1,232 matches
-
unei emoționante declarații de iubire pe care Hristos Ziatas o întoarce spre cea de a doua patrie a lui". Este într-adevăr emoționant să constați cât de mult a fost marcat sufletul acestui grec de legăturile cu spiritualitatea românească, ce răsunet amplu găsesc în poezia lui miturile și simbolurile românești, figurile noastre istorice și legendare. Probabil că cititorul grec neavizat nu va percepe toate nenumăratele referiri românești din poezia lui Hristos Ziatas, dar cititorul român cu siguranță că le va descoperi
Un greco-român by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8744_a_10069]
-
ar cuveni să fie unul din acestea. Paul Valery, "cumpărat de la Moșoiu, anticarul" îi dovedește însă cititorului său , cu nervii "la pămînt", că lectura din autorul francez e zădărnicită de inapetența indusă de atmosfera apăsătoare: "Îmi pare steril, oricum fără răsunet în mine". De asemenea Antineea lui Charles Maurras, Chauteaubriand de Andre Maurois, Mysticism and Logic de Bertrand Russell au parte de rezerva umorală a celui adîncit în nefericirea-i personală: "Citesc, însă fără rezultatul scontat, din cauza tendinței către vid, către
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
început, cum ar fi fost, poate, de așteptat, în Transilvania, ci indeosebi în Moldova și Muntenia, unde mișcarea de emancipare națională începea să aibă accente tot mai radicale. Nicolae Filimon, autorul Ciocoilor vechi și noi, a relatat astfel despre marele răsunet pe care l-au avut la București spectacolele cu Die Räuber (Hoții), prezentate de o trupă germană în epoca premergătoare mișcării revoluționare condusă de Tudor Vladimirescu. După cum prima traducere românească din Kabale und Liebe (Intrigă și iubire) i se datorează
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
scandalizase pe intratabilul Bariț, întrucât, în calitatea-i de profesor la Seminarul Episcopiei de Buzău, făcuse necuvenite "pasuri laice" prin tălmăcirea unui "romanț" scris "fără țeremonii" și într-o "limbă aprovizionată cu belșug". Nu avem suficiente testimonii spre a preciza răsunetul stârnit de această primă versiune a lui Werther printre cititorii români din epocă. Însă un tânăr poet, născut la un an după apariția ei - ulterior scriitor de largă circulație, iar astăzi de tot uitat - anume H. Grandea, care a citit
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
poezia sa, o poezie care a refuzat și ea să se supună dictaturii și cenzurii, o poezie care supraviețuiește momentelor de tristă amintire care au provocat-o uneori. Iar dacă actualitatea referențială a unor poeme se diminuează în zilele noastre, răsunetul contemporan al altora se cere, la rândul lui, subliniat. "Lăsați-mi totuși șansa să cânt din disperare / pe câmpul de bătaie rămân coji de cartofi/ eroilor sub ploaie li s-au promis pantofi / să uite c-au avut cândva picioare
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
se pretează la un exercițiu intelectual de fină aranjare a informațiilor, un exercițiu în virtutea căruia evenimentele sunt ordonate după criteriul verosimilității istorice, dar în nici un caz ele, evenimentele, nu mai pot răscoli astăzi pe cineva. Sunt indiferente, opace și fără răsunet în prezent. În materie de neutralitate teoretică, cel mai atipic istoric pe care îl au românii în clipa de față este Lucian Boia. Este atipic din două motive: mai întîi, fiindcă este inclasabil; mai apoi, fiindcă e incorigibil. Nu cunosc
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
le amintesc și acum..." (p. 103) În fine, cartea descrie călătoriile lui Noica în Occident, suportate de Wendy sau de copiii, precum și tracasările la care era supus filozoful din partea autorităților. "Autorităților comuniste le era teamă de un singur lucru: de răsunetul mediatic pe care l-ar fi putut avea atrocitățile comise de ele. Din acest motiv, orice ecou occidental stîrnit de un caz de abuz politic în țările comuniste avea drept reacție o ușurare a regimului de detenție, iar în unele
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Harry Brauner, victimă a prigoanei comuniste. în 2005, s-au împlinit 80 de ani de la nașterea, la Botoșani a lui Jean-Isidor Goldstein, cunoscut ca poet francez sub numele de Isidore Isou, un continuator al lui Tristan Tzara, nume de mare răsunet în avangardism, cel ce a decretat în 1916 apariția DADAismului, la Cabaretul Voltaire din Zürich. Tot în 2003, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Ilarie Voronca, poetul care avea să se sinucidă la Paris, în 1946
