut pisicile din parcare Nu m-aștept ca textul acesta să ofere o explicație definitivă în privința caiselor. El nici nu contestă, nici nu probează ce simt la vederea caiselor. Mai multe aflu despre asta din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sa muncă de închegare și finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama Natură, alcătuiesc fondul sonor care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de acord 1000/100. Totul se Învârtise În jurul unui desen neinspirat al vreunui grafician elev sau profesor de la aceeași prestigioasă unitate de Învățământ hușeană care, În mod corect, sărise În ochii cenzorului: „Un desen reprezenta un fel de arbore Înalt, rămuros, format din mîini cu degete prelungi care țineau Între ele țigări aprinse din care fumul se ridica Închipuind liane, trupuri mlădioase de femei ce Îmbrățișau arborii care se Înălțau dintr-o ceașcă de cafea”. Motivația perfect valabilă: „Fiindcă, În loc să combată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a dus/ Unde ești, bădiță, nalte/ De mă lași pe așteptate/ Că eu mor de dorul tău/ Unde ești, nu te știu rău./ Taci, fetițo, c-am venit/ De când luna s-a ivit/ și te-aștept pe după casă/ Sub răchita rămuroasă/ Ai venit, bine-ai venit/ Suflețelul meu iubit/ Că eu ard de dorul tău/ căutându-te mereu./» − Frumos ați cântat, spuse Gheorghiță, păcat că n-am adus cu mine vioara ca să vă cânt; de altfel n-aș fi putut să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
așa îmi și răspunde, o simt) : „gândește-te la mine/ în spațiul cel mai umilit/ te-am sărutat eu mortul ”. Acum doarme la doi pași de Daniel Turcea, în cimitirul Mănăstirii Cernica. Mormântul lui e sub un pom mare și rămuros, iar în imediata lui apropiere e o fântână. Ca în grădina Paradisului din poezia persană. Privindu-l, mi-am amintit de versul lui Baudelaire : Toujours le tombeau comprendra le poète. De-acum înainte, pentru el, va fi mereu liniște și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
informația bogată, obținută prin despuierea aproape exhaustivă a presei timpului și a arhivelor. Biografia lui Duiliu Zamfirescu este reconstituită minuțios nu numai pe baza documentelor (în primul rând corespondența), dar și printr-o permanentă confruntare cu opera. Autorul alcătuiește astfel rămurosul arbore genealogic al familiei, apoi compune portretul scriitorului la diferite vârste: elev, student, tânăr magistrat și gazetar, poet debutând la „Literatorul”, colaborator la „Convorbiri literare” ca discipol și prieten al lui Titu Maiorescu, în sfârșit, diplomat, academician și om politic
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
de la confluența ei cu râul Humor în amonte, până în dreptul locurilor de la Piatra Pinului, se întinde o luncă, numită, din vremuri vechi, „pe Șaiba”. Cele aproximativ 25 de hectare ale luncii erau folosite ca loc de pășune. Sălcii, înalte și rămuroase, umbreau din loc în loc iarba săracă a luncii. Furtunile puternice, mai ales dezlănțuite dinspre vest, au doborât cea mai mare parte a sălciilor, iar viiturile râului, cu puterea apelor dezlănțuite, au smuls stratul subțire de pământ fertil ce acoperea prundișurile
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
Castanul comestibil (castanul dulce ) este un arbore, cu numele științific "Castanea sativa" (syn. "Castanea vesca" Gaertn.), din familia Fagaceae, originar din sudul Europei și al Asiei Mici. "Castanea sativa" este un arbore foios, cu o rădăcină rămuroasă, tulpina dreaptă, cilindrică, de dimensiuni mari, atingând frecvent înălțimea de 20-35 m, cu un trunchi care la maturitate poate atinge adesea 2 m în diametru. Arbori foarte bătrîni pot ajunge la diametrul de 4 m, în cazuri extreme chiar și
Castan comestibil () [Corola-website/Science/301062_a_302391]
-
denumire populară: "afin, afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară") este un arbust din familia "Ericaceae". Poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite. Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe. Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]
-
un arbore care poate crește până la o vârstă de 100-300 ani. În primii 10-20 de ani crește foarte rapid și coroana lui devine voluminoasă. În ultimii ani arborele crește lent și poate ajunge până la 20-30 m. Rădăcinile sunt ramificate și rămuroase. Tulpina se ramifică în crengi mai groase, relativ verzi. Frunzele au formă de inimă (cordiforme) și cu nervația reticulată. Florile sunt unisexuate. Arborele este monoic. Formula florală este ♂ * P4 A4 G0 ♀ * P4 A0 G(2). Fructele sunt de culoare roșie
Dud negru () [Corola-website/Science/325312_a_326641]
-
greșeală dintre toate. Omul ar trebui să stea înăuntrul felinarului. Cum altfel s-ar putea el numi omul din Lună. (...) FLAMÂNDU: Atât vreau să vă spun domniilor-voastre că felinarul este Luna, că eu sunt omul din lună, că acest tufiș rămuros e tufișul meu rămuros iar acest câine e câinele meu. FLUIERAȘ: (ca Thisbe): Mormântul lui Ninny e-aici. Unde-i iubitul? ULUC: (ca Leul): O! Leul rage. Thisbe aruncă voalul jos și fuge afară.(...) MOSOR: (ca Pyram) O, lună, raza
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
ar trebui să stea înăuntrul felinarului. Cum altfel s-ar putea el numi omul din Lună. (...) FLAMÂNDU: Atât vreau să vă spun domniilor-voastre că felinarul este Luna, că eu sunt omul din lună, că acest tufiș rămuros e tufișul meu rămuros iar acest câine e câinele meu. FLUIERAȘ: (ca Thisbe): Mormântul lui Ninny e-aici. Unde-i iubitul? ULUC: (ca Leul): O! Leul rage. Thisbe aruncă voalul jos și fuge afară.(...) MOSOR: (ca Pyram) O, lună, raza ta de soare-i
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]