927 matches
-
litere/viața de hârtie 1998, pregătiri pentru marea călătorie, 2002 ). A publicat și volume de eseuri, critică literară și traduceri, ale căror titluri și texte sunt scrise totuși cu majuscule atunci când e cazul (spre a sublinia, probabil, raționalitatea criticului): La răspântia scriiturii, eseuri, 1996; Pe aceeași Arcă, critică literară, 2001; Sistemul modei optzeciste, critică literară, 2004. Destinul a făcut ca poetul, până recent mulțumit de cărarea liniștită a livrescului, să aibă parte, la spitalul parizian Avicenne ("spitalul franco-musulman cu intrarea în
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
lecția postmodernismului poetic, semnificarea transparentă și practicarea aluziei culturale. Dar și o problematică specifică, dureroasă pentru cei aflați la răscrucile istoriei și ale geografiei, frații noștri de sânge din Est care trăiesc și mai acut decât noi sentimentul românesc al răspântiei. Închid volumul notabil al lui Vasile Gârneț cu un sentiment de culpă difuză. Îi citim și îi cităm prea rar pe acești scriitori adevărați care ne aparțin, de fapt și de drept.
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
de pomană le încurajăm stilul de viață. Luptă În lupta pentru putere nu se are în vedere transparența și moralitatea mijloacelor folosite ci eficiența lor. Iluzii Ceea ce nu ai realizat toată viața nu vei putea înfăptui la bătrânețe. Alegere La răspântiile vieții alege calea de urmat nu numai cu inima. Pomi Nu toți pomii din același soi sunt la fel de roditori și nici fructele lor nu au același gust. Dărnicie Un sprijin moral, un sfat înțelept, un ajutor dezinteresat acordat la timp
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Brinac, când era zi de târg. Când s-a dus prima oară, a avut senzația că lucrurile atât de bine cunoscute îl dau în vileag la tot pasul: i se părea că, deși nimeni nu-i rostește numele, stâlpii de la răspântii îl vor trăda, că tălpile pantofilor îi scriu numele în praful de pe marginea drumului, că scândurile podului de peste râu răsună sub pașii lui într-un mod aparte, ca o voce inconfundabilă. Odată, pe drum, îl depăși o căruță venind dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și al Dunării de Jos și creșteau mult cheltuielile de transport. În acest sector al Porților de Fier, datorită acestor condiții naturale deosebite pentru navigație, precum și datorită faptului că această arie geografică constituie o adevarată poartă de intrare spre importantă răspântie a Belgradului și spre Câmpia Panonica, au existat și există atât interese generale, cât și interese speciale.89 Interesele generale vizează asigurarea navigației prin acest sector, toate țările interesate de transportul pe Dunăre având dorința de a se înlesni navigația
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
una în amonte, catre Nord-Vest, duce până la Budapesta și Viena, si, mai departe, până la Praga, Dresda și Berlin; altă, în aval, către Est, duce până la București și, în cele din urmă, la Odessa. Alte două mari rute pornesc din marea răspântie a Belgradului, pe uscat. Una de-a lungul Savei, până la Zagreb și de aici la Ljublijana. A doua cale urmează valea Moravei până la Skopje și o ia apoi pe valea Vardarului spre Salonic. Însă conflictul din fosta Iugoslavie din anul
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
o casă cu lumini aprinse, un ogeac din care se ridică fum, când te prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acasă. Petrecu câteva ore bune pe peronul aproape pustiu, până să prindă trenul de care avea nevoie. Tot timpul, derulă filmul întâlnirii cu părinții și le dădea într-un fel dreptate. Din multele drumuri care-i întâmpină pe oameni la răspântiile vieții, ea nu pornise oare pe un drum care nu era al ei? Se temea de îndoiala care înmugurise, făcând eforturi de a o înlătura prin toate mijloacele. 3 A nul școlar se apropia de sfârșit. În întreaga școală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
