549 matches
-
capul plin de zulufi, gura mică și senzuală și ochii jucăuși-sclipitori ai profesoarei de geografie ! Primele raze de soare Împodobeau tulburătorul cap cu o diademă de foc prietenos. Trezit ca dintr-un vis frumos, Rică nu putu evita câteva Întrebări răscolitoare: Ce s-a Întâmplat cu ea, unde o mai fi și cum de nu m-am interesat de ei, oare chiar locuiesc la numai zece kilometri de Vaslui? Cine ar crede că Între un elev de paisprezece ani și o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Însă lucrul acesta a durat la el până când i-a apărut în cale Silvia, fată ce l-a făcut să-și schimbe de la temelie părerea despre acest enigmatic sentiment, adică dragostea, care este cel mai profund, mai nobil și mai răscolitor sentiment, pe care l-a cunoscut vreodată omul, sentiment ce intră năvalnic în sufletele deschise și le întregește. Așa se spune. Nici măcar n-o cunoștea personal pe fată, dar o admira fără încetare, mângâind-o cu privirea, de la distanță. Deși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
societății, ca doar abia apoi ea să fie așternută, după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai răscolea defel, iar el era conștient de asta pe deplin. Și nici nu avea cum s-o facă, de vreme ce exista altceva în sufletul său, care, înrobindu-l, să-l domine. Însă nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
grame, pe care le-am dat peste cap dintr-o singură suflare. Asta m-a ajutat să mă eliberez de toată suferința adunată. O sfâșiere neînțeleasă mi-a pătruns În suflet, la Început lent, apoi tot mai acut și mai răscolitor, și arsura lacrimilor devenea tot mai dureroasă. La un moment dat, au Început și ele să lăcrimeze. Am hotărât să revin la Tulcea Într-o zi de treisprezece octombrie 1989, o zi cu o semnificație anume... care mi-a marcat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-al nostru e un bocet pe care numai noi avem urechi să-l auzim și să-l înțelegem. Și mai e ceva: voi trebuie să știți și să ascultați cu luare aminte fiecare lovitură de ciocan pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nimic. Dar, cumnecum, viața-și urma cursul. Între acest noian de tristețe, licurea, ca o stea răspândind într-o noapte întunecată o lumină care te cutremura de emoție, un cântec. De fapt, un șir de cântece, care de care mai răscolitoare. și, nu tare departe, părea să fie izvorul acestei lumini lăuntrice, ale oamenilor risipiți pe câmpie, ci, de undeva,de pe aici, din direcția Zăvoiului. Steaua de care spun că răspândea lumina în sufletele oamenilor era, în realitate, o foarte frumoasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lui Georgie, aceasta mi-a deschis un fel de canal prin care dorințele mele s-au scurs, cu o violență sporită, spre Honor. Parcă totul fusese plănuit; și, în această lumină, gestul lui Georgie, deși nespus de dureros și de răscolitor, a căpătat semnificația unui sfârșit de capitol. Se pare că nu aveam să mă bucur de nici un fel de alinare. Urma să fiu jupuit, tranșat și împachetat ca o victimă sigură; și o așteptam pe Honor așa cum unii așteaptă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Atunci, surîde Mihai mai dai tu una, de-acord? Fata îl privește din nou fix, lung, isprăvind prin a clătina încet din cap, aproape cu teamă: Nu, nu pot. Ai deja o obligație morală? Nu... Da! Adică... Sfînta, dulcea și răscolitoarea nehotărîre a femeilor! surîde Mihai, luîndu-i iarăși mîna să i-o sărute. La sfîrșitul programului te-aștept să te conduc. Te rog! Nu. Nu se poate. Stau așa departe, și vremea asta... Cum ai să te întorci? Trebuie neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge palma dreaptă pe brațul ei gol, pînă îi întîlnește mîna, pe care o ia și o ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Tot plimbându-mă într-o doară prin pădurea de bulumaci pictați, am dat deodată cu ochii, lângă gardul cimitirului, de o cruce simplă și neagră, de fier. Am încremenit: pentru prima dată simțeam adevărul și tăria acestui semn, frumusețea lui răscolitoare, de colțar al Universului... Intersecția axelor, spațială și temporală, țintind infinitul. Părea vie și primitoare, gata să mă îngăduie în brațele ei deschise... Abia acum cimitirul de la Săpânța căpăta un rost în lumea lui Dumnezeu. Religia morțiitc "Religia mor]ii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Patria a încetat să mai fie tovarășa Stănescu. Pur și simplu, și nu atât pur, cât mai ales simplu, ideea asta de datorie mi-a fost înlocuită (înfrântă, spulberată) de ceva mult mai puternic, mai puțin palpabil, dar cu adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de strânsă încât, oricât m-am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
