1,050 matches
-
genele închise strâns în urmă ta, pui de înger, coagulându- mă în palmă dimineții, grațiind sfârșitul forțat al nopții moi, alungând astrele din frenezia, descompusa în culori albe și verzi, imitând senzații doriene, perceptandu- te în vesminte cerești, de luna răvășita în puterile nopții, de astru, renăscut în inima mea florala. Petale în ucenicii divine nu- și satura ochii să ne tot cucerească, pajiști în ploile cerului acoperă cosmosul în intonări taciturne și viscolesc cuvintele în acest vis statornic. A fost
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1464772103.html [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
de prezent m-am detașat / Sperând că am porți deschise/spre tărâmul mult visat.” Poetul este foarte atent la detaliu, are un ochi special pentru tot ce-i fragil și efemer din lumea înconjurătoare: „Nebunia de culori dup-o vară răvășită / Mă îndeamnă la visări într-o toamnă insolită // Cu vârfuri nedeslușite/fagii s-au pierdut în nori / În decor tăcut de toamnă am rămas stingheri actori./ Doar sporadic mai răsună ciripit de cintezoi / În desișuri desfrunzite populate de strigoi. // Simfonia
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
o cadență impusă de gleznele ei subțiri de căprioară sfioasă, de tremurul țîțelor ei abia încolțite și fragede, de trupul ei sfios care tremura de dorința de a fi zdrobită de viață, de incantația subtilă a tremurului din trupul ei răvășit de visuri mistuitoare și neînțelese. Bărbatul, pe care ea îl pîndea cu coada ochiului în serile tîrzii, cînd acesta se întorcea de la muncile zilnice, îi deșerta în simțuri mirosul instinctiv al gazelei pe care o vînează leopardul. Se temea de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_26_28_ioan_lila_1337497616.html [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
lor nu au fost niște monștri cufundați în visele cenușii ale centrului universului, ci pentru că au fost niște luminițe colorate, pulsatorii, care s-au cutremurat de culorile vii, emoționante, ale vieții. Parcă trecuse un secol de cînd trupurile lor tremurau răvășite, vîntul foșnea molcom prin frunzulițele sălciilor, albinele bîzîiau prin flori, scufundîndu-se în oceanele de mirosuri și culori năucitoare, Mancuse o luase în brațe și o strîngea la pieptul lui cu disperarea sacră, originară, a ordinii din Univers, ea era supusă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_26_28_ioan_lila_1337497616.html [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
s-a adresat puterii mele de înțelegere, chiar dacă uneori vedeam cu ochii sufletului, a fost o altă înfățișare față de ceea ce te-ai fi așteptat să fie, după modul cum este condusă țara. Viața nu stă în loc, oricum ar fi de răvășită o țară, ea își arată puterea ei constructivă. În liniște și modestie, fiecare om, după puterile lui, face câte ceva care să-i primenească viața, să i-o înfrumusețeze, să-i dea satisfacția că a rămas ceva în urma lui și că
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Impresii_din_romania_de_elena_buica_al_florin_tene_1350017294.html [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
cu fantasme trecătoareîn zori se nasc dorințe din durereCând sângereaza razele de soare... XXIX. SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Să ne amintim de Eminescu În secolul de lupte răvășit Din traci s-a înălțat către zenit Luceafărul poporului român Ținuturilor dacice stăpân. Plecarea lui în lumi necunoscute A-ndurerat și ființe nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de glie Să ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ciuc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
interprete din istoria teatrului liric mondial a puccinienei Floria Tosca avea să-i anunțe acesteia, din păcate, peste numai doi ani, o sfâșietoare și nedreaptă ieșire definitivă din teatrul rece al acestei lumi dezmembrate spiritual și stridente. Căci, într-o răvășită după-amiază de 10 ianuarie a anului 1939, când lapovița și vântul plesneau cu putere zidurile vechi ale caselor Bucureștiului interbelic și viața, limbile ceasornicului neîndurător anunțau cu bătăi lungi orele cinci către seară. Pe patul uneia dintre rezervele spitalului bucureștean
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1426320368.html [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
altminteri, că putem avea un spectacol doar de picioare sau sâni, fără ca trăirea estetico-erotică să fie diminuată. Unele fetițe, chinuite de o dramă familială de genul conflictului între părinți, au mania să dezmembreze păpușile, semn că propriul lor corp este răvășit, împrăștiat. La fel acționează și unii criminali psihopați, care simt nevoia fragmentării cadavrului sau păstrării unor trofee. La fel se comportă și fetișiștii vizuali, care se excită privind nodurile de la picior, nasul sau degetele. Și tot așa și iubitul sau
