275 matches
-
lipsit de orice simțire... de orice sentiment normal. Cuvintele căzură cu greutate - nimicitoare prin prozaismul lor, după conflictul atât de abstract dintre ei doi. John Robert le simți precizia mortală înțelegând, cu groază, că discuția lor luase sfârșit. Vorbi: — Ești răscolită, tulburată, pentru tine totul înseamnă doar o experiență nouă, și ești decepționată. Dar pentru mine, Hattie... nu-ți pot spune ce iad e viața mea. Hattie refuză să-și exprime compătimirea. Se gândea la simțămintele ei. — Mi-ai forțat iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe podeaua ondulată a platformei, scrâșnetul amortizoarelor, șuieratul drumului care-i întâmpina cu brațele deschise. Gropile ne fac tărtăcuțele să se lovească de podeaua camionetei. Mâinile stau lipite bine peste față ca să nu inspirăm rămășițele de rumeguș și balegă uscată răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu știam încotro merge, dar încercam să înțelegem. O curbă la dreapta, apoi una la stânga, apoi o porțiune lungă de drum drept mergând cine știe cu ce viteză, apoi o altă curbă la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu mai ai nevoie. Dar, oricum, o viziune nu se deosebește prin nimic de un vis, așa că doar cine visează poate ști dacă visul i-a fost trimis de Dumnezeu sau de Sfântul Duh, sau de subconștientul nostru, tulburat și răscolit. De altfel, era inutil să-i spună toate acestea, căci el, Elio, chiar dacă frecventa toți acei preoți iezuiți, episcopi și cardinali stafidiți și siniștri, care pe ea o speriau, de fapt el nu credea În Dumnezeu, căci era un materialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să mai caute prin hârtii. Găsi o fotocopie a listei. Se gândi s-o lase acolo, dar În loc să facă asta o băgă În buzunar. Asigurându-se că restul hârtiilor erau așezate În ordine În cele două cutii, ca să nu pară răscolite, puse capacele cutiilor. Apoi le băgă Înapoi În cutia de carton și Închise capacul. Era convinsă că exista o explicație cât se poate de rațională. Nu se putea ca Sam să fie băgat În chestia asta. Era pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își luase din alt sat. Fusese prima lui femeie. Lumea se mirase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pământului un ditamai ciolanul de animal uriaș și străvechi, În jocurile copiilor nu intrau și săpăturile după comori. Luni Întregi după Întâmplarea cu giganticul os, În locul cu pricina și-n Împrejurimi o grămadă de oameni de la oraș au căutat, săpat, răscolit, cernut. Copiii mare lucru nu Înțelegeau, dar se țineau deoparte și priveau cu luare-aminte la bucuria pe care căutătorii o strigau În gura mare când dădeau peste vreun amărât de ciob de oală din lut. Apoi Începură și ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simțit că este menit să facă... împlinirea nu-i un ocean de iubire, Ci o mare moartă Nu s-a ținut după gloată, Tată n-a vrut să fie (acum abia constată ca și-a dorit familie), îmbătrânit, se simte răscolit, Căci viața-i o roată și parcă nu simte nimic Căci odată și-a investit Toate sentimentele într-o singură fată și iată că, nici la sfârșit, viața nu-i poate fi cumpărată Arta face toți banii, dar banii nu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
din baltă și s-agăța de cer,/ zvârlea cu trestii în broaște și, sălbatic,/ Se avânta spre Lună, fluturând un hanger” sau „Eu sunt poetul Ben Corlaciu,/ care-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru, Manifest liric aduce o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
în Fântâna lui Julien Ospitalierul și în alte poeme, bijuterii de virtuozitate ficțională. În integralitatea lor, unele texte sugerează impresia de macrometaforă. Poetul intră deliberat în labirint, dar nu se lasă prins; dincolo de melancoliile lui (trecătoare), dincolo de aventura în medii răscolite, întoarse pe dos, persistă (la limita dintre luciditate și subconștient) o lume interioară ca nostalgie ascunsă. Negurile teatrului absurd nu-l confiscă. III Glycera (în elină: cea dulce) și Reparata, siluete de canțonier jucăuș, intră ele în categoria idilicului? Bizarele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lin (Fata cu părul de in) Inspirat de poemul cu același titlu al lui Leconte de Lisle (albumul Poeme Antice: Cântece ecoseze), La fille aux cheveux de lin trezește în noi amintirea candidă și senină a adolescenței, iar furia apelor răscolite își găsește „mântuirea” în simplitatea inocentă a acestor pagini. Imaginea purității o recunoaștem în delicatețea suavă a liniilor melodice sinuoase ce te cufundă într-o efuziune a Sincerității. Gradul ridicat de stilizare ce îl implică natura arabescului, cu acel influx
