405 matches
-
au participat "cele două popoare", români și bulgari. Încă de la începutul revoltei, ei au trecut la sud de Haemus, "lățindu-se spre târgurile și așezările mai îndepărtate " (Choniates). La început, acțiunea lor era privită la Constantinopol ca o simplă tulburare (răzmeriță) și neluată în seamă, fiind considerată unul din acele "tumulturi" obișnuite.24 Petru, conducătorul revoltei, și-a pus coroană de aur pe cap și încălțăminte roșie în picioare, însemne ale puterii imperiale. Gestul lui Petru, consemnat de Choniates, marchează data
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în biblioteca imperială nu valorau nici cât o oră din timpul petrecut în coliba aceea, în care studiase documentele transmise după moarte de Tretor Rhett, ultimul Mare Maestru al unui ordin secret care se opusese timp de secole Abației, organizând răzmerițe și asmuțind triburile nomade ale Câmpiei împotriva călugărilor din ordinul augustinian. Frontul Adevăratei Biserici, așa cum se numise organizația aceea, avusese un țel simplu dar paradoxal: distrugerea Abației din pricina esenței antireligioase a așezământului augustinian. La început, Kasser nu înțelesese cum se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
demnitari), artiștii și intelectualii (sculptori, scribi-scriitori, medici), dar și reprezentanți ai categoriilor sociale populare (meșteri pietrari, târgoveți mărunți, țărani, soldați). Interesul cărții nu e asigurat de înșiruirea unor - reușite și plauzibile - tablouri de culoare istorică (scene de palat, ceremonialuri, bătălii, răzmerițe, șantiere faraonice) sau a intrigilor, manipulărilor și înscenărilor care însoțesc exercitarea puterii, ci de suscitarea unor meditații (cu incontestabilă deschidere către contemporaneitate) asupra rațiunilor guvernării, a responsabilității pe care o are conducătorul cu puteri absolute, asupra derivei totalitare a despotismului
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
Seminarului de la Socola. Câteva luni după deschiderea cursurilor, școala se închide din cauza mișcării eteriste. F.-B. rămâne la Iași, predând în diferite case boierești, și, după un timp, este chemat la Chișinău de Gh. Asachi, care se refugiase acolo în timpul răzmeriței. Îl cunoaște, cu acest prilej, pe poetul C. Stamati. În 1828, când își deschide cursurile Gimnaziul Vasilian din Iași, este numit profesor de limba latină, matematică și geografie. Devine apoi profesor al Academiei Mihăilene (ținea un curs de algebră). Îl
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
Jurnal intermitent (1945-1947. 1964-1984), Constanța, 2001; Existențe și creații literare, Constanța, 2001; Balada morții lui Edgar Poe, Constanța, 2003. Traduceri: Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, București, 1942 (în colaborare cu Viorica Hanagic); Erskine Caldwell, Pogonul lui Dumnezeu, București, 1946, Răzmeriță în Sud, București, 1948; Aczél Tamás, Sub steagul libertății, București, 1952 (în colaborare cu A. Florea); Dyson Carter, Viitorul e cu noi, pref. Horia Liman, București, 1954 (în colaborare cu Tamara Gane); Theodore Dreiser, O tragedie americană, I-II, București
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
viei, poveștile ce „curg în ulcele”, „raiul turnat într-un picior de plai”, „câmpuri împușcate cu flori neîncepute”, iezii, alături de care cerul paște în ochii uzi, într-o figurație ușor stranie, cu o nuanță de fantastic. Alt ciclu, Veac și răzmeriță, exprimă solidaritatea cu suferința celor ce mor „cu rănile culcate pe năsălia humii”. Două caiete rămase în manuscris, Îmblânzitorul de cuvinte și Plecările și popasurile poetului, conțin versuri care par a se așeza într-o matcă. Poemul Prefață e o
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
întâmplări episodice banale. În ciclul Roata cu șapte spițe, o țărancă face tot posibilul, riscându-și viața, ca pușca ascunsă de bărbatul ei, fost gornic, să ajungă la răzvrătiți (Flinta lui Dămian); jertfindu-se, un țăran beteag vestește, buciumând, izbucnirea răzmeriței (Tulnicul lui Gădălin); alt țăran izbutește să ia, în ziua zdrobirii pe roată a lui Horea, opincile acestuia, obiecte devenite sacre pentru el, pe care apoi, după îndelungi șovăieli, le va încălța, pentru a porni la Viena să îi spună
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
