384 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > JUMĂTATE DE GÂND Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 515 din 29 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache azi, lumea mea se prăbușește. ferestrele sunt deschise. eu sunt o jumătate de gând, răsfrânt indecent în liniște. în grădină, privesc cerul printre crengile copacilor. jocul mă obosește. de ce azi, lumea mea se prăbușește? Referință Bibliografică: jumătate de gând / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 515, Anul II, 29 mai 2012. Drepturi
JUMĂTATE DE GÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358708_a_360037]
-
fiindcă ești cu mult mai delicată Decât aceast sublim simbol de primăvară Și de iubire mare și înflăcărată Apoi te voi iubi ca pe o ploaie blândă Ce mângâie în mine suferința mută Și vindecă singurătatea mea absurdă Și inima răsfrântă, moartă și căzută Pe urmă te-oi iubi ca pe un vânt de vară Ce-alină-n mine o tristețe înecată Și-mi dăruie iubirea dulce și amară Cu inima-ți fierbinte și veșnic nepătată Și în sfârșit te voi iubi ca
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului veghetor Cerul a adormit sub zarea gândului meu, doar eu mai cutreier prin vămile lui căutând urmele cântecelor florilor plecate spre alte iubiri. Întreb stelele unde ești, dar ele clipesc cu gene răsfrânte și numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
se face ziuă iar... iar Deloc se face Totdeauna! Domnul Întuneric e sărac... și abia își mai aduce-aminte când crăpa de ziuă și de drag, și vioara se trezea cu/minte, și-ncepea (cu mâinile-i încete, n-Întuneric) armonii răsfrânte, uverturi și arii și secrete dintr-un vis cu destrămări plăpânde! Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Domnul Întuneric (poem găsit în noaptea picioarelor lungi) () [Corola-blog/BlogPost/339973_a_341302]
-
Poetul se preface în Cuvânt: „N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să ridice lumina-n descânt/ și apoi din apa cea tare să bea...// Cineva mă pândea... Mă pândea/ cu otravă spre ierburi răsfrânt.../ N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să-și clădească un frâu pentru șa,/ temei pentru același veșmânt,/ eram prea aproape și, vai, de abia/ se zărea prefăcut în Cuvânt.../ N-am știut că
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
S-a așezat la mine-n vis pe-un zbor de fluture albastru Și răstignindu-l l-a ucis în domiciliul ei sihastru... Un mic fior a mai rămas prin toate dorurile frânte În toamna asta fără glas cu amintirile răsfrânte Într-o oglindă-n care luna și stelele-ntr-o reverie Și-aruncă straiele de vară în ambalaj de elegie... Dintr-o magnolie uitată-ntre filele unei povești Mai picură absurde note din care numai tu lipsești Cu ultimul sărut
ÎN CARE TOAMNĂ VII? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341278_a_342607]
-
duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului - Comentariu la poezia Laviniei Niculicea - Poezia Laviniei Niculicea este plină de timiditate, este poezia transmisă de un suflet singular prin trăirea stării
SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341784_a_343113]
-
în pădurea din apropiere. O potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Printre copacii bătrâni îmi continui drumul, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc văluritul blând al apei lacului și aștept vietățile acestui lac... Rațe sălbatice vin plutind duios, așteptând fărâmiturile de pâine
IN ASTEPTAREA UNEI FRUMOASE SARBATORI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342478_a_343807]
-
în pădurea din apropiere. O potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Printre copacii bătrâni îmi continui drumul, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc văluritul blând al apei lacului și aștept vietățile acestui lac... Rațe sălbatice vin plutind duios, așteptând fărâmiturile de pâine
IN ASTEPTAREA UNEI FRUMOASE SARBATORI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342478_a_343807]
-
iar poeta are capacitatea de a decodifica semnificația profundă a acestor cuvinte, atunci când le reia și le reda rostite din perspectiva omului muritor, ajuns nemuritor, ca beneficiar al vieții veșnice. Vorbele prin care Dumnezeu se recomandă sunt răsturnate asemenea imaginilor răsfrânte într-o oglindă. “Pentru totdeauna acasă, acolo unde/ Iubirea plutește peste tot/ Și unde Tu ne aștepți cu brațele deschise/ Pentru îmbrățișarea iubirii/ Ce ne-am dorit-o și pentru care am rătăcit ,/ Ce fericită voi fi atunci , Doamne,/ Când
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL ZĂPEZII Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 740 din 09 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului e noapte și ninge și ninge - lună plină gând răsfrânt. e noapte și ninge și ninge pe chip , pe brațe, pe trup . suspină cerul violet aud cântând și vântul. cadență de pian, sonet zăpada mea mă fulguie cu trupu-i violaceu, încet. afară, totul doarme-n vis ! zăpada mea cea înțeleaptă
CÂNTECUL ZĂPEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341715_a_343044]
-
și ninge pe chip , pe brațe, pe trup . suspină cerul violet aud cântând și vântul. cadență de pian, sonet zăpada mea mă fulguie cu trupu-i violaceu, încet. afară, totul doarme-n vis ! zăpada mea cea înțeleaptă calc pe trupul ei răsfrânt în dor și nestiută faptă. e noapte, și ninge și ninge cu fulgi în cântece mute , e noapte, și ninge și ninge doru-mi vrea să te asculte ... Referință Bibliografică: Cântecul zăpezii / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CÂNTECUL ZĂPEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341715_a_343044]
-
