643 matches
-
lui Bogdan Iancu este precum recipientul minuscul care adăpostește însă o esență destul de tare: un personaj adevărat, Tina, fata din liftul blocului „Be-zero”. Scenariul e banal și cumva clasic: 10 puști (pre)adolescenți o iubesc cu toții pe Tina, juna mai răsărită, cochetă și aflată la vârsta la care are toate atuurile pentru a intra în inimile, visele și imaginația înfierbântată a băieților ale căror preocupări încep, dintr-odată, să graviteze în jurul ei. Aici intervine liftul, acel „taxi cu cabluri”, un spațiu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
zdrobite timpuriu, umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă, din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
de vise, zdrobite timpuriu,umerii-mpovărați își scutură umbrele rămaseși privirea caută drum din pietre credincioase.Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamăși zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă,din pragul zilei meditez la o poveste răsărită,pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită.Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste,emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste,florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul,dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
capodopere, care încadrează volumul: Fuga, Sfârșitul): „În secret, îmi doream să transform locul acela de întâlnire cu lumea într-un loc de întâlnire cu tine. Măcar în vis... Mai ales atunci când eram cu fetele. Eram cea mai ‘năltuță, cea mai răsărită dintre ele. Numai eu nu culegeam toporași. Îi lăsam acolo, unde le era locul. M-ai recunoscut după singurul meu palton gri, deasupra de genunchi, strâns pe talie cu un cordon. De mică aveam prestanță. Luam și o carte cu
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
cu generozitate și de ce nu cu sufletul deschis al gazdelor măcar iluzia tihnei de o noapte. Nu întâmplător, Radu Mărunțelu și Cristian Rusu, cei care răspund de bunul mers al casei, investesc încredere în el. E unul dintre cei mai „răsăriți” ai azilului, destinat unor oameni ajunși la capătul răbdării, suferințelor și al speranțelor. El, Radu Hartl, veghează în fiecare dimineață, cu cheile de la principalele încăperi în bună păstrare și cu ochii-n patru, ca până la sosirea celor doi asistenți sociali
Agenda2005-28-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283932_a_285261]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > FLOARE DE COLȚ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Infimă pată de culoare De vânturi aspre oropsită, Pe stâlpi de ceruri răsărită, Din apă, stei și stropi de soare. Floare de colț, ce înger, oare, Te-a rătăcit de ochi ferită Și frumusețea dăruită Tăcerilor apăsătoare? Genunchiul îl așez pe piatră Privind uimit minunăția Ițită în împărăția Condorilor, pe stânci pudrată. *** Referință
FLOARE DE COLŢ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384950_a_386279]
-
încât i-a zdrobit rinichii. La câteva zile de la bătaia administrată, copilul a murit. Acum, din spatele casei paznicului, veghează aleea cimitirului, de la înălțimea soclului său. Cu mâinile și picioarele înlănțuite, copilul privește și astăzi către est, așteptând, probabil, un nou răsărit... mai bun, mai prietenos, mai uman... 4. Valul amintirilor Cotesc la dreapta, spre locul în care ai mei își petrec eternitatea, aflat la câțiva metri, sub doi castani ce îl umbresc cu falnica lor coroană. Când au crescut atât de
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de soi, nimic mai răsărit, să fi fost un kilogram de pește. Deodată, în stânga mea văd zarvă mare: colegul de serviciu, cu lanseta peste sculele vecinului din dreapta, se lupta cu un pește ce trăgea puternic spre stuful de pe celălalt mal. Ceilalți doi pescari, din dreapta lui
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