plângă în hohote. Probabil că avea și ea o mare suferință, dacă putea să plângă și să râdă la un interval de câteva secunde. Râsul era de fapt numai o mască trecătoare, pe când plânsul arăta că sufletul îi ajunsese la răspântii. În rai? spuse Simona, înseamnă că și Răducul meu e pe aici! Mă duc să-l caut. Coborî din pat, se îndreptă spre ușă, dar când voi să o deschidă, se întâlni față în față cu o asistentă. Doamna dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu era complet vindecată. Cât timp trebuia să mai stea în acest spital, nimeni nu știa. Cert era însă că mai avea nevoie de îngrijiri medicale, de medicamente și de medicii specialiști de aici. Simona se afla încă la o răspântie de drumuri și nu atât medicii, medicamentele și mediul de spital erau cheia vindecării ei; cum bine e știut, puterea cea mare, hotărâtoare, se află în fiecare individ în parte, în forul intim, insondabil, lucru verificat în practică chiar de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sărbătoare mare. Olga și Ina, bravând, voiau cu tot dinadinsul să lase impresia că sunt pregătite pentru a merge pe propriile picioare. Părinții însă mai aveau unele îndoieli: fetele aveau în continuare nevoie de sprijin. Cu siguranță, le așteptau alte răspântii. E drept, erau posesoarele unei profesii. Ce avea să urmeze? Viața! Viața care le stătea înainte și, cum bine este știut, nu-l așteaptă pe nimeni cu masa întinsă. Ina și Olga erau tinere, aveau încă multe proiecte, nădejdile nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apropiată nouă, care sclipea în depărtare mai mult ca oricând, și se furișa în pădurile bătute de un vânt aspru ce le scotea la iveală posomorâta lor frumusețe. Da-îmi spuneam ca în copilărie când eram convins că la următoarea răspântie a pădurii mă voi întâlni cu personajele mele dragi de basm, iar părinții mă sfătuiau să nu rămân în urmă ca adormit. Încă puțin și ajungem în locul unde soții Bethlen stau la pândă ascunzându-se pe după stejarii bătrâni spre a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îngălbenite și umede, cum îți apar. Și cum un miracol (din păcate sau din fericire) se poate explica mai întotdeauna și logic, nu cred să-i fie prea greu cuiva să-și pună întrebarea „la ce bun atâtea tunele și răspântii și cărări dacă nu e nimeni să locuiască înăuntru?“. Cred că asta m-am întrebat și eu. Și așa, ca o împletire firească între un răspuns la o întrebare logică și un miracol cu miros de pâine prăjită, fără ca mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
amintire încețoșată, iar pentru toți ceilalți membri ai Serviciului o poveste, o legendă chiar. Înțelegea, ori se străduia să înțeleagă, că Mihail se afla într-un moment crucial nu doar al activității, al carierei sale, ci chiar un moment de răspântie a propriei vieți. Nu era chiar ușor să te hotărăști să te întorci la principiile, la părerile tinereții, la gustul și iresponsabilitatea acelei vremi, să te întorci, să dai cu mîna la o parte tot ce-ai clădit, ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am gândit la un poștaș care încearcă să-și găsească drumul prin tunelurile de cuvinte ca să livreze factura la electricitate și ideea îmi aduse pe buze un zâmbet slab, timorat. — Pis pis pis pis pis pis. Am ajuns la altă răspântie și am cotit la stânga, pe lângă o cutie cu vechi clișee de tipărit și mașini de scris din anii 1930. După o vreme, mi-am dat seama că începusem să mă gândesc la doctorița Randle, lucru pe care nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
început să mă îngrijorez că nu voi găsi calea de ieșire sau calea de întoarcere. M-am răsucit pe călcâie, am încercat să refac traseul, dar probabil că o luasem într-o direcție greșită la a doua sau a treia răspântie, pentru că acolo unde mă așteptam să fie ușa dormitorului, nu era nimic. Mă uitam la un perete compact de cărți. O ploaie de ace reci pe șira spinării - te-ai rătăcit, Eric. Am strigat: — Hei! Nimic. — Mă aude cineva? