157 matches
-
adevăr în ele. — Așa este. Ruda de sânge a înălțimii voastre, beizadeaua Ilieș, bărbatul Stancăi, a îndurerat-o, neputându-și stăvili patima beției, iar Duca Vodă al Moldovei... — Uneltește fără rușine împotriva celui ce i-a dăruit o soție ca răposata... — Maria, Dumnezeu s-o ierte. Mavrocordat zâmbea, cu toată tristețea pe care o resimțea când vorbea despre Scarlat, zâmbea căci nu putea să se țină; îi răsăreau în minte vorbele pe care le-ar fi spus tânăra doamnă Maria a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se calmeze, își aminti jurământul lui că nu-și va lăsa frământările deslușite de oricine, se îndreptă din nou spre fereastră, căută atent în întunericul de afară, se sprijini de pervaz și începu: — Pe când dumnealui neica Mihai, mare spătar, cu răposatele în pace maica și maica mare, doamnele Stanca și Ilinca, umblau să se pocăiască pe la locurile sfinte, Șerban Vodă, pomenit fie-i în veci numele, a făcut sfat de taină cu frații măriei sale, marele stolnic Constantin și cu răposații Matei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se pregătească sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți seama de mine... Mă gândii să plec de mâine ca să pregătesc sorocul Bălașei. Citind nedumerire pe chipul italianului, zâmbi și explică: — Sorocul, adică panihida de patruzeci de zile a răposatei soaței mele. Soroc în slavonă înseamnă patruzeci iar, după cum știi și domnia ta, în a patruzecea zi sufletul celui adormit se desparte de tot ce i-a fost drag aci și se înalță... Neică Mihai, aș vrea acum la despărțire să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe. Un zid puternic, cu poartă pe sub arcada unui turn de clopotniță sau mai degrabă alături unui turn înalt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nebun? Seimenii erau plătiți de divan de aci din țară și tot au tăiat pe cine au nimerit când s-au răsculat acum cincizeci de ani. Uiți cum a pierit Papa, tatăl lui vodă, uiți cum i-au scos oasele răposatei Elena Doamna a lui Matei Voievod de le-au purtat despuiate prin toată Târgoviștea ca să o necinstească? Adică nu vezi că pentru Moldova e mai rău, că în loc să-și cumpere drepturile cu bani de aur de la turci se lasă ocupată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajungă oare călărașii la timp la Stambul, la ctitoria din Galata, dar la Ismail? Or să ajungă pân’ s-o coboare în pământ pe doamna Stanca? Bat clopotele într-o dungă de două zile și două nopți! — A zăcut mult răposata? — Aș, de unde, a cuprins-o așa, deodată, o slăbiciune cu dureri în toate mădularele și fierbințeli... A murit duminica, duminica Mariei Egipțianca... Cu o săptămână înainte, de duminica Sfântului Ioan Scărarul, au văzut-o toți coborând de la sfânta liturghie de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de a strigat-o în ceasul morții? „Păunițo, cu ce-ți greșii, Păunițo, uitași că eu ți am prins mărgăritarele și merișorul în păr la cununie?” Plângea doamna Stanca și o striga pe Păuna logofătului Ștefan... Doamna, surorile și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce? Au terminat slujba, au ridicat coliva? Și vodă unde e? Cum? Vorbește vlădica? În biserică, mai frumoasă ca oricând zăcea Stanca. Bocetele se stinseseră și litania monahilor încetase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Fratele nostru și al domniei tale vel postelnice ot Obilești, Matei ot Doicești, să facă singur panegiricul, că a deprins fără greșeală scrisul pe grecește. Slavă Ție, Doamne, că a apucat și soru mea Stanca să-l vadă scriind, credea răposata că nu mai apucă în veci asemenea minune, răspunse tot șoptind Ștefan. Printre dinți se auzi mustrarea prințului Constantin: — Mai tăceți odată! Ce strică Mateiaș că e prâslea și că-i alintat? Fețele celor trei frați Brâncoveni își reluară expresia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mi cresc fata și oi pleca”...sărăcuța de ea. Violeta lui moș Grigorie Bâlbâitu interveni arțăgoasă, se ținea bățoasă să nu scape o lacrimă. - Hoțu’, criminalul, țipa femeia cu vocea ascuțită, astupând vorbele mamei Floarea, care îngâna ceva despre bunătatea răposatei, dar numai ea știa ce. N-am putut videa criminal de aista de când mama m- o făcut