988 matches
-
îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina veche și crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
enumăr o parte dintre calitățile și meritele colegului meu de bancă, să-i descriu însușirile și, ce e drept, am tăcut un timp, m-am mișcat de pe-un picior pe altul (mamă, ce teniși Drăgășani aveam!), ea s-a răstit „ce te bâțâi atâta?!“, iar eu am izbutit să bolborosesc „e un elev silitor“. Doar nu era să-i explic câte știa Pătrașcu Luigi! A consimțit, „mda, mda, poate fi un imbold...“, însă puțin după aceea, când s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se răstea la el: „Ajunge omule! Nu-i nimic de rîs!“ Toate astea Îl lăsau rece pe Rowe, ca niște lucruri despre care ar fi citit Într-un ziar; nu făceau parte din viața lui, de aceea nici nu le lua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil și niște oameni. Iar acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la mulțimea care privea șurubul. Circulați, circulați! I se explică cum stă treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva. Iar dacă nu cade până pe la opt seara, poate va ține chiar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era cumva anapoda, suprarealist. - Alo! Ce faceți acolo? se răsti omul descris aici la Takamura. Ce faceți acolo? Hă? - Încerc să repar..., începu Takamura. Dar fu întrerupt de vocea ascuțită ca un trident a bărbatului: - Nu e voie, domne, nu e voie! Eu sunt Inspectorul Municipal Octavian Vișină și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făcut un semn lui Luca că totul e-n regulă. El dădu din umeri și filmă mai departe. - Ready? zise ursul. - Go, am răspuns eu. Am ridicat amândoi pistoalele, dar Alin ne întrerupse. - Stați puțin, zise. - Ce mai e? se răsti ursul la el. - Uite care-i treaba, ursule, zise Alin, eu lucrez în marketing și am participat la mai multe campanii de imagine și vreau să-ți spun că faci o mare greșeală dacă te duelezi cu Alex. - Hm? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nimerește. Ecaterina își trase scaunul mai aproape de mine. - Și... este posibil să mă nimeresc și eu? - Bineînțeles. M-am dus la proprietarul coșmeliei și i-am poruncit să închidă. - Da’ cine ești tu să-mi dai mie porunci? s-a răstit omul, un grăsan nespălat și plin de ulei pe față. - Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției, am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze, a zis el smerit și și-a aruncat afară clienții, după care a ieșit și el, punând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mirosind a lemn putred, alt lift, dar cu aceleași inscripții porcoase, care m-a ridicat la etajul șase de data asta. Am sunat la ușa apartamentului 34. Mi-a deschis alt domn Popescu, asemănător cu primul. - Ce vrei? s-a răstit la mine. Din apartament se auzea un meci de fotbal, la televizor. Se mai auzea și vocea tare, mitocană, a unei femei. Doamna Popescu, am presupus. Țipa la cineva. - Domnul Popescu? l-am întrebat pe cel pe care îl aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Dacă l-ai hrănit bine, de ce-i atât de slab? Un bărbat îngrijit se îngrașă. Bărbații sunt exact ca vitele. Asta o știe toată lumea. Menajera se uita când la Mma Ramotswe, când la stăpânul ei. — Cine-i femeia asta? se răsti ea la el. Ce caută-n bucătăria mea, să-mi spună mie chestii de-astea? Vă rog, spuneți-i să se întoarcă-n barul de unde ați agățat-o. Domnul J.L.B. Matekoni înghiți în sec. — Am cerut-o de nevastă, lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Fiecare cu Budapesta lui Duminică *** - Dacă vrei să știi, sa răstit mârțoaga din mijlocul camerei mele, făcând un pas mai în față, dezvelindu-și dinții de plastic, abia acoperiți de niște buze asimetrice din blană sintetică, eu sunt cu adevărat personajul principal! Eu! a nechezat înfundat. Restul sunt baliverne, ascultă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
buni, ei prindeau cozile, stăteau cu scăunelele zile întregi, veneau cu sacoșele cu hârtie igienică, țineau casa, acum nu mai are nimeni nevoie de ei. - Știi o chestie, Voievoade? se sprijinea David de umărul meu. Ce te uiți? s-a răstit la unul care trecea pe lângă noi. Ce? Aici e orașul meu, aici m-am născut, aici aș vrea să mor... Se îmbătase, iar Ana plecase înfuriată, lăsându-l în cârciumă. - Du-te dracului! N-am mai pomenit o asemenea nesimțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rîndul ei pieptul vrăjmașului și apăsă pe trăgaci. Nu se auzi decît zgomotul. Același zgomot care se repetă la fel și ieși prin aceeași deschizătură. Niña Carmen azvîrli arma cît colo. — Ți-ai rîs de mine tot timpul ăsta! se răsti la el. Ai scos gloanțele. Oberlus Încuviință În tăcere, se apropie Încet și, cu o palmă foarte violentă, o aruncă pe spate, cu tot cu fotoliu. — Asta pentru insulte, preciză el și se uită la ea cum se așeza pe jos, scuturîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aș vrea să mă găzduiți. Sînteți domnul Ali, proprietarul hotelului, nu?" Turcul mormăi ceva și pînă la urmă deschise. În mînă nu ținea nimic primejdios, era tocmai cheia. Vorbea curat românește, poate doar avea o intonație mai ciudată, parcă se răstea, parcă lătra. "Eu sînt proprietarul, numai că nu prea știu ce mai țin. Aici la Medgidia în afara zilelor de tîrg nu vine nimeni. Iar hotelul devine atunci