259 matches
-
o adevărată mutație ontologică. Pentru a sugera trecerea paradoxală (care implică întotdeauna o ruptură și o transcendență), diversele tradiții religioase au folosit din plin simbolismul Punții primejdioase sau cel al Porții strâmte. În mitologia iraniană, Puntea Cinvat este trecută de răposați în călătoria lor post-mortem: pentru cei drepți este lată de nouă lungimi de lance, dar pentru nelegiuiți este îngustă "precum tăișul unui cuțit" (Dînkard, IX, XX, 3). Sub Puntea Cinvat se află prăpastia fără fund a Infernului (Vidîvdat, III, 7
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
le pierdusem pe undeva, ne cumpăram uneori de cincisprezece cenți salam tăiat felii și vreo doi castraveciori murați și mâncam în scaunele de frizerie, până când începeau să cadă firele de păr. Frizerii se numeau Mario și Victor. Poate că au răposat, în anii care au trecut, de o supradoză de usturoi, așa cum mor toți frizerii din New York. (Gata, oprește chestia asta! Înăbuș-o în fașă, te rog.) Scaunele noastre erau alăturate și, când Mario isprăvea cu mine și era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
învățați n-au îngăduința a pătrunde. Acuma ce-or pofti domnii? întrebă ea, cu zâmbet încă tânăr. D-aduc ciorba de găină? ori să pun friptura ce-am scos din corfa domniilor voastre? Ce credeți domniile voastre că mi-a rămas de la răposat soțul meu? Mi-a rămas multă grijă, domnilor, și multă sărăcie. Cu sărăcia m-am învălit, cu grija m-am hrănit și l-am ridicat pe Culi. Acuma aveam de la dânsul atâta nădejde cât nu vă pot spune, și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gângăniile lor, o stranie asemănare cu coloratura verbală a acestui vechi idiom rudăresc. Moartea e putrezirea vieții și viața își înfige rădăcinile în moarte: După legea Minții prea înalte, Fiecare-i la purcesul celeilalte, cum spune bătrânul poet Solomon Cornea, răposat de curând, înainte de a ajunge la o editură și la Academie. În această vorbire se exasperau viața și moartea, fără adaosul nostru de preocupări. Ascultam cu respect, reținând, după obiceiul meu, ceea ce mi se părea artistic. Era absurd - arta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care suntem noi urmează o spirală ascendentă. Am uitat să pun la locul cuvenit finalul. Această Roxelană fără păreche, care și-a îndeplinit menirea ei dizolvantă împotriva inamicilor creștinătății, n-a pierit nici de ștreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă prea iubită, iar mărețul său domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori și lacrimi. Îndată ce florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sala de mese 11. Chiliile Călugărilor cu etaj (sic!) 12. Atelierul de sculptură 13. Atelierul de pictură (de data aceasta două ateliere separate și nu două Într-unul ca mai sus) 14. Fântâna 15. Sfânta cruce ridicată În memoria Călugărilor răposați În Sfânta Mănăstire X, județul Y, pe ruina zidurilor vechi (Interesant de văzut de ce substantivele comune Călugări și Mănăstire sunt scrise cu majuscule, iar celelalte - cruce, memorie, ruină și ziduri - nu.) 16. Izvorul Tămăduirii 17. Calea Crucii 18. Bisericuța numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pretutindeni, când îl primi pe Kaisen la noul său castel se arătă dispus să se autoanalizeze, ceea ce, pentru el, o atitudine nefiresc de calmă. Probabil, însă, că această schimbare venea prea târziu. — N-au trecut decât zece ani de când a răposat tatăl meu și opt ani de la bătălia de la Nagashino. De ce și-au uitat, atât de brusc, generalii din Kai principiile? îl întrebă Katsuyori pe preot. Kaisen, însă, rămase așezat, privindu-l în tăcere, iar Katsuyori continuă: — Acum zece ani, generali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