un surâs Ștergând cu degete de dor Suspinul, lacrima ce-am plâns... Iar vocea ta...o adiere Ce mângâia inima mea Mi-a spus apoi cu voce dulce Că vrei să fiu mireasa ta... Înlănțuiți, pe drumul vieții Pășim spre-același răsărit Râzând ca trandafirii-n soare Din ziua când ne-am întâlnit! Așteptare... Se scutura a pomilor podoabă În parcul de speranțe pustiit... Pe-o bancă, printre frunze răvășite Te-am așteptat stingher...dar n-ai venit... În jur e trist
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
2016 Toate Articolele Autorului Dansul unei melodii Când vorbeai Parcă interpretai o melodie Iar când mergeai Era un semn că dansul A apărut din pașii tăi Femeie Un susur de izvor Ca amintire de agățat în grindă La oglindă Suflet răsărit Când de pe drum Veneau Mirosuri de feridă Din alte vremuri Rătăcite în pridvorul vieții Când toți credeam Că vom fi veșnici Și vom iubi Ca să ne ajungă Neînchipuindu-ne Că se usucă vrejul Și pruna trece în stadiul smochinei argintii
DANSUL UNEI MELODII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382540_a_383869]
-
-i îmi atinge nu doar urechea, ci și sufletul... Înaintea lui, cinismul purtat drept platoșă amar de vreme începe să cedeze... Și totuși... o strângere de inimă... Vocea lui! Seamănă cu-a prietenului meu imaginar, paznicul nălucirilor de copil mai răsărit și de adolescentă, care-mi fusese frate și sfătuitor în ceasuri de nehotărâre... Al lui e glasul! Fără nici o îndoială! Îl recunosc! Prieten ivit din odinioară... Tu?! Ești chiar aievea?! Prins într-altă vârstă?! Dar cum e posibil?! Cândva îmi
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
celor care se iubesc, Doar versuri calde dăruiesc. Inima dorul mi-a cântat, Iubirea bucurii mi-a dat, Și-am lângă mine șapte flori, Ce-s vieții mele dragi comori. În a mea viață am iubit, Un fir de iarbă răsărit, Soarele torid de vară, Oamenii ce mă-nconjoară. Cu Eminescu am visat, Cu nenea Iancu m-am distrat. Dar azi îmi plânge inima, Că e vândută țara mea. Diavolii dețin putetea Și-au seacat țării averea. Astăzi banul e mândria
DIN VIAȚĂ ADUNATE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383907_a_385236]
-
abruptă pantă, ascunsă în spatele unui grad viu mai mare decât un om. ` Acolo, pierdută între margarete, maci, clopoței și albăstrele rupea cu dinții spice de iarbă ascultând vuietul așezării din vale, inima pământului pulsând spre adâncurile stâncoase și copacii sălbatici răsăriți unde le plăcuse locul. Și într-o după-amiază se întîmplă minunea că termină mai devreme treaba casei și fugi pe cărăruia greoaie oricărui pas obișnuit dar nu și sprintelor ei picioare și se așeză cu spatele în iarba moale cu
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
brume și zgribulită de vânt, formația Europe va concerta la Sala Palatului din București. După legendara Smokie, publicul român, în neabătutul ideal de a-și mângâia viața cu splendoarea vieții, are ocazia meritată de a pluti spre insula de cleștar răsărită în mijlocul apei nesfârșite a setei de iubire, cu „lorzii” rock-ului, care alcătuiesc formația suedeză Europe. Zilele cărămizii ale lui noiembrie 2014 vor ieși din anotimp pe un drum de glasuri poleite cu smaraldul parfumat al anilor ’80. De peste treizeci și cinci
FORMAŢIA ROCK EUROPE CONCERTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE, LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384129_a_385458]
-
nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului O pagină velină Iubita mea din foi veline redecupată în sublime forme ale începutului din care orice vis își ia izvorul și unde lumina învață culorile să ducă dorul de soare răsărit și de fior în chipul mângâierii rătăcit Iubita mea din depărtări nemăsurate mărime a tot ce logosul împarte descrierea în amintiri și așteptarea în iluzii reîncarnate la ceasu atingerii când mâinile întind și tot ce are lumea mai bun și
O PAGINĂ VELINĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382889_a_384218]
-
zdrobite timpuriu, umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă, din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