tractir. Știți ce-i aia tractir?" Nu știa, dar n-avea chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în grijă tot ceea ce fac ei. Trebuie să știi și cum bate toaca-n cerul lor, să ții socoteala tuturor faptelor și, desigur, a intențiilor. Eu știu că o faci cu dragoste față de ei domnule Popianu!" "De unde știți?" Aproape se răstise. Nu-i plăcea că domnișoara K. F. înțelegea din ce în ce mai multe din felul său de a fi. Și, chiar dacă nu știa, era o femeie cu multă intuiție și mai ales îndrăzneală în imaginație. Trebuia să recunoască domnișoara K. F. era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numai așa s‑ar fi deosebit de câine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și când nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce‑a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinându‑se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată: Încetează! Fetei i se înroșiră obrajii, scoase batista și își ascunse fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la catedră și-o lovi peste obraz. Mai fă asta o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cinci îl juca Ema, al celorlalți, Dan. Îl chemă la tablă pe Ionescu. Ema sări de la locul ei și luă creta. Rezolvă asta, făcu Luana și dictă Emei un exercițiu. Fata scrise rezultatul rapid și dădu să plece. "Profa" se răsti: De ce ai rezolvat corect? Nu știi că Ionescu e un elev rău, care nu învață? Trebuia să greșești. Îi stresa cu împărțirea asta pe căprării. Uitau cine e deșteptul și cine prostul. Ba îi mai punea să-și schimbe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Fără nici un avertisment fu săltată pe sus, așezată pe o masă cu roți și dusă în salon. La scurt timp începu calvarul. O durere adâncă i se cuibări în trup, sfârtecând-o, făcând-o să urle. Pacientele din salon se răstiră la ea, cerându-i să tacă. Începu să plângă și se rugă de ele să cheme asistenta. Nici una nu catadicsi să coboare din pat. Deși strigătele ei răsunau pe hol, nimeni nu veni s-o ajute. Când Dumnezeu se îndură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace și amenința că va pleca înapoi la Iași. Simțind atmosfera încărcată, ca într-o zi de vară toridă când vântul uită să mai adie, Sanda vedea plutind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămâi gravidă? Fata abia pricepea ce vrea mama să spună. Cuvântul "gravidă" i se părea străin, din altă limbă. Femeia o târî prin casă, pregăti apă fierbinte. Trebuie să faci baie. Dar am făcut duș dimineață. Tu nu pricepi? se răsti mama. Trebuie să faci baie! Îi scoase schimburi și începu să tragă hainele de pe ea. Aruncată în apa clocotită, fata abia respira. Pe măsură ce cada se răcea, se liniștea și sufletul Luanei. În acompaniamentul hohotelor de plâns și a văicărelilor necontrolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adânc, fără să te grăbești! Aș vrea să fie așa Întotdeauna. Aș vrea să uit totul. Nu vreau să mi aduc aminte de nimic, Farah. De nimic. N-ați vrea voi să mai tăceți un pic din gură, s-a răstit Bob la ei. Farah? Sunt aici. Ceva mai târziu, pe când erau iar În mașină și Înaintau pe străzi Întunecoase, iar lumea nu mai părea tot atât de strălucitoare, Johan a Întors din nou capul spre Farah. Aerul pătrundea violent prin ferestrele deschise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gata, zace în camera ei cât e ziua de mare, eu mă mir că nu amorțește de atâta stat în pat. Copiii se joacă de capul lor în bucătărie, că-i mai cald. Ce te uiți, bă, la mine, se răstește la puști când îl vede în drum spre baie. Nu mă uit bunică, se oțărăște copilul. Cum nu te uiți, te uiți, că așa vă învață mă-ta și tată-tu. Auzi, mămică, îi dau raportul copiii, când Rita ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
malformat pe care noi Îl mâncam. Cum Saturn Își mânca copiii, zise Flavius-Tiberius pentru sine. Continuă cu voce tare, vehement: toată viața v-ați mâncat osânza afumată, nenorociților! Asta ați făcut! Omulețul Îl privea descumpănit. Nu prea Înțelegea de ce se răstea la el domnul acela, dar era gata să accepte despăgubirea de care vorbise adineauri. Chiar și antena aia. Dacă tot zice că prin ea ar vedea lumea, de ce nu? Flavius-Tiberius știa că porcul nu putea fi prea departe. Îi auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să spun și vrând cu disperare să spun ceva, să sparg gheața, să pun capăt schimbului aceluia de replici pe care nu-l pricepeam, dar în mijlocul căruia eram prins. Hei, hei. Eu sunt. Sunt chiar aici, lângă voi. Fidorous se răsti la mine: — O, mă-ndoiesc de asta, Eric, zise, pentru că, dacă ai fi tu, aici ar fi ultimul loc unde ai vrea să fii. M-am simțit făcând-o jumătate de pas în spate. — Nu înțeleg..., am izbutit să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ne cunoaștem decît din auzite. Pentru asta, uite-ți cadouașul, luptătorule, îi spune Comandantul scoțînd ceva la iveală dintr-un sertar al biroului, și cu asta, basta. — Două grenade? face Regizorașul ochii cît cepele, îți bați joc de mine? se răstește privind la mîinile Comandantului, care se joacă între degete cu bulgărașii verzi. Nu încape vorbă c-a vrut să vă umilească, dom’ Regizor, își dă cu părerea Santinelă, zîmbind insesizabil pe sub sprîncene, credeți că s-ar putea să reparăm situația
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]