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să fie... Dang - treisprezece. Plămânii parcă îmi luaseră foc. M-am oprit, m-am aplecat, cu mâinile pe genunchi și trăgându-mi răsuflarea. Trecu un moment. Două momente. — Dacă toaleta o cauți, ai trecut de ea. Întoarce-te la ultima răspântie și ia-o la dreapta. Surpriza mă făcu să tresar, dar vocea îmi era cunoscută. Încă răsuflând din greu, m-am îndreptat de spate și-am pornit spre arcadă. — Scuze. Am făcut jumătate de pas înăuntru. — M-am rătăcit și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intimitatea ca un privilegiu. Pui limite unde te lasă inima și când te lasă: Dumnezeu, mai ales noaptea, nu vede bine. Dumnezeu cel treaz într-o singură icoană: ochi albaștri, codițe blonde, degete de lumină, în rest, o înșiruire de răspântii, o dilatare a vieții, numită, simplu, destin și o posibilă înălțare din mijlocul șotronului. Sibiul era orașul ce strângea în jurul inimii. 29. Sus, în calea Poplăcii, de-a stânga parcului Subarin, Petru a înălțat o biserică de sare. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-au mai sporit repertoriul, iar Ioan al lui Vagău a adus de acasă un tricolor mare, bine dosit pînă atunci, fixîndu-i lancea Între basorelieful Madonei cu Pruncul și verticala crucii din piatră În care era sculptată imaginea, În principala răspîntie a așezării. Văzînd cum flutură culorile naționale asupra lui Iisus de parcă Însăși mîna Maicii Domnului Înălța stindardul, tinerii, cărora li se alăturaseră și multe fete, ziceai c-au Înnebunit. CÎntau și jucau ca la sărbătoarea recuceririi Raiului. Nu mai era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noroi, cel mai mult Îi necăjea apa. FÎntînile lor erau de folos numai pentru vite. În anume locuri, săpaseră cîte o „fîntînă bună“. Cea mai curată și mai rece apă de băut venea Însă de la curgătoare. În mijlocul satului, la o răspîntie Încăpătoare, dintr-o țeavă de metal, apa curgea continuu Într-un bazinet, iar de acolo, dispărea pe sub pămînt poate pînă În rîu. Locul era amenajat cu grijă: se cobora pe cîteva trepte Într-o cuvă săpată În sol și placată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mulțu mirea celui care se știe cu butoaiele lui În beci și cu clondirele pe rafturi. CÎrciuma, casa națională, biserica, școala, crucea din piatră Fecioarei, ce ținuse În vînt tricolorul cînd cu răzvrătirea din aprilie ’44, se găseau toate În răspîntia cea mare a satului, În preajma curgătorii. MÎndria obștii era, fără Îndoială, biserica. De cum intrai, pe dreapta te Întîmpina o icoană mare a Sfîntului Anton de Padova cu brațele Încărcate de crini albi și cu capul aureolat de bucuria de a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe un fundal violet, așa cum era veșmântul pe care îl purta spiritul surorii ei întâlnit pe alte tărâmuri. Intensitatea cu care am trăit cele trei săptămâni, cât a rămas încartiruit aici plutonul lui Simion, a fost pentru noi o minunată răspântie în care nu numai trupurile noastre s-au cunoscut și dăruit fără rezerve unul altuia, ci și spiritele noastre au vibrat la unison. Nu știu dacă știai că tatăl tău avea o mare pasiune pentru Eminescu. Începuse să culeagă date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară printre care fumuri subțiri și înalte se întrezăreau și răspântii finuțe, tremurate. Existau și livezi, smocuri uscate, arse de soare, cu o coloristică specială, mai ales împletită cu plantele verzi. Se remarcă însă sărăcia caselor în ruine. Lângă ele pereți abrupți și înalți sunt fie nisipoși fie acoperiți cu ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea câmpie printre flori. Simțindu-mă ușoară ca un fulg am alergat până am ajuns la o răspântie de drumuri. Nu știam pe care drum s-o iau: pe cel din dreapta, sau pe cel din stânga. În momentul acela, am auzit o voce din senin care mi-a spus: „Întoarce-te! Întoarce-te! Nu ai voie să mergi mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
concluzii bazându-se pe multă, multă speranță, poate că și sufletul Silviei s-a detașat de corp atunci când se afla în câmpia aceea minunată, în care ea s-a simțit ușurată și cu o pace interioară. Cele două drumuri de la răspântie poate semnificau drumul spre rai și drumul spre iad, sau drumul vieții, ori cel al morții, făcând-o pe mamă să nu știe pe care să apuce. Dacă vocea i-a poruncit Silviei să 18 se întoarcă, aceasta înseamnă, gândea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]