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_intregul_si_pa_dan_caragea_1377385831.html [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
Articolele Autorului orașul se ascunde sub umbrelă stropii îmi curg pe umeri vântul fluieră în sandale vine furtuna eu zbor pășesc pe un nor și deasupra locuiește soarele n-am fost niciodată mai frumoasă decât acum când prin părul meu răvășit trece mâna ta când pielea mea respiră bătăile inimii tale n-am fost niciodată mai fericită decât acum când strălucești pe cerul meu și suntem unul în suflet și în gând Referință Bibliografică: plouă / Cristina Toma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PLOUĂ de CRISTINA TOMA în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cristina_toma_1404575623.html [Corola-blog/BlogPost/352246_a_353575]
-
toamna-mi ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Citește mai mult Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenităși-n ogradă îmi așterneCuvertură dichisită.Eu mă-mbăt cu visuri terneLângă-o sticlă-abia golită,Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenită.Într-un leagăn de răchită,Soața
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
lângă tine. Tu mi-ai mai rămas. Știi că nu mai am pe nimeni în afară de tine. - Cum o vrea Dumnezeu, maică, cum o vrea Dumnezeu Drăguțul, nu va fi altfel, răspunse bătrâna sentențios. - Mai vorbim despre asta. Acum sunt prea răvășită să mai pot asculta vorbele tale care mă înfioară. Trebuie să te împaci cu gândul că am rămas numai noi două și că suntem nevoite să mergem mai departe împreună. - Eu știu, mamă, ce să zic?... răspunse ea în doi
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ploaia_care_ucide.html [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
corpul ei. Din ochii care te privesc licărind bucuria în șuvițe, vezi cum izvoarele curg purtând lacrima bucuriei pe pantele obrajilor ei înroșiți de smerenie. Fă palma căuș și prinde-i tâmpla în cuvinte de aleasă simțire și părul ei răvășit îți va dezveli gândurile care o încearcă. Șoptește-i ceva sub lobul urechii și muzica universului va răsuna în onoarea dăruirii ei ancestrale. Privește-i zbaterea de aripă în drum spre eternitate și încearcă să simți unde își ține ascunse
TEMPLUL IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1474822179.html [Corola-blog/BlogPost/371440_a_372769]
-
a rostit în grabă, cu fața schimonosită de furie. Și a plecat întărâtat, în cea mai mare viteză, lăsând în urmă un vis risipit de greutatea vorbelor de ocară, stocate în mintea mea ca pe un CD. Rămăsesem stoarsă și răvășită, iar ecoul acelei conversații stupide mă urmărea cu înverșunare, astfel că îmi era imposibil să înțeleg ce anume a declanșat potopul de replici dure, care îmi lăsaseră sufletul zdrobit cu viteza glonțului ieșit de pe țeava puștii, ca într-un atentat
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1484769494.html [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > LUMEA Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului LUMEA Lumea, acea femeie ideală, Frumoasă, răvășită, imorală, Vindecătoare ea fiind bolnavă, Privirea-i de seducție născută ca otravă, Cu buze fragede, senzuale, Ce rătăcesc pe noi fără de cale, Copilăroasă, ademenitoare, Profund pragmatică dar visătoare, Geloasă pe imaginea ce-a fost, Pe rostul rostului fără de rost, Lucidă-
LUMEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1492711547.html [Corola-blog/BlogPost/375781_a_377110]
-
de moale și fraged îmi pari că uit de durere și te strâng și mai tare în brațe, eu să te înving eu să te devor definitiv. Tu îmi mângâi părul și gândurile ce mi le ascund sub faldurile firelor răvășite, îmi săruți fruntea și mă las cucerită definitiv, învinsă de zgomotul neputinței din șoaptele cu care mă alinți. O muzică fără cuvinte îmi străbate firul atingerii atunci , nu mă mai întreb și nu mai vrau nimic să câștig, învinge tu
MELODIILE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1478523963.html [Corola-blog/BlogPost/382230_a_383559]
-
timp Niculae și Crăciun, frații lui mai mari. Lui îi datorez chitara; tot el mi-a adus și prima mea pereche de patine și racheta de tenis, marca Reghin. Păcat că nu l-am văzut niciodată! Mi-l imaginam înalt, răvășit, grăbit și tânăr, cam ca Eminescu, sau ca Alain Delon. Evident că, scump la vedere cum era, musai să fi fost cel mai timid dintre Moși, asta fără doar și poate! Odată cu plecarea lui se isprăveau zilele de huzur, în
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1419435273.html [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PE BUZE CU UN ZÂMBET... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când puterea ți-e zdrobită, de-al vieții pas și-al tău destin, inima prea răvășită, se zbate-n sufletul de chin. Mai rătăcești prin amintiri, să răsfoiești prin alte vremi, rămase-n cuget și-n priviri, fără să vezi, ce mai însemni. Timpul chiar dacă va trece, peste un suflet ce-i zgâriat, vei rămâne-n