numai un gunoi în ochii tăi? - Da. *** „Bătrâne, nu știu ce să-ți spun exact despre manuscrisul tău. Ar fi materie, ai stil bun, nici vorbă, fraza curge, dar îi lipsește ceva, așa, mai nebunatic, mai picant, mai provocator, mai dement, mai răscolitor, mai biografic. Trebuie să vii să discutăm. Așa cum arată acum, e anacronic.” - e-mail de la redactor. „Acu’ lumea vrea să-i spui direct, i-o pune sau nu? N-are timp de filozofii, discuții... Și ce fac personajele tale? Stau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și veni lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi veni amețeală. Liviu o privea adânc în ochii mari iar irisul lui răscolitor, de smarald, o ardea. Spune-mi! Tu ai scris asta? Să nu mă minți. Ea mișcă doar capul. Nu-mi vine să cred! Ai scris despre mine... Se întâmpla ceva cu timpul în momentul acela, pentru că nimic nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție de doctor, era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa ce avea de făcut. Tu înveți? Auzea întrebarea sâcâitoare a tatălui, înveți sau te ții de prostii pe acolo? Nu uita, niciodată nu e prea târziu când ai o cauză dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu Ela pe miriște. Țipau și râdeau când una o depășea pe cealaltă. S-au trântit într-o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea adânc și răscolitor. Era greu să poți realiza un asemenea moment de beatitudine cu mijloace atât de terne. Și totuși era posibil. Soarele arămea totul în jur. Să nu te lupți cu morile de vânt Știa că avea să plece, chiar dacă somnul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că-mi lipsesc tare mult și îmi este dor de ele. Însă, mamă dragă, de tine mi-e dor cel mai mult și tare-aș vrea să te mai văd. Sunt convinsă că acest sentiment amarnic de dor adânc și răscolitor este reciproc. Știu bine, mamă dragă, ce mult mă iubești, cât de mult te gândești la mine! Mamă dragă, nu te lăsa învăluită de emoții și de dor etern, nu fi tristă mereu și nu lăsa fetele să sengrijoreze din cauza
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Însă lucrul acesta a durat la el până când i-a apărut în cale Silvia, fată ce l-a făcut să-și schimbe de la temelie părerea despre acest enigmatic sentiment, adică dragostea, care este cel mai profund, mai nobil și mai răscolitor sentiment, pe care l-a cunoscut vreodată omul, sentiment ce intră năvalnic în sufletele deschise și le întregește. Așa se spune. Nici măcar n-o cunoștea personal pe fată, dar o admira fără încetare, mângâind-o cu privirea, de la distanță. Deși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
societății, ca doar abia apoi ea să fie așternută, după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai răscolea defel, iar el era conștient de asta pe deplin. Și nici nu avea cum s-o facă, de vreme ce exista altceva în sufletul său, care, înrobindu-l, să-l domine. Însă nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cine ești; ce visuri ți-au legănat copilăria; în ce dureri ori bucurii ți-ai frământat trupul și sufletul; ce puteri supranaturale sălășuiseră-n Tine de Te avântați pe culmile cele mai înalte ale gloriei de Erou! Vei fi, poate, un răscolitor al brazdei, ce trăiai înfrățit cu doina și cântecele ciocârliei; vei fi vreun neobosit muncitor din fabrici, dogorât de vâlvătaia focului și asurzit de huruiala fierului; vei fi vreun călător al patriei Tale obidite și al dragostei tinerești; vreun copil
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
compromisului, deși ficțional - și analiza operelor lui Marin Preda, aflate sub semnul unui "Glas din pământuri" după Anca Hațiegan. La Eugen Barbu Mihaela Ursa află fundamentele matriciale ale inițierii într-una din mahalalele bucureștene și expresivitatea uneori sălbatică și alteori răscolitoare a traiului într-o astfel de zonă aflată la hotarul dintre pragmatismul urban și auroralul sătesc; Andreea Petre se prevalează de dimensiunile pur ideologice ale operei lui Barbu, pentru a reface traiectul relației autor/dogmă politică - mahalaua Cuțaridei fiind scena
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
ARTmonii (ART-ul, în diferite combinații, revine pînă la sastisire). Un citat din conferința Reginei Maria, din 1931, cînd Enescu împlinea 50 de ani, contrastează frumos cu coperta sepia, pe care se desfășoară cea mai cunoscută poză a aniversatului. "Sonoritatea răscolitoare de inimă" pe care o găsea regina în muzica acestui geniu trecînd cu farmec de la un rol al muzicii la altul, de la baghetă la arcuș, și la compoziție, e căutată de Beatrice Lăpădat într-un articol biografic, cu luciri de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
să devină amintiri, să nu mai fie de nici o trebuință, și totuși atît de cu scumpătate păstrate. Din tot ce se consumă, rămîn aceste foste piei ale unor foste vieți (șapte?), pe care călătoria ori visul le scot, inutil și răscolitor, la suprafață. Nu poți face altceva decît să le cunoști, privindu-le în culori de soare, ca pe oul lui Barbu. Și cunoscîndu-le, să ai măcar gîndul să o iei de la capăt, știind, întrucîtva, cu modestie, rosturile.
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
obiect expus, este Romulus Rusan. Cuvintele sale au ecou în conștiința noastră, cu excepția acelora dintre noi care rămân insensibili la tot ceea ce nu-i privește direct. "Au fost mereu - afirmă Romulus Rusan, rezumând destinul țăranilor într-o suită de enunțuri răscolitoare prin simplitatea lor solemnă - pe câmpul de luptă. Au luptat cu tătarii, cu turcii și rușii, cu secetele și inundațiile, cu Ťbirăiiť și activiștii, cu birurile și cotele. Au fost mereu învinși și învingători, căci sacrificiul lor a hrănit mereu
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
inocență a fetiței, un căpcăun ce intervine animalic în universul roz-bombon al unei ființe angelice, strivind sub dogoarea poftelor mișelești trupul și sufletul ființei fără apărare. E inutil să te lupți cu ideologii. E inutil să-i trimiți să citească răscolitorul poem al lui Allan Poe, "Annabel Lee", ale cărui ecouri transpar în roman chiar de la primele paragrafe. Atunci când sunt sinceri, ei sunt scrântiți întru puritate dogmatică, iar când sunt mincinoși, fiți siguri că n-au să-și retragă afirmațiile în fața
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]