pentru bucuria nepoților și ținea cu sfințenie soroacele, pentru trebuințele sufletului. Și n-a început să se destrame farmecul grădinii copilăriei, decât atunci când am luat drumul școalei nemțești, ca să aflu de la dl. Kantor tainele pedagogiei ungurești, ori când, băietan mai răsărit, am început, în preajma vrednicului neica Tudorache, să mă inițiez la școala virtuților bunului cetățean. Așa cum a fost grădina copilăriei mele, nu mi-e rușine cu ea. Îi păstrez icoana credincioasă în suflet, de unde n-au putut-o izgoni nici imaginile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
valorilor noastre naționale, inclusiv literatura. Azi banul și puterea țin loc de credință, sunt atotputernice, au căpătat strălucire mai mare decât talentul, caracterul și trăirile interioare. In momentele noastre de răgaz, revenirea la registrul superior al trăirii spiritualității moștenite sau răsărite proaspăt în câmpul literaturii noastre contemporane este o mare binefacere. Vorbind despre scriitori și cărțile lor, vorbim despre cultură, subiect foarte important, deoarece cultura este cea care ne definește în lume. Adesea, cartea întreține o pace în belicoasele zbateri ale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
și-l privește cu atenție, spre a se convinge că imaginea creionată pe carton îl reprezintă. În felul acesta își savurează porția de mulțumire sufletească și se încarcă energetic, sub semnul bucuriei de a fi descifrat o fărâmă de fericire răsărită, instantaneu, pe înfățișarea oamenilor. Se bucură cu suflet de copil atunci când le citește satisfacția întipărită pe chip. E ca și cum culorile folosite de el conțin lacrimi de arhanghel. Iar locul în care creează, înconjurat de câțiva oameni cărora le e spirit
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
Izvorâte parcă direct din imaginația Creatorului, amenajate cu gust minimalist impecabil, interioarele acestor superbe minuni ale naturii se vizitează cu evlavie care duce cu gândul mai degrabă la o catedrală decât la un simplu muzeu. Sunt reședințe carstice care surprind, răsărite ca dintr- un vis, pe post de salut jucăuș din lumea lui Hades. Dealtfel, locuințele subterane nu sunt deloc un fenomen rar nici pe teritoriul Spaniei continentale. Atracția magnetică pe care o exercită terenul stâncos și găunos din Extremadura sau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se opresc și-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu se dioache sultanul! Carnaxî! Și se duc mai departe. Episodul 33 LA VIZIRIU în vremea asta, nu mult după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doi ani împlinițiî și-i întrebă, ținând copilul cu fața spre ei: „De ce vreți să mă năpăstuiți, oameni buni? Nu-i destul că m-a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți voi de la mine?”. „Noi vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă agale spre izba lui, urmat de ceilalți, făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grijă să dăm afară ce-i de prisos. Ăștia mai bătrâni n-am avut, la vârsta ta, asemenea noroc. Nici nu visam să învățăm la Roma. Visul nostru era Agapia. Rar de tot, o dată la cinci ani, câte unul mai răsărit era trimis la Muntele Athos, da’ una-i să fiii trimis la munte, alta la Roma. — Dumneata n-ai mers altundeva cât ai fost tânăr? - întrebă Iovănuț. — Ba m-am dus cu o jumătate de psaltire până la Târnovo, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un loc, pe care, numai el îl cunoștea. Priceput om era bătrânul! Nu crâcnea nimeni împotriva deciziilor lui. Fusese șeful lor dintotdeauna, și nici unul nu-i punea la îndoială autoritatea. Peste iarnă, coborau la câmpie unde căutau un sat mai răsărit, la marginea căruia să se așeze. Făceau negoț cu sătenii care se bucurau că primesc aur curat în schimbul hranei și nutrețului de care aveau nevoie țiganii. Apoi, odată cu primăvara, plecau iarăși la drum spre Baia de Sus. În noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]