pe fața pământului. - Așa o făcut, așa, da..., mai primea aprobarea unor cască gură pripășiți în curte de pe ogoare, atrași de vestea că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să-l pierd pe Yon îmi dădea fiori. Disperată, în ceas tainic de noapte, după o îndelungată dispută cu gậndurile mele răzlete, am apăsat tasta magică a mobilului, chemậndu-l pe cel drag, tocmai la ora magică a întậlnirii lui cu răposata. Yon era răvășit, surprins parcă în flagrant și începuse ușor sa se bậlbăie : - Da!... Firește!... Cinei acolo? Nu!... Da!... Ba da!... Te-am recunoscut!... Sigur!... Desigur!... Te iubesc foarte mult!... - Și eu, Yoane! Și să știi că, începậnd de astăzi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de Milan, adus acolo, cu copila lui, de vânturi și de soartă. Avea să rămână multă vreme, doisprezece ani, și să-i fie insulei și duhurilor ei stăpân atotputernic. Magician și el, maestru peste vrăji, Prospero este însă tocmai opusul răposatei Sycorax, un principe luminat, un gânditor de taine albe, un suflet ferm, dar neîncrâncenat. De cum sosește și aude vaietele spiritului prizonier, îi redă libertatea. O libertate condiționată de o nouă servitute, către el, dar cu făgăduința unei depline și definitive
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de Milan, adus acolo, cu copila lui, de vânturi și de soartă. Avea să rămână multă vreme, doisprezece ani, și să-i fie insulei și duhurilor ei stăpân atotputernic. Magician și el, maestru peste vrăji, Prospero este însă tocmai opusul răposatei Sycorax, un principe luminat, un gânditor de taine albe, un suflet ferm, dar neîncrâncenat. De cum sosește și aude vaietele spiritului prizonier, îi redă libertatea. O libertate condiționată de o nouă servitute, către el, dar cu făgăduința unei depline și definitive
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
celebru și artist de cinema ratat. Familiile Doheny, Sepúlveda și Mulholland făceau și ele parte din cercul lor de apropiați, ca și guvernatorul Earl Warren și procurorul districtual Buron Fitts. Cum eu îi aveam doar pe senilul Dolph Bleichert, pe răposata Greta Heilbrunner Bleichert, pe japonezii pe care-i dădusem în gât și pe cunoscuții mei din lumea boxului, brodam pe marginea premiilor școlare pe care le câștigasem, a balurilor la care participasem ca licean și a faptului că fusesem garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aici ca să-mi spui ceva anume? Am râs. Puștii chicotiră la vederea incisivilor mei. — Da. Am hotărât să renunț la tot. Vrei să te măriți cu mine? Cu o figură imobilă, Kay mă întrebă: — Și o să îngropăm totul? Inclusiv pe răposata aia a drac..? — Da. Și pe ea. Kay îmi sări în brațe. — Atunci da! Ne-am îmbrățișat. Copiii au început să strige: — Dom’șoara Lake are un prieten! Dom’șoara Lake are un prieten! • • • Ne-am căsătorit peste trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și Harry au păstrat intactă camera cu dosarul de la El Nido și au continuat să lucreze ore suplimentare la cazul Short. Aveam și eu cheia, dar nu am folosit-o, pentru că-i promisesem lui Kay c-o să îngrop cazul cu „răposata aia a drac...“ Mă mai întâlneam uneori cu padre și luam prânzul împreună. Întrebam cum merg lucrurile și el îmi răspundea mereu „Încet“. Știam că nu-l va găsi niciodată pe criminal, dar și că nu se va da niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Domnul de față l-a luat de pe jos pe bietul meu Pichín, care-a căzut pe stradă, și-a avut bunătatea să mi-l aducă. Și dumneavoastră - adăugă ea întorcându-se către Augusto -, cine sunteți?... — Doamnă, sunt Augusto Pérez, fiul răposatei văduve a lui Pérez Rovira, pe care s-ar putea să o fi cunoscut. — Fiul doñei Soledad? — Chiar așa, al doñei Soledad. — Cum să nu, am cunoscut-o bine pe admirabila doamnă. A fost o văduvă și-o mamă exemplară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vă bage de-adevăratelea la gros. Da io chiar vreau să vă dau o mână de ajutor, don Parodi; adică, vreau să vă rog să mă ajutați... — Foarte bine. Așa-mi plac bărbații. Dar să vedem, s-o luăm metodic. Răposata era Într-adevăr hotărâtă să se mărite cu tine? Știi sigur? La fel cum știu că io sunt fi-su lu tata. Pumita avea și ea pandaliile ei, da mă iubea. — Fii atent la ce te-ntreb. Era Însărcinată? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cearșafurile nu m-au mai lăsat să suflu ca balenoiu. Abia când au sositără ingherii am putut să dau cu soiu, care ie tot așa obositor ca nesomnu, deși Întâi am visat o seară dă când ieram io puștan, care răposata mama m-a dus la o quinta. Îți sunt veridic, Nelly, că nu mă gândisem canci la seara aia, da În vis am Înțeles că iera a mai fericită dân veața mea, și uite că-mi amintesc decât o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Caraiman ce arătau durerea și mâhnirea unui suflet zbuciumat. Nu l-a întrebat nimic. De altfel, ce ar mai fi fost de spus? A picurat câțiva stropi de vin pe dușumea murmurând "Să-i fie țărâna ușoară" pentru odihna sufletului răposatei. Sub un felinar orb, doi îndrăgostiți se sărută pe îndelete. Tânăra, îmbrăcată cu o rochie scurtă și vaporoasă, își freacă piciorul de gamba partenerului, în timp ce acesta își face de lucru sub fusta ei, cu mâinile nerușinat urcate sus, pe pulpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ani), iat-o că stă în fața voastră și nu îndrăznește să-și ridice privirea, pentru că e stigmatizată de mâna lui Dumnezeu; iat-o desculță și zdrențuită, ca o pildă pentru cei care-și pierd virtutea! Și cine-i? E fiica răposatei!“ Și tot așa a ținut-o, una și bună. Imaginați-vă, această josnicie le-a plăcut aproape tuturor... dar a ieșit o istorie cu totul neașteptată; i-au luat apărarea cei mici, pentru că între timp toți copiii trecuseră de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copilul care dormea în brațele fiicei lui, cu figura timorată, îi făcu cruce de trei ori. Doamne ferește, ocrotește-o, Dumnezeule! E propriul meu copil sugar, Liubov, îi spuse el prințului, și-i născută din cea mai legitimă căsătorie de recent răposata Elena, soția mea, care a murit în chinurile facerii. Iar ciovlica asta e fiică-mea, Vera, în doliu. Iar acest, acest, o, acest... — De ce te-ai blocat? îi strigă tânărul. Continuă, nu te jena. — Luminăția Voastră! exclamă deodată Lebedev, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev, parcă nemaiputându-se stăpâni. Ei bine, pot eu oare să-l consider pe acest clevetitor, pe acest, aș putea spune, desfrânat și monstru, am oare dreptul să-l consider drept nepot al meu, drept unicul fiu al surorii mele, răposata Anisia? — Termină odată, om beat ce ești! Credeți-mă, prințe, acum și-a pus în cap să se ocupe de avocatură, să umble cu acțiuni penale; și-a dat drumul la elocință, iar acasă, cu copiii, nu discută decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nenorocirea; pe deasupra, mai e și beat, i s-au înmuiat balamalele de tot, ca oricărui om care se ține de băutură câțiva ani la rând, de aceea îi scârțâie toate mădularele. Pe copii îi iubește, e drept, pe mătușă-mea răposata a respectat-o... chiar și pe mine mă iubește și prin testament, zău, mi-a lăsat o parte din... — N-nu-ți las nimic! strigă Lebedev cu încrâncenare. — Ascultă, domnule Lebedev, spuse ferm prințul, întorcându-se cu spatele la tânăr, doar știu din experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar el pe fiică-sa, ca să i-o prezinte. — Suntem orfani! Orfani! zise el mieros, apropiindu-se. Și acest copil din brațele ei e orfan, sora ei, fiica mea Liubov, care-i născută din căsătoria cea mai legitimă cu recent răposata Elena, soția mea, moartă acum șase săptămâni pe când năștea, din vrerea lui Dumnezeu... da... îi ține loc de mamă, deși nu-i e decât soră, deși nu-i e mai mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al Camerei. Suit pe scaunul prezidenției, d. Dumitru Brătianu [î]i compara cu niște "putregaie " cărora li se va datori nimicirea României. Epitetul de "putregaie " adresat majorității contribuie la "stima reciprocă necesară oricării uniri" etc.? Ne mai aducem aminte de răposata întru fericire "Presa". Cari erau epitetele zilnice pe cari "Presa" și d. Boerescu le dădea partidului roșu? "Descreierați ", "deșucheați ", "bandă de aventurieri", "Hodel și Nobiling" etc., etc. D. Boerescu a devenit însă ministru și "Presa" guvernamentală. Desigur "stima reciprocă necesară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]