vestește în evanghelie tulburarea și neorânduiala, atunci când spune: „Luați aminte să nu fiți amăgiți; că mulți vor veni în numele Meu, zicând: «Eu sunt!» și: «Vremea s‑a apropiat!»... Nu mergeți după ei! Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă‑nspăimântați; că trebuie să fie mai întâi acestea, dar sfârșitul nu va fi curând” (Lc. 21,8‑9). [...] Căci după înălțarea sa la Tatăl, unii s‑au ridicat să spună: „Eu sunt Cristos!”, asemenea lui Simon Magul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trecut în țara Românească, pentru că nu era a sta în Ardeal, de vreme ce oștile toate să trăgea a eși din Ardeal, neputând sta înaintea oștilor nemțești, carii din sus grele venea...” Uneori, gonite de partide potrivnice, de Voievozi ostili sau de tulburări - „răzmerițe” - iscate de războaie, pribegeau văduvele (foste neveste de boieri) însoțite de oameni ai casei și de slujitori, pe care, câteodată, nu uitau să-i răsplătească după reîntoarcerea acasă (așa au făcut Neacșa logofeteasa din Drăgoești și fiii ei, care i-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu performeri între Voievozi - Mihnea cel Rău, Ștefan Rareș, Iancu Sasul, Aron Tiranul - și printre apropiații lor - nepoții lui Vasile Lupu, fiii lui Antonie Ruset, urmăriți de cronicari cu un ochi veghetor) pălea, firește, în fața violenței sexuale practicate în vremea „răzmerițelor”, adică în timpul campaniilor militare. Văduvele se numărau atunci printre victimele din prima linie ale violenței sexuale. Turcii erau primii între excesivi și autorii de letopisețe le consemnează faptele. Anonimul Brâncovenesc îi urmărește pe „nemții” care prădau în Ardeal, constatând că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
otrăvit), sporind numărul văduvelor, pe femei - văduvele nefăcând excepție - și, cu deosebire, pe copii. Victimele acetor „valuri” contagioase - ciuma, tuberculoza, pediculoza, râia, erizipelul, furunculoza, trahoma, lepra 554 - se numărau cu zecile de mii. De „pedeapsa” („Pe acéia vréme fiind multe răzmerițe de oști, s-au făcut foamete mare în țară, și, pentru că se mâniese Dumnezeu pe rumâni, de atâteau nebunii și morți, ce făcuse, au trimis și ciumă de murea foarte rău”- Cronica Bălenilor; „întâi robiia, a doua ciuma 3 ani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sa. Comportamentul nesocotit al reginei, care exercita o mare influență asupra fiului ei, Îl determină pe rezident să o tempereze exilând-o În fortăreața de la Sheg-Opur. Dar cum regina nici acolo nu a stat cu brațele Încrucișate (implicându-se În răzmerița din Multan), Sir Frederick Currie 233, rezidentul din vremea aceea, porunci să fie trimisă Într-o altă fortăreață, pe Gange, dar nu Înainte de a fi spânzurați cei care complotaseră Împreună cu ea - Ganga Ram234, plenipotențiar, și generalul Khan Singh. Însă vicleana
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aspiră la elaborarea unei „matematici a morții” și a unor formule lingvistice noi și concentrate pentru exprimarea problemelor existențiale grave. Uneori, ca în tulburătorul psalm De ce, Părinte?, neputința de a da divinității un sens îl duce de la inchietudine la ipostazele răzmeriței argheziene: „Citesc pe chipul milei Tale ciuda/Că-Ți sunt mai om decât mi-ești Dumnezeu”. Frecvent însă, angoasa, sentimentul părăsirii sau al finitudinii sunt deturnate spre formele ludicului. Tristis amor, Telefon, Romantic, Ispita clipei, Bărbat învins, Spovedania unui copil
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
și au adunat 600-700 de persoane într-un tren al groazei și al nenorocirii și al mizeriei și au fost duși la Gherla. Era pentru prima dată când la Gherla au apărut deținuți politici.” De acolo, ca urmare a unei răzmerițe, cei considerați mai „periculoși” au fost duși la Aiud, unde au fost preluați de „vestitul Mareș, directorul adjunct al închisorii, un cinic și un sadic”, ce a introdus bătaia ca regulă de corecție. Aici au cunoscut vestita zarcă a Aiudului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
G. Călinescu o consideră chiar „un strălucit izvor”. E o narațiune vie, cu un ritm bine susținut, respirând un adevăr care ține de realismul psihologic. Din loc în loc, dramatismul se răsucește în comic, în grotesc. În Stoborăni bântuie zvon de răzmeriță. Săraci din cale-afară, țăranii freamătă într-o așteptare pătrunsă de neliniști. Nu trebuie decât o scânteie ca disperarea lor să explodeze. Prilejul unor răfuieli le dă o exaltare ce duce ușor la necugetate violențe. Ei își răzbună devastând, incendiind, lovind
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
ajutat de Matei Triteanu, ginerele lui Colfescu, pe care vrea să îl îndoctrineze cu ideile lui Saint-Simon și să îl transforme într-un „adevărat element de cultură pentru satul nostru atât de înapoiat”. Tânărul judecător îi îndeamnă pe țărani la răzmeriță, simțind atavic „părul de lup”. Când răsculații se pornesc, Traian este împușcat de tatăl său. Cu toată calitatea artistică modestă, cele două piese au fost jucate pe scena Teatrului Național din București, sub directoratul lui Pompiliu Eliade. Ultima mare realizare
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