facă un singur pas în Kai? Cum s-a putut ajunge la o asemenea lipsă de disciplină? Cât de degradați pot fi? Mulți dintre generalii de sub comanda tatălui meu, ca Baba, Yamagata Oyamada și Amakasu, fie sunt bătrâni, fie au răposat deja. Cei rămași sunt niște oameni cu totul diferiți: sunt fie copiii acestor generali, fie războinici care n-au avut legături directe cu tatăl meu. Kaisen nu spuse nici acum nimic. Călugărul fusese mai intim cu Shingen decât oricine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu dugheană de crâșmă... deasupra pivniții și cu altă dugheană... alăture... pentru șidere crâșmarului și cu 4 dugheni din gios... supt un acoperemânt... lângă mănăstirea Bărboioului, pe Ulița Fânăriei, sfintei Biserici Mitropolii, unde se cinstește... hramul Stretenie, pentru pomenire sufletului răposatu soțului mieu Marie”. Cred că ai înțeles că dania o făcea vechii Mitropolii “Stratenia Domnului”, zidită de doamna Anastasia, soția lui Gheorghe Duca voievod. --Negreșit, părinte. Dar iată-ne ajunși în Sărărie. Aici ne întâlnim cu Tănase dărăban, care, împreună cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
greva morții. Reportera, Încrezătoare, Își făcea de zor treabam, Într-o cruntă amăgire, Întrucât interpretase spusele sursei sale de informație ca Însemnând că muribundul, literalmente, se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare hotărâse, să dea Înapoi. Ori, cuvintele pe care fericitul nepot le pronunțase efectiv, Ca și cum s-ar fi căit, erau cu totul diferite de un peremptoriu S-a căit. Câteva noțiuni de sintaxă elementară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dramatice ale acestei situații care, fără Îndoială, va rămâne În istorie ca cea mai mare calamitate colectivă care s-a abătut peste noi de la Întemeierea națiunii, respectiv guvernul să hotărască instituirea obligativității Înmormântării sau incinerării tuturor animalelor domestice care vor răposa de moarte naturală sau din cauza unui accident, și astfel de Înmormântări sau incinerări, reglementate și aprobate, să fie făcute, În mod obligatoriu, de către industria funerară, ținând seama de dovezile meritorii pe care le-a dat În trecut că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
e-adevărat? întreabă nea Fane, mai uscat ca niciodată, plin de riduri, de pete soioase pe cămașă și pantaloni. Imediat își aprinde o mahorcă, fără să mai ceară voie. Cât ai zice pește, pică și țața Leana, cu izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-aici să mi se așeze în poală. Curând se întoarse și mătușă-mea ridicând victorioasă pachetul deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zi, sub pretextul ghicitului în cafea, gazda o atrage în sufragerie pe Sabina. Încearcă să o tragă de limbă în legătură cu noaptea trecută. Văzând că nu izbutește, se gândește să ne strice cel puțin plăcerile matinale: - Și nu-ți mai spun, răposatu’ domnu’ Cioplan avea probleme cu fimoza. Când făceam amor, mai întâi trebuia să-și ungă puțulica cu cremă, altfel îi crăpa prepuțul și nu mai puteam face nimic vreo două săptămâni. Odată, enervat de chestia asta și speriat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca într-o zi de vară). Când a terminat cu pălăria, a început să-i povestească unui domn cu cioc alb ce stătea pe un scaun alături cum s-a zbătut ca să obțină concesiunea chioșcului de ziare, pentru că fie-iertatul a răposat în februarie și erau mulți doritori ce voiau să încalce dreptul unei văduve, iar acum, când l-a obținut, toată lumea vorbește că n-are să mai renteze și, ce-i mai rău, băiatul nu a mai putut fi scutit de mobilizare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În 1669, martie 12, Gheorghe Duca voievod scrie că: a venit “înaintea noastră” tot neamul sturzeștilor care “au dat și afierosit a lor biserică a Sfinților Apostoli... Pătru și Pavel, ci să află în târgu Iașilor zidită și făcută de răposați întru fericire boieriu Bărboiu biv vel vornic cu soția sa (1611-1615), care biserică au afierosit-o la... împărăteasca monastiri a Vatopedului, care se află în Sfântu Munte... pentru a fi... supusă ca un mitoh al Vatopedului cu toate veniturile ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie patetic, necrologul îl transformă pe răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din cele mai diverse. Cum bine știm, simpla prezență, însoțită de-o strângere de mână în tăcere, poate spune infinit mai mult decât un discurs oricât de sublim