teme? Ioan Ianolide nu pășește pe drumul celor 20 de veacuri bătătorit de șirul opiniilor, ereziilor ori sectelor proapocaliptice, ci cerne istoria lumii prin filtrele naturii tuturor crizelor: religioasă, morală, spirituală, psihologică, etică, educațională, socială, economică, culturală, politică, juridică, masonică, răsfrânte atât din afară cât și dinlăuntru, de irozii și iudele creștinismului, prin îndepărtarea de Dumnezeu și alungarea Lui. Perspectiva morții nu-l sperie, căci a plecat cu ea la drum chiar din tinerețe, ca și cu o soață, nepărăsindu-l
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
corola iubirii înmiresmate spre cer, și-a înfipt adânc rădăcinile în osemintele sacre ale martirilor, și-a făcut din infinitul nădejdii, Coloană spre biruință, iar din jertfa sa curată, punte spre înălțimile serafice. Ființa lui luminată de har, cu chipul răsfrânt ca într-o Icoană de Zamfira a marelui Nicolae Grigorescu, ce risipește reflexe de topaz, suie armonios într-o adiere de smirnă împrăștiind celest manifestarea de o desăvârșită subtilitate a genialității sale. Toată chemarea lui, toată lupta, toată credința și
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
decît cele împămîntenit-cotidiene. Trebuie să citez aici cîteva versuri, deși eu îl prefer pe Mircea CIOBANU cel din “Istorii”: “Și se face-n aer labirint / și se fac răspîntii. Stă la pîndă-n / aburii amiezii, care mint / Și-n bătaia flăcării răsfrîntă / stă la porți, întoarsă dinspre cîmp, / maica Lot a cîmpului de sare. / Silnic șoldul ei deschide strîmb / pasul vinovat de nemișcare.” Ș i trebuie să termin cu o foarte expresivă și plastică definiție a poeziei fără de poezie, dacă așa ceva există
POEZIA LUI CONSTANTIN TRANDAFIR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343871_a_345200]
-
III. DUREREA TA RĂSFRÂNTĂ, de Antonella Mocanu, publicat în Ediția nr. 1313 din 05 august 2014. În adânc de noapte se auzeau lacrimi în cădere atunci am văzut durerea ta răsfrântă pe soclul inimii, trăită-n tăcere, pe care și talpa pământului adânc o
ANTONELLA MOCANU [Corola-blog/BlogPost/343221_a_344550]
-
Acasa > Stihuri > Semne > DUREREA TA RĂSFRÂNTĂ Autor: Antonella Mocanu Publicat în: Ediția nr. 1313 din 05 august 2014 Toate Articolele Autorului În adânc de noapte se auzeau lacrimi în cădere atunci am văzut durerea ta răsfrântă pe soclul inimii, trăită-n tăcere, pe care și talpa
DUREREA TA RĂSFRÂNTĂ de ANTONELLA MOCANU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343219_a_344548]
-
adânc o simțea, tâmpla zvâcnea sub sărutul ce abia se contura ai rămas tăcut în îmbrățișarea mea suferința se estompa suspinul se pierdea printre genele dimineții un zâmbet creiona pe chipul tău calm împăcarea cu sine. Referință Bibliografică: Durerea ta răsfrântă / Antonella Mocanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Antonella Mocanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DUREREA TA RĂSFRÂNTĂ de ANTONELLA MOCANU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343219_a_344548]
-
de culoare albă. Piepții se încheie cu nasturi, iar mâneca este prevăzută cu manșetă. ... b) Cămașa pentru uniforma de reprezentare Se confecționează din țesătură tip bumbac sau combinație de bumbac-poliester culoare bleu/alb. Piepții se încheie cu nasturi, iar gulerul este răsfrânt, cu colț. Este prevăzută cu epoleți, iar la partea superioară a piepților cu buzunare. ... ... H. Cămașa-bluză Se confecționează din material textil de culoare bleu/albă pentru uniforma de reprezentare, respectiv de culoare bleu pentru uniforma de serviciu. Se poate confecționa cu
ORDIN nr. 186 din 27 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276765]
-
nopții, suave cântări par să se-audă din templul zeiței Demeter. De ce ești trist, de ce te temi? te-ntreb, De moarte, de clepsidra în care suntem închiși! îmi șoptești. Un parfum sublim îți amețește sângele prin pleoape, privești un zâmbet răsfrânt, respiri mirajul iubirii - o emoție până la cer și dorul primordial - simți cum un zid al uitarii se prăbușește, simți cum viscolul scormonește prin sângele tău. Plângi, asculți cântecul, n-ai vrea ca melodia să se termine... de parcă ar fi venit
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
2016 Toate Articolele Autorului Ce crivăț bate prin biserici! La dreapta și la stânga-n strană Se surpă lumea în polemici Târâtă-n groapă de satană. Din când în când încep să cânte Ori văduve, ori telefonul... Iar popi cu gușile răsfrânte Pornesc la fix casetofonul. Se scot târziu Sfintele Daruri Și-s binecuvântați cei care Din banii câștigați la zaruri Făcut-au o sponsorizare. Apoi sunt invitați creștinii Cutia milei s-o îndese În timp ce iată! Arlechinii Aspiră totul de pe mese! Și
ÎN NUMELE BANULUI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381336_a_382665]
-
visând suav la clipă Când voi da în floare, tu și cu mine, singuri, Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa, Curgând prin mine, alchimie sfântă. Azi alte uși se dau în lături tumultos, Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinos Iubirii și credinței neclintite într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ
PETALE DE HARTIE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380846_a_382175]
-
visând suav la clipă Când voi da în floare, tu și cu mine, singuri, Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa, Curgând prin mine, alchimie sfântă. Azi alte uși se dau în lături tumultos, Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinos Iubirii și credinței neclintite într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
soare, visând suav la clipaCând voi da în floare, tu și cu mine, singuri,Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa,Curgând prin mine, alchimie sfântă.Azi alte uși se dau în lături tumultos,Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinosIubirii și credinței neclintite într- un visCe- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt,Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais.Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ.Te- aștept
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]