106 matches
-
nu mai aveam nici par. Doar o fată rotundă și-un nas proemninent,înfipt direct în ea. - Ce să mai zic, m-ai rezolvat pe vreo trei luni! Eu zic să schimbi tăblia, din părul „ondulat” să scrii , ” La părul rașchetat” ! Și ies din frizerie mai supărat decât intrasem. Adevărul e că România trebuie dusă musai la frizer. Ca sa-si mai tundă zulufii nefolositori care tot fură din șamponul celor mulți.Si dacă stau să mă gândesc mai bine,îi trebuie
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
sângele curgea șiroaie. Au anunțat imediat salvarea militară de la punctul medical din apropierea docului. Le-am spus la colegi că am vrut să trag de o schelă metalică s-o aduc lângă navă, ca să mă urc pe ea să pot începe rașchetatul, dar m-am împiedicat de o bucată de fier sudată pe puntea docului pentru fixarea postamenților pe care se așează nava la îndocare și am căzut cu nasul într-o altă bucată de fier. Nu știu cât de credibilă a fost povestea
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
adevărul mai târziu, când vrea să-și impresioneze conaționalii. Îl descrie drept un proletar. De fapt, e un om de afaceri prosper, tâmplarul orașului și proprietarul unui atelier. Are patru angajați cu normă întreagă. Doi sunt orbi. Îi folosesște la rașchetatul lemnului. Familia are ce pune pe masă și fata merge la școală. Niciodată nu înțeleg de ce o bate tata pe mama. Nu există niciodată cu adevărat vreun motiv. Nimeni din casă nu intervine. Toate soțiile aud bătaia. Toți frații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mă rog, poți să faci orice-ți trece prin cap dar în nici un caz nu poți vota. La dumneata e un scurt-circuit total între cauză și efect. După cum arăți , în buletinul de identitate ar trebui să scrie Scalpatu, Belitu, Julitu, Rașchetatul, Lustruitul și orice altceva, necum Pletosu. Finalul întâmplării nu este în nici un caz cel la care vă gândiți dumneavoastră, iubiți cititori. Iar dacă deja știți care este varianta nu are rost s-o mai pomenim și trecem la celelalte minunate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sau pur și simplu de indiferență. În momentele solemne, când, mimând reciproc apropierea, distanța dintre mine și cei 30-40 de copii rumeni, trimiși de părinții lor să deprindă tainele oboselii șase ore pe zi pe câte o bancă de placaj rașchetat, creștea până la proporții nevrotice, îmi venea să-mi smulg creierul și să dau cu el de-a dura pe coridoare. Mi-ar fi plăcut să mă văd decapitat, cu sângele desenând arteziene, ca-n Kill Bill 1, gratuit și răutăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de chimie, cu mișcările lui chinuite. Curtea școlii aducea puțin a închisoare. Asta e bine de știut. Nu se auzeau decât niște murmure, litanii de deținut. Profesori care predau, ceartă, fac morală. Zidurile erau înalte, tencuite simplu, fără complicații inutile. Rașchetate. Mai era prin preajmă și un teren de baschet. În spatele unuia dintre panouri, ferestrele erau zăbrelite, zăbrele negre care să oprească mingea din traiectoria ei spre geamuri. Impresia de pușcărie persista. Frig, când era frig, încă de atunci, făceam otită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]