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nimic nu dovedește, pe de altă parte! că nu-și iubea soțul. Când fantele își luă zborul, cu gâtlejul si cu brațele obosite, ea, ca o nevastă credincioasă ce era, a început din nou să-l înalțe în slăvi pe răposat. La urma urmei, știu atâția care, în ciuda aparențelor, nu sunt nici mai statornici, nici mai sinceri. Am cunoscut un bărbat care și-a dat douăzeci de ani din viață unei zăpăcite, sacrificându-i totul, prieteniile, munca lui, până și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și pe care, după aceea, Dominic ni le repeta multă vreme, înduioșat. Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă- fiecare muribund până în ultima clipă, întrucît nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ei soț o certase, " Stricato, nu mă mai tîrî pe la toți doctorii, că oricum o să mor", după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând " Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu", în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și pe care, după aceea, Dominic ni le repeta multă vreme, înduioșat. Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă fiecare muribund până în ultima clipă, întrucât nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei soț o certase, „Stricato, nu mă mai târî pe la toți doctorii, că oricum o să mor”, după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând „Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu”, în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le, l-am absolvit de pedeapsa cu moartea și i-am dat-o pe cea cu viață“. Dar în mintea lui încă există pedeapsa cu moartea, deci criminalul ăsta ar fi..., în fond și la urma urmei, dacă mai trăia răposatu’, ar fi trebuit împușcat. Deci să mai consumăm mâncare sau mai știu eu ce! Deci, un criminal - a omorât lumea! Dar vremurile astea au trecut și o dată cu ele, totuși, a mai rămas, la unii, mentalitatea, să zic eu, dinainte de Revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
realismul, romanul social și senzațional, romanul istoric, romanul fantastic, toate - înlocuite de noua ofertă a vieții moderne: „Înflorirea aparentă a romanului astăzi nu e decît viața vegetativă care se multiplică pe un trup răcit (...). Romanul de altădată, romanul diligență, a răposat. Compoziția și tartina pe o temă aleasă alungă pe omul modern în săli de cinema, în reportaje, în cărți de știință, în biografii, în memorii, în rapoartele exploratorilor”. Ultima metamorfoză ar fi „romanul poem în care tema trăiește eliptic”. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se facă loc să treacă, așa că tovarășul Bherekméri și-a întrerupt fraza la mijloc, a lăsat foile în jos și s-a uitat, și m-am uitat și eu, și am văzut că bătrâna, tanti Ivon, își croiește drum spre răposat, agitând în mână un buchet mare de trandafiri roșii și strigând că nu dă voie, nu îngăduie ca mult iubitul ei iubit să fie îngropat fără ca ea să-și fi luat rămas-bun de la el, și că ea o să ia loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui digera mai ușor ca alții trimiterea trupului lui Gildas la IML din Brest. Milic era un om credincios. Mai mult din superstiție decît din adevărată credință, recunoștea el cu un zîmbet malițios. Or, tradiția spunea că un om care răposase nu trebuia să părăsească niciodată Lands’en, cu riscul ca sufletul lui să fie condamnat să rătăcească Între cer și pămînt fără să-și afle liniștea. Milic o iubea pe fiică-sa, dar nu voia ca sufletul fiului său să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]