159 matches
-
Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe. Un zid puternic, cu poartă pe sub arcada unui turn de clopotniță sau mai degrabă alături unui turn înalt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nebun? Seimenii erau plătiți de divan de aci din țară și tot au tăiat pe cine au nimerit când s-au răsculat acum cincizeci de ani. Uiți cum a pierit Papa, tatăl lui vodă, uiți cum i-au scos oasele răposatei Elena Doamna a lui Matei Voievod de le-au purtat despuiate prin toată Târgoviștea ca să o necinstească? Adică nu vezi că pentru Moldova e mai rău, că în loc să-și cumpere drepturile cu bani de aur de la turci se lasă ocupată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajungă oare călărașii la timp la Stambul, la ctitoria din Galata, dar la Ismail? Or să ajungă pân’ s-o coboare în pământ pe doamna Stanca? Bat clopotele într-o dungă de două zile și două nopți! — A zăcut mult răposata? — Aș, de unde, a cuprins-o așa, deodată, o slăbiciune cu dureri în toate mădularele și fierbințeli... A murit duminica, duminica Mariei Egipțianca... Cu o săptămână înainte, de duminica Sfântului Ioan Scărarul, au văzut-o toți coborând de la sfânta liturghie de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de a strigat-o în ceasul morții? „Păunițo, cu ce-ți greșii, Păunițo, uitași că eu ți am prins mărgăritarele și merișorul în păr la cununie?” Plângea doamna Stanca și o striga pe Păuna logofătului Ștefan... Doamna, surorile și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce? Au terminat slujba, au ridicat coliva? Și vodă unde e? Cum? Vorbește vlădica? În biserică, mai frumoasă ca oricând zăcea Stanca. Bocetele se stinseseră și litania monahilor încetase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Fratele nostru și al domniei tale vel postelnice ot Obilești, Matei ot Doicești, să facă singur panegiricul, că a deprins fără greșeală scrisul pe grecește. Slavă Ție, Doamne, că a apucat și soru mea Stanca să-l vadă scriind, credea răposata că nu mai apucă în veci asemenea minune, răspunse tot șoptind Ștefan. Printre dinți se auzi mustrarea prințului Constantin: — Mai tăceți odată! Ce strică Mateiaș că e prâslea și că-i alintat? Fețele celor trei frați Brâncoveni își reluară expresia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Caraiman ce arătau durerea și mâhnirea unui suflet zbuciumat. Nu l-a întrebat nimic. De altfel, ce ar mai fi fost de spus? A picurat câțiva stropi de vin pe dușumea murmurând "Să-i fie țărâna ușoară" pentru odihna sufletului răposatei. Sub un felinar orb, doi îndrăgostiți se sărută pe îndelete. Tânăra, îmbrăcată cu o rochie scurtă și vaporoasă, își freacă piciorul de gamba partenerului, în timp ce acesta își face de lucru sub fusta ei, cu mâinile nerușinat urcate sus, pe pulpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numai să le dau douăzeci de prăjini cu acte și vaca pe numele lor. Fiind pe înțelesul tuturor, aluziile înveseleau întreaga adunare. - Răutatea asta a ei a avut-o din tinerețe moașa Paraschiva, observă cea mai vârstnică dintre vecine. Trăia răposata soacrăsa, și nu ea l-a îndemnat pe Murgoci să dea în mâne-sa ? - Doamne ! se înfioră Soltana. - Feciorul ei drept, continuă vecina, și a dat în babă, pus la cale de Paraschiva. Mare păcat ! O dată, de frica fecioru-său, a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
partea asta. Cel mai tare Îmi displăcea să citesc dedicațiile, peste umărul lui : „Pentru dragul meu Peter, la aniversarea a cincizeci de ani de la căsătoria noastră” (În Rubaiatele lui Omar Khayyám), „ Această carte mi-a fost dăruită de scumpa mea răposată Violet Swain, pe vremea cînd aveam amîndoi șaptesprezece ani (În De veghe În lanul de secară), „Lui Mary, fie ca această carte să-i aducă un pic de alinare” (În Predici de John Donne), „Doar ca să-ți amintesc de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