sântem robii tăi și n-am iubit lucrul acesta. Că tu ești singur știutoriul inimilor, care vezi și cunoști toate inimile, cele bune și drepte și cele rele și hiclene. Iar noi, Doamne, nu sântem bucuroși să să facă această răzmeriță, după cum ne-ai poruncit noao, nici voim să fie vărsare de sânge, nici să să ude mâinile noastre în sânge de om. Iar ei poate că doar să potrivescu puterii tale cei mari; că noi, Doamne, Dumnezeul nostru, știm că
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
căror atmosferă dominantă este aceea de „jale istorică inconsolabilă” (Dumitru Micu). Tonul de lamentație aspră alternează cu acela de revoltă vehementă, în reprezentări evocând un tărâm predestinat durerii și suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și voie bună/ au înlemnit, ca un ghețar pe strună...” (Eu sunt din țara...). Pastelurile circumscriu peisaje ale ținutului natal (Țara
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
articole de istorie. Debutul literar și-l face în 1939, cu nuvela Ctitorii de grai bătrân. De la Herța, în „Viața românească”. Un an mai târziu îi apare în „Însemnări ieșene” povestirea Pleacă dilijansa, care va fi inclusă și în volumul Răzmerița bairamului domnesc (1943). Sub titlul Pe urmele lui Vasile Bălțatu la întrecere de halca, tipărește în „Iașul nou” (1954) o secvență din romanul, rămas în manuscris, Volnicii norodului, care cunoaște două faze intermediare: Flamura cernită (1945) și, mai târziu, Paloșul
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
fantezistă și barocă, acțiunea, condusă cu mână sigură, este dinamică, povestirile sunt concise, lectura agreabilă și antrenantă. Autorul are capacitatea de a reține amănuntul revelator pentru firea personajului, care se definește prin gest și replică, întocmai ca în teatru. SCRIERI: Răzmerița bairamului domnesc, București, 1943. Repere bibliografice: Gheorghe Băileanu, Note autobiografice, titluri, lucrări, activitate, jurisprudențe, aprecieri, Iași, 1939; G. C. Nicolescu, „Răzmerița bairamului domnesc”, UVR, 1943, 11; Petru Comarnescu, Romanțările istorice și juridice ale d-lui Gh. Băileanu, „Timpul”, 1943, 2173
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
a reține amănuntul revelator pentru firea personajului, care se definește prin gest și replică, întocmai ca în teatru. SCRIERI: Răzmerița bairamului domnesc, București, 1943. Repere bibliografice: Gheorghe Băileanu, Note autobiografice, titluri, lucrări, activitate, jurisprudențe, aprecieri, Iași, 1939; G. C. Nicolescu, „Răzmerița bairamului domnesc”, UVR, 1943, 11; Petru Comarnescu, Romanțările istorice și juridice ale d-lui Gh. Băileanu, „Timpul”, 1943, 2173; Mihai Ursachi, George Băileanu, CRC, 1975, 29; S. Marin, O valoroasă retrospectivă istorică, TR, 1969, 49; Maftei, Personalități, III, 38-39. G.H.
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
subiect. Mă bântuiau apoi întrebări și presupuneri cu privire la conținutul lăzilor pe care trebuia să le primim dimineață. Mă întrebam dacă comportamentul Anei avea vreo legătură cu evenimentele recente sau dacă aveau să se întâmple și dacă n-am fi pornit răzmerița. Încercam să-mi închipui posibile mijloace de apărare împotriva celor care vor veni să ne ucidă. Ce puteam face? Și cum? Mi-am dat seama, privind cerul prin geamurile pătate, cum puteam să mutăm echipamentul de care-mi pomenise Soliteraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
om să-și sacrifice pentru țară mai mult de două decade din viață! Își coboară pleoapele cu șiretenie peste ochii înroșiți. N-are rost să-i spună că a fost de acord cu prelungirea serviciului militar pentru că se temea de răzmerițe, cauzate direct sau indirect de soldați. Nu că ar fi fost obligați să stea prea mult sub arme, ci ca nu cumva în momentul lăsării la vatră să fie încă destul de tineri și să se dedea poftelor prădalnice. De aceea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nimic. Se simte jignit. Lovește de câteva ori cu putere din palme ca să-i atragă atenția. — Ce-i? face Rufus morocănos. O ia înainte. Tocmai asta sărbătoresc astăzi. Încheierea Marii Rebeliuni. Su punerea lui Bato, șeful daesitiaților, de unde a pornit răzmerița acum trei ani. Oftează. Așa o criză n-a mai văzut imperiul. Pentru prima oară triburile din Dalmația și Pannonia s-au unit împotriva Romei. Iar dacii și sarmații abia așteptau să prade malul sudic al Dunării. De s-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că se află acasă. Răsuflă adânc. Ușurat într-un fel. Acum își amintește. S-a încheiat campania din Dalmația și ieri a fost omagiat alături de unchiul său Tiberius. Se crispează din nou. Fulgere roșii îi joacă în fața ochilor. Scene de răzmeriță. Imaginile încep să se lege. Revede dublul amfiteatru plănuit de Iulius Caesar și terminat de Marcus Agrippa năclăit de sânge. Mulțimea s-a dezlănțuit și au trebuit să intervină cohortele pretoriene și cele urbane. Se foiește panicat. De la ce a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]