915 matches
-
(n. 5 octombrie 1713, Langres - d. 31 iulie 1784, Paris) a fost un filosof și scriitor francez. Născut la Langres, Diderot a fost o figură complexă a iluminismului francez, având o influență majoră asupra spiritului raționalist al secolului al XVIII-lea. Diderot a primit o educație iezuită și a renunțat la o carieră în drept, dedicându-se studiului și scrisului. În 1745, împreună cu D'Alembert, Diderot a început să editeze "Encyclopédie", un proiect celebru, care i-
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
fi venit ele în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. El susține scrisul artistic în critică pe care însuși l-a cultivat. Mai târziu, va medita asupra Tiparelor de cultura. Atic și asiatic, în care clasificările (Aticul este clasic, simplu, organizat, raționalist...") amintesc eseul lui George Călinescu, Clasicism, romantism, baroc. Tot acum, el definește specificul românesc pe care-l vede ca o expresie a clasicismului, drept aesthesis carpato-dunărean", incorporat în primul rând în Miorița. Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
disciplinei bisericești. Ea trebuia să reprezinte simbolic integrarea în comuniunea bisericească după care copiii trebuie sa fie educați conștient spre învățarea valorilor creștine. În perioada iluministă întrebările botezului nu mai sunt adresate copilului adus la botez, ci părinților acestuia. Teologii raționaliști au înțeles botezul ca fiind „introducerea în religia adevărată”. O parte din bisericile libere nu au mai practicat botezul. Pe când "quaker-"ii (tremurătorii) privesc botezul cu apă drept un fapt exterior care ar putea fi ignorat, armata mântuirii, deoarece se
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
idealiștii britanici, deși această etichetă nu reușește să surprindă tipul său specific de idealism, care este mai degrabă conceptual decât metafizic. În corespondența sa cu Gilbert Ryle, Collingwood însuși respingea eticheta de „idealist” fiindcă nu era de acord cu asumpțiile raționaliste extreme, care au format o mare parte din idealismul britanic de la începutul celui de-al XX-lea. Speculum Mentis, or The Map of Knowledge; An Essay on Philosophic Method; An Essay on Metaphysics; The New Leviathan; The Idea of