gras... 14 La Colegiul Tehnic nici nu se punea problema tăierii vițelului cel gras - cel puțin nu pentru Henry Wilt. Iminența vizitei celor de la CNAA de vineri, care - din câte se părea - urma să coincidă cu înălțarea din mormânt a răposatei doamne Wilt, provocase ceva similar cu panica. Consiliul de conducere se întâlnea într-o ședință aproape neîntreruptă, iar circularele circulau cu atâta furie, încât era imposibil să termini de citit una, că imediat te trezeai cu alta. N-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ne amintim și de o scrisoare prin care „Constantin feciorul lui Manole Moraet ș-a Măriicăei” spune că cele trei fălci de vie ce sunt în Dealul lui Epure „acele vii au fost partea maicii mele, a Măriicăei, ce-i răposată. Și ea la săvârșirea ei... cu limbă de moarte... au dat acele vii,... la Sventi Sava... Deci și eu,... cu toată inima mea, ș-am datu și eu acele vii,... cu cramele și cu vase și cu grădini, cu totu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mult seu decât untură, iar slănina de porc o mâncam afumată. În post făceam pilaf cu tahân și chiftele de icre. Primăvara mergeam pe iarbă, la Bordei sau la Lacul Teilor. Ei, dar să vă spun despre nunta mea cu răposata nevastă-mea, cu cea dintâi, nu cu mama Otiliei. Când m-am însurat întîia oară, aveam numai douăzeci de ani, și Cuza G. Călinescu vodă nu fusese încă detronat. Puțin după aceea a venit Carol. Eu fata n-am văzut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Astfel, Jausá rămase singur, cu obsesia și cu spectrele sale invizibile. În curînd, hotărî că soluția consta În depășirea acestei condiții de invizibilitate. Indianul avusese ocazia să vadă, la New York, cîteva rezultate ale noii invenții numite cinematograf și Împărtășea opinia răposatei Marisela că prin camera de luat vederi se absorbeau suflete, al subiectului filmat și al spectatorului. Urmînd această linie de raționament, Îl Însărcinase pe Fructuós Gelabert să turneze metri după metri de peliculă pe coridoarele de la „Îngerul negurii“, În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au vizionat-o În particular, Îi dădu foc cu mîna lui și Îi sugeră tehnicianului să uite de chestiune, cu ajutorul unui cec de o generozitate indiscutabilă. Pe atunci, Aldaya era deja titular al majorității proprietăților dispărutului Jausá. Unii spuneau că răposata Marisela se Întorsese să-l ia cu dînsa În iad. Alții au observat că un cerșetor care semăna foarte bine cu defunctul milionar fusese văzut vreme de cîteva luni prin Împrejurimile cetățuii, pînă cînd un automobil negru, cu perdele trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ani), iat-o că stă în fața voastră și nu îndrăznește să-și ridice privirea, pentru că e stigmatizată de mâna lui Dumnezeu; iat-o desculță și zdrențuită, ca o pildă pentru cei care-și pierd virtutea! Și cine-i? E fiica răposatei!“ Și tot așa a ținut-o, una și bună. Imaginați-vă, această josnicie le-a plăcut aproape tuturor... dar a ieșit o istorie cu totul neașteptată; i-au luat apărarea cei mici, pentru că între timp toți copiii trecuseră de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copilul care dormea în brațele fiicei lui, cu figura timorată, îi făcu cruce de trei ori. Doamne ferește, ocrotește-o, Dumnezeule! E propriul meu copil sugar, Liubov, îi spuse el prințului, și-i născută din cea mai legitimă căsătorie de recent răposata Elena, soția mea, care a murit în chinurile facerii. Iar ciovlica asta e fiică-mea, Vera, în doliu. Iar acest, acest, o, acest... — De ce te-ai blocat? îi strigă tânărul. Continuă, nu te jena. — Luminăția Voastră! exclamă deodată Lebedev, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev, parcă nemaiputându-se stăpâni. Ei bine, pot eu oare să-l consider pe acest clevetitor, pe acest, aș putea spune, desfrânat și monstru, am oare dreptul să-l consider drept nepot al meu, drept unicul fiu al surorii mele, răposata Anisia? — Termină odată, om beat ce ești! Credeți-mă, prințe, acum și-a pus în cap să se ocupe de avocatură, să umble cu acțiuni penale; și-a dat drumul la elocință, iar acasă, cu copiii, nu discută decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nenorocirea; pe deasupra, mai e și beat, i s-au înmuiat balamalele de tot, ca oricărui om care se ține de băutură câțiva ani la rând, de aceea îi scârțâie toate mădularele. Pe copii îi iubește, e drept, pe mătușă-mea răposata a respectat-o... chiar și pe mine mă iubește și prin testament, zău, mi-a lăsat o parte din... — N-nu-ți las