PE BUZE CU UN ZÂMBET... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1473401938.html [Corola-blog/BlogPost/375886_a_377215]
-
încă în mreaja tăcerilor sihastre. Te scalzi în bobi de rouă și stai încă-mpietrit Ți-e teamă de iubire și cauți un nou scut? Gândești la o fantasmă care nu s-a născut Ca să-ți aducă liniști în suflet răvășit... Nu simți în dimineață și-n nopțile târzii Cum sufletul se zbate și tainic dăruiește Lumina și iubirea ce din izvor țâșnește Și-așteaptă în tăcere iubite, ca să vii? Întrebări Culeg din flori de suflet nectar sublim...si plâng Te
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_de_dragoste_1_.html [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
spre geam. Aerul proaspăt al dimineții se strecura prin fereastra întredeschisă. Toamna își trimitea aromele culturilor bogate, care împânzeau împrejurimile amazoanelor. Regina se ridică din pat și se apropie de oglinda rotundă și imensă din celălalt capăt al dormitorului. Părul răvășit parcă nu mai avea culoarea roșiatică de altădată. Cearcănele păreau, în fiecare dimineață, tot mai adânci. Diossippe se privi atent. Pe vremuri își adora fiecare trăsătură a corpului, fiecare linie, fiecare curbură, fiecare fir de păr... Din orice unghi s-
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1402315289.html [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
puterea să-mi spună adevărul, până când, o bătrână cam aprigă, aflată între cei adunați la poarta lui Pavăl în așteptarea reîntoarcerii mele, rostise stridentul adevăr - mortu’ de la groapă nu se mai întoarce! Evidența faptului întâmplat mi-a secerat iarăși conștiința răvășită! Când m-am trezit, după săptămâni de zăcere, am istovit slăbiciunile, uimită și eu de puterea găsită! Știi unde am făcut cel dintâi drum dinafara odăii? Spre grajdul cailor! Tocmai către locul de care mă feream cu mare grijă pe când
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434260875.html [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
sintagme-imagini rămase pe retină ori în memorie, nimic mai firesc, doar că trebuiau puse între ghilimele; stângăcii de limbaj, cuvinte nepoetice. Cu timpul, autoarea va învăța să le înlăture singură. Exemple de locuri comune: stropi de lumină, ochii cerului, suflete răvășite, șoapte divine, fruntea timpului, buzunarul timpului, marginea destinului, clepsidra gândului, lacrimi de ploaie, lacrima lunii - nu atât de frecvente ca la unii poeți, chiar profesioniști. Dar există și multă prospețime și originalitate: „sunt în capcana / de oțel de apă, / lemn
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_streasina_de_suflet_o_pasare_maiastra_recenzie_la_crebelaartea_anei_maria_gibu_cafea_cu_zambet_de_rebela_.html [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
-n inimi larg deschise, Plouă-n răni ce nu se-nchid, Plouă-n vis cu ploi de vise, Plouă invaziv, perfid... Plouă visceral, tetanic, Plouă pleural, poros, Plouă stoic, rebel, satanic, Plouă purulent, vâscos... Plouă stors, malign, despotic, Plouă sumbru, răvășit, Plouă obsesiv, nevrotic, Plouă trist la nesfârșit... Echinox noaptea asta-i echinoxul când ni se deschide cerul când mă treci în paradoxul adevărului ce-ți ceru-l noaptea asta-nnebunește se denatură natura peștele se împeștește cucu-și cucuie făptura
PLOUĂ ŞI ECHINOX de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 by http://confluente.ro/Romeo_tarhon_1396080248.html [Corola-blog/BlogPost/353546_a_354875]
-
forță să se îndepărteze de geam și se îndreptă către ea oprindu-se la o distanță rezonabilă. Ea îl privi direct. Se măsurau, ochi în ochi. “Același gentleman de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic sau nu el era bărbatul răvășit și pasional de noaptea trecută." - Am vrut să plec dimineață, fără să va anunț. Gestul dumneavoastră este într-adevăr de neînteles, mai ales că nu am făcut nimic să atrag acest comportament. M.Joseph, încruntat, își ținea mâinile la spate
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1476018222.html [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
acum însă alte priorități, cele legate de instalarea noului Guvern condus de Petru Groza. Așa că, abia în vară ziarul dădu curs priorității tatălui cu patru copii dispăruți fără urmă. * Se făcu deja toamnă când, în sfârșit, frații Dominte sosiseră în răvășita gară din Pașcani. Aici, grupul de patru copii, avandu-l în frunte pe Grigore, care târa o valiză nemțească, drept captură de război, aștepta pe cineva care să-i ia în primire. Curioșii care intrau în vorbă cu minorii, prezență
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Copii_romani_in_lagarele_naziste_iii_gheorghe_parlea_1347733284.html [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită, Fiind pe formele-i
GHEORGHIȚA DURLAN by http://confluente.ro/articole/gheorghi%C8%9Ba_durlan/canal [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]