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
prezintă părintele Oltean oaspeților lui: a cerut să se treacă numele său în coada ctitorilor școlii celei vechi, de la biserică. I s-au făcut, ce-i drept, și cadouri nemeritate, dintre care cel mai răsunător (sic!) e muzica la Un răsunet, pe care el, pare-se, doar a pus-o în circulație și a îmbrăcat-o în steagul revoluției, care-a ajuns să-și facă imn dintr-o cuminte priceasnă de-a lui Ucenescu, Din sînul maicei mele, pe care Mureșanu
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
final. Cred că am găsit ceva mai tragic și mai elipitic, în stare să treacă acea viață a gunoiului undeva în absolut. Fără o senzație de curgere a materiei în inutilizabil, abandonul total al celorlalți oameni nu mai are nici un răsunet. O lume fără ecou. Cum ai striga în apă. Poate să înțeleagă cineva ceva din asta? Nu e deznădejde și nici măcar existență larvară. E o lume care protestează prin tragedie. Umbletul hoților prin iarba care abia dă, furișat și solemn
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
noi prima operă epică genială de proporții impunătoare, care a învins blestemul postum, influențând direct receptivitatea românească în chiar actualitatea apariției sale. Liviu Rebreanu cuprinde, în inițiativa sa îndrăzneață și în realizarea sa minunată, temelia unei întregi perioade de mare răsunet creator, temelie pe care s-au ridicat chiar și propriile sale opere ulterioare." (Deschizător de drumuri, în "Viața Românească", nr. 11/1985, p.9) Nimeni n-a mai observa finalul, momentul înalt al celor ce pot încheia sărbătorește romanul. Se
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie de răsunet, manifestată prin ovații care te fac să fii arătat cu degetul pe stradă; ar fi un trofeu prea neînsemnat. De fapt, această glorie nu este de dorit, pentru că ea nici nu există, ci doar creează iluzia existenței ei. Acesta este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vreme, la cea mai ridicată cotă de pozitivitate, dintre toate fundațiile existente la acea dată în republică. A trecut la investigații. Nu i-a fost prea greu să ajungă în măruntaele escrocheriei. Escrocherie pe care a dat-o, cu mare răsunet, în vileag. Atunci, brusc, lumea a tresărit; ceva, în lume, a răsunat ca un dangăt prelung de clopot - dangătul adevărului! și lumea s-a trezit, ca dintr-un somn adânc. Scandalul, național și internațional, nu a mai putut fi evitat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lumea-n care eu iubesc Tot ce există-n ziuă, E ca un vis și eu gândesc Ce va rămâne-n, urmă. În lumea-n care eu dansez Pe muzică de suflet Încerc mereu să mă-ncadrez Să fie cu răsunet. În lumea-n care eu visez Am doar imagini bune Iar eu din somn când mă trezesc E-atât de multă lume ... ! Eu sunt adult, copil hoinar {i mie viața-mi place. Nu am nici limite, nici hotar În dorul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu te-am supărat. Eu vreau să fiu sincer. Nu-ți fac vreun serviciu lăudîndu-te dacă piesa e proastă, cum nici ăstora nu le ajută dacă-i iert cînd umblă cu chestii ieftine. Adică, de la niște spectacole foarte bune, de răsunet, coboară ștacheta pentru că vor să se joace pe scenă de-a cow-boy-ii. Tu ce părere ai? Nici una. Cum așa? Păi, dom' Săveanu... Zi-mi Vic, așa, ca-ntre prieteni, că, sper, vom rămîne îl ia Săveanu de braț pe Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
economici atunci când dobânzile (peste 70%) percepute de bănci echivalau cu o sinucidere economică pentru întreprinzătorul care apela la împrumut? De parcă n-ar fi fost de ajuns, la vremea aceea numele lui Stolojan a fost implicat și în numeroase scandaluri de răsunet și fraude care au prejudiciat statul de milioane de dolari. [...] Theodor Stolojan a fost cel care a explicat de ce se afla în Comitetul de sprijin al candidaturii la Președinție a lui Ion Iliescu: «pentru că trebuie să recunoști valoarea acolo unde
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