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tempo ușor trenat (un peu retardé), care, asociat indicației de dinamică extrem de redusă (pp lointain - îndepărtat), va sugera un efect sonor de spațializare ce își topește existența „materială” în orizonturile Nesfârșirii. Iar tăcerea ce îneacă delirul ultimului strigăt al pasiunii răscolite, e clipa Revelației ce ne inundă sufletul și ne deschide poarta tainică spre acea lume interioară, în care, cu puterea minții, ne putem trăi la nesfârșit viața propriilor himere. IV.4. Les fées sont d’exquises danseuses (Zânele sunt minunate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Ion Ciocanu, Chișinău, 1991; Un timp fără nume, Chișinău, 1996; Îndoiala de sine, Chișinău, 1997; Un ochi - Un Oeil, ed. bilingvă, îngr. Valeriu Rusu, Constantin Manolache și Estelle Variot, Ploiești, 2000; E toamnă, cad măștile, Chișinău, 2001. Ediții: Liviu Deleanu, Răscolite tăceri, coordonator Baca Deleanu, Timișoara, 2001 (în colaborare cu Nicolae Rusu). Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Martor ocular, Chișinău, 1983, 204-211; Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1985, 160-169; Mihai Cimpoi, Tradiționalismul ingenuu, RL, 1992, 33; Dinu Pătulea, „Peisajul condamnat” sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
Popușoi, M. Paucă, I.T. Dragomir, Dan Monăh, D.N.Popovici, C.Vulpe, Vasile Ursachi, Ruxandra Maxim Alaiba ș.a. Ce ne spun acele ridicături de pământ imense, înconjurate de păduri și de ape, numite „Ttel" în limbajul arheologilor, săpăturile făcute acolo, pământul răscolit și obiectele scoase la iveală, decât ne dau informații de larg interes, referitore la civilizația străveche, de acum 700010000 de ani, despre spiritualitatea acelor oameni care au locuit în movilele respective (numeroase în cuprinsul județului), cu durată, poate de mii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
încă nerecunoscut, privește grupul acela de oameni agitați, adus de Ariel în crângul de tei și închis în cercul vrăjit pe care îl trasase magicianul. Privește și spune, mai mult pentru sine: „Solemnul cântec, cel mai bun balsam / Al minții răscolite, lecuiască-ți / Înfierbântatul creier!“ Așadar la componentele esențiale ale naturii lui Ariel trebuie adăugată muzicalitatea, și ea o formă a libertății care rânduiește lumea fără s-o încătușeze, dând încă un glas bucuriei. Tot ce este cântec și poezie în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
frunzele în adierea aerului. Armonia elementelor se realizează în poesie prin dragoste Venus și Cupidon și întreaga atmosferă a planetei pe care locuim este tributară sentimentelor dintre oameni, precum în cer așa și pe pământ. [...] Pământ, mare, cer,/ De sărutări răscolit/ pământul,/ marea și cerul./ Înlănțuit de cuvintele mele/ pământul,/ de cuvântul meu de pe urmă încă înlănțuite/ marea și cerul!1030. Și dacă bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește pământul și femeia acolo unde începe cerul 1031, avem adevărata dimensiune
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de frământări, atingând razant desfrâul și înfigându-se într-o asceză nereligioasă. Studiul ca încercare de a potoli cumplita sete de adevăr, acesta este tânărul Kazantzakis. În el se ciocnesc violent teoriile. Evoluționismul minează grav creaționismul, desțelenind liniștea copilăriei. Liceanul, răscolit că ar putea fi urmașul unei maimuțe, dă fuga la profesorul de fizică spre izbăvire. Cinic, profesorul îl izgonește să caute adevărul pe cont propriu. Și el se aruncă în studiu, se închide în camera lui sperând să cearnă prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