nimic! strigă Lebedev cu încrâncenare. — Ascultă, domnule Lebedev, spuse ferm prințul, întorcându-se cu spatele la tânăr, doar știu din experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar el pe fiică-sa, ca să i-o prezinte. — Suntem orfani! Orfani! zise el mieros, apropiindu-se. Și acest copil din brațele ei e orfan, sora ei, fiica mea Liubov, care-i născută din căsătoria cea mai legitimă cu recent răposata Elena, soția mea, moartă acum șase săptămâni pe când năștea, din vrerea lui Dumnezeu... da... îi ține loc de mamă, deși nu-i e decât soră, deși nu-i e mai mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă bage de-adevăratelea la gros. Da io chiar vreau să vă dau o mână de ajutor, don Parodi; adică, vreau să vă rog să mă ajutați... — Foarte bine. Așa-mi plac bărbații. Dar să vedem, s-o luăm metodic. Răposata era Într-adevăr hotărâtă să se mărite cu tine? Știi sigur? La fel cum știu că io sunt fi-su lu tata. Pumita avea și ea pandaliile ei, da mă iubea. — Fii atent la ce te-ntreb. Era Însărcinată? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cearșafurile nu m-au mai lăsat să suflu ca balenoiu. Abia când au sositără ingherii am putut să dau cu soiu, care ie tot așa obositor ca nesomnu, deși Întâi am visat o seară dă când ieram io puștan, care răposata mama m-a dus la o quinta. Îți sunt veridic, Nelly, că nu mă gândisem canci la seara aia, da În vis am Înțeles că iera a mai fericită dân veața mea, și uite că-mi amintesc decât o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Popianu, accepți?" S-a uitat atunci cu multă atenție la domnișoara K.F. Nu mai semăna deloc cu guvernanta pe care o știuse, timidă și cumva cam prostuță, care se ținea ca o umbră după prinț și ca o mamă în preajma răposatei Sofie. Era o adevărată stăpînă, avea o lumină aurie pe chip și respira profund ridicîndu-și pieptul. "Să spunem că accept. Accept o alianță cu dumneavoastră, deși niciodată forța ordinii nu trebuie să se alieze cu cineva. Ordinea e ordine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
celor păcătoși. În Alcesta lui Euripide, nu va exista propriu-zis o statuie care să prindă viață. După moartea Alcestei, Admet își visează soția și se decide să-i comande statuia, așa cum făcuse și Menelau pentru a suplini absența Elenei. Fantoma răposatei Alcesta, își închipuie el, îi va fi astfel alături în fiecare noapte. Admet va așeza statuia în patul lui, pentru a trăi iluzia (dokein) că o are mai departe pe Alcesta, fără să o aibă totuși în realitate (ouk echôn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în Rosmersholm sau în Strigoii 1. Într-un univers în care trecutul copleșește prezentul, în care semnele morții și ale puterii celor morți se întâlnesc pretutindeni, casa oamenilor vii se află clipă de clipă la cheremul strigoilor. În Rosmersholm, spiritul răposatei Beate domină întreaga acțiune, fără a-și face vreodată apariția în mod efectiv, căci forțele care l-ar fi putut materializa rămân invizibile, insesizabile. Puterea amintirii, a trecutului obsedant e figurată în locuința familiei Rosmer prin galeria de portrete ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
casa lui Rosmer, casă tăcută, unde râsetele copiilor nu s-au auzit niciodată - e aceeași care domină și în spațiul fermei Alvig din Strigoii. Și aici s-ar părea că morții au pus deplină stăpânire pe cei vii. La Rosmersholm, răposata Beate și-a condamnat succesoarea să-i repete destinul: în ciuda oricărei răzvrătiri, emancipata Rebekka e sortită să nu fie decât dublul unei moarte care i-a acaparat ființa și îi dirijează viața. În Strigoii, Ibsen dezvoltă aceeași temă a eșecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
parte bătrâna doamnă Lopez în existența ei nenorocită. În cele din urmă, Santa spuse: — Cred c-am s-anunț familia că-i fac o slujbă. — Cred că și eu am să-i anunț că fac o slujbă pentru odihna sufletului răposatei, spuse și doamna Reilly, mișcată de biografia bătrânei doamne Lopez. — Irene! strigă Santa. Tu nici nu-i cunoști măcar. I-adevărat, recunoscu încet doamna Reilly. Când ajunseră la cinematograf, avu loc o discuție între Santa și domnul Robichaux, fiecare vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]