decât cele spirituale. Dar decadența afectivității, moralității și spiritualității, conduce la o inevitabilă prăbușire a civilizației, care în felul acesta poate să se autodistrugă. Iată unde poate duce și oportunismul, formă a individualismului în politică. În fața unui asemenea impact cu răsunet planetar, există oameni care trag în permanență un semnal de alarmă, și în special preoții, acești mentori ai spiritualității. Individualismul, acest stil de viață independent și egoist, este capabil să declanșeze un război acerb al tuturor împotriva tuturor pentru acapararea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de lupi-de-mare, pe malul apei, negrele iguane, Îngrămădite pe stînca lor, sau sutele de mii de păsări din copaci păreau hipnotizate de strălucirea focului, de ciocnirea ușoară a bărcilor Între ele, de zgomotoasele și spontanele hohote de rîs sau de răsunetul vocii groase și joviale a rotofeiului căpitan. Iar Oberlus, stînd pe vine În ascunzătoarea lui, cu ochii larg deschiși și urechile ciulite, nu pierdea nici un amănunt din petrecere, cu toate că interesul său părea cu totul acaparat de tînăra pasageră așezată În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
María Alejandra, care Îi nimicise plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În apele „lui”, și putea auzi extrem de limpede vocea de stentor a bătrînului căpitan strigîndu-și ordinele, precum și dangătul clopotului la pupa și răsunetul pașilor făcuți de picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea lustruită. María Alejandra! - Barcă la apă! Curînd aveau să debarce, să calce pe nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
face pe drăcosul, mușcă în dreapta și-n stânga, atacă, se zvârcolește, aruncă venin, face echilibristică pe o muchie de cuțit, se leagă de unul, de altul, nimic nu-i convine, nimic nu-i priește, face o mie de coțcării, fără răsunet, cu gândul că nu-l știe nimeni, împroașcă, lansează fel de fel de zvonuri despre unul și altul, așa, de dragul diversiunii, îi face o plăcere diabolică să-ți mărturisească în mare taină, după ce se uită precaut prin toate părțile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toate gândurile noastre de acum. Mulțumim Timișoarei pentru calda primire, pentru bucuria noastră de a fi aici, de a ne simți integrați unuia dintre cele mai importante evenimente de confruntare culturală a tineretului. Pasiunea care ne-a însoțit, pregătirea este răsunetul viu al marilor clipe istorice trăite aici, la Timișoara, de către poporul român în decembrie 1989. Plecăm din acest oraș frumos cu un gând bun și cu încredere mai mare în drumul ce ni se deschise în față și pe care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
citirii acestei cărți. Prezentarea în termeni de autorealizare, ca finalitate a cîștigării banilor se constituie într-o încheiere pozitivă și totodată pentru un start optimist în ... cîștigarea primului milion de dolari. Succes! Lector universitar doctor Irina MANOLESCU MULȚUMIRI Succesele de răsunet s-au datorat întotdeauna minunatei colaborări dintre diverși oameni. Eu personal am avut privilegiul de a învăța ceea ce știu de la niște oameni extraordinari. Din nefericire, îmi este practic imposibil să îi menționez pe toți aici, dar țin să îmi exprim
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
mai scăpase de o motohaliță și că aia pîndește dincolo de șură, nu cumva să mă duc Într-acolo. Niciodată Însă nu a știut ori nu a vrut să ne descrie o motohaliță, așa că eu mi-am Închipuit-o pornind de la răsunetul numelui ei, combinație Între matahală, motor și caracatiță. Rezulta o masă neagră, informă, lunecînd pe urmele mele desigur, cam la o jumătate de metru de asupra țărînii, ceea ce Îi dădea o iuțeală deosebită, practic, ca vîntul. Spaimă mare!... Văzînd că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dar de data asta cu știrea și la Îndemnul tuturor. Pe Pomean, În schimb, l-au trimis mai Întîi la o garnizoană din Budapesta, apoi la alta din Graz și la o a treia, la Leibach. Aici l-a prins răsunetul gloanțelor de la Sarajevo. Lumea Începea să se clatine din temelii asupra oamenilor. Din acea clipă, soarta lui, ca și pe a soldaților din toate timpurile, a tîrÎt-o după sine, Înainte și Înapoi, carul războiului. Cei de acasă i-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în 110 Rareș Tiron joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie de răsunet, manifestată prin ovații care te fac să fii arătat cu degetul pe stradă; ar fi un trofeu prea neînsemnat. De fapt, această glorie nu este de dorit, pentru că ea nici nu există, ci doar creează iluzia existenței ei. Acesta este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]