special forma ei tragică, produce un „cutremur” al ființei umane, o obligă să reflecteze asupra ei Însăși și, concomitent, asupra marilor probleme ale vieții. În felul acesta, nebunia culturală ni se Înfățișează ca o conștiință morală pe dos, o conștiință răscolită, În care eu văd și descopăr negativul uman, sau efectele răului asupra persoanei umane. Prin dramatismul ei, nebunia atrage atenția asupra abaterilor de la legea morală și, În mod paradoxal Întoarce lumea la ordinea spiritului, la valorile morale. Vom Încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un sens, un scop măreț de care nu se mai putea îndoi. La câțiva metri de cantonamentul lor, în mijlocul unei câmpii cenușii, fără repere, fără margini, niște soldați săpau pământul și înfigeau în groapă un stâlp proaspăt cioplit. Mirosul pământului răscolit și cel al scoarței adăugau o notă stranie inscripției de pe panoul îngust, orizontal, pe care-l bătură în cuie în partea de sus a stâlpului: U.R.S.S. Era greu de închipuit că acolo, sub cizmele lor grele și pline de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
încă nerecunoscut, privește grupul acela de oameni agitați, adus de Ariel în crângul de tei și închis în cercul vrăjit pe care îl trasase magicianul. Privește și spune, mai mult pentru sine: „Solemnul cântec, cel mai bun balsam / Al minții răscolite, lecuiască-ți / Înfierbântatul creier!“ Așadar la componentele esențiale ale naturii lui Ariel trebuie adăugată muzicalitatea, și ea o formă a libertății care rânduiește lumea fără s-o încătușeze, dând încă un glas bucuriei. Tot ce este cântec și poezie în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
boii de la car și îi înjugă la plug. Își frecă palmele bătătorite de munca grea și, răcnind la dobitoace, se puse a desțeleni pământul. Apăsându-l din puterea brațelor, înfigea adânc plugul în brazdă, de se zguduiau împrejurimile. Din arătura răscolită, se ițea pământ reavăn. Răcoreau tălpile crăpate și uscate ale țăranului care îl călcau cu sete. Lăsă în urma lui dâre adânci în care avea să semene, la toamnă, grâu. După ceasuri de trudă, ajuns la miezul zilei, Ion se opri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Cartea dorului, Chișinău, 1968; Destăinuire, Chișinău, 1970; Ala bala portocala, Chișinău, 1972; Scrieri, I-II, pref. S. Cibotaru și Eliza Botezatu, Chișinău, 1976; Poezii, Chișinău, 1991; O sută poezii de dragoste și dor, Chișinău, 1996; Epigrame cu adresă, Chișinău, 1999; Răscolite tăceri, coordonator Baca Deleanu, îngr. Vasile Romanciuc și Nicolae Rusu, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: A.P. Samson, „Oglinzi fermecate”, RP, 1930, 3720; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; Șt. Popescu, Critice, București, 1947, 61-64; Mihail Dolgan, Creația lui Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
compania unor prieteni și sub formula unei excursii. Pentru străini, asta nu Înseamnă nimic și nici nu le poți cere acest lucru. Regretul acestei neîmpliniri, pe care am intuit-o chiar din momentul plecării din București, a fost la Întoarcere răscolit și de indispoziția pe care i-am pricinuit-o Gabrielei, care nu a putut concepe așa ceva, desigur și din cauza faptului explicabil că În situația ei nici cel puțin nu se poate gândi că va ajunge acolo. O Înțeleg perfect și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
generozitatea și pasiunile puse În educarea tineretului. Am primit de la Dl. Balan desenele lui A. Băeșu 161 și sunt bucuros că pentru moment am putut să vă ajut cu ceva - foarte puțin - dar cu semnificație importantă. Noi suntem cu casa răscolită, parcă a intrat un puhoi - ne tragem Încălzire centrală. Cum voi scăpa de balamucul acesta și voi intra În făgașul meu de liniște și meditație, am să văd ce voi mai putea trimite. Petrecere bună și viață lungă și bucurii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de Moldova și de șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după câte am auzit), copleșit de impresii, imagini, oameni și atmosferă; atât de copleșit Încât struna răscolită și pusă În vibrație, Îmi determină dorința de a fi alături de acei activi și binevoitori intelectuali, care se Îngrijesc de soarta tradiției acelui loc. Aici, mi-a venit ideea de a provoca un „simpozion”, la scară clujeană, pe tema „concentrării
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și calmului meu tête-à-tête cu Gilbert, s-ar putea deduce că s-a întins pe săptămâni, dar în realitate a ținut doar câteva zile. În ultima dintre aceste zile, cea în care tête-à-tête-ul nostru a încetat abrupt, m-am simțit răscolit, încă de dimineață, de o neliniște cu totul deosebită. Evitându-l pe Gilbert, am pornit-o peste stânci, cu binoclul agățat de gât, propunându-mi să urmăresc păsările. Mă gândeam că s-ar putea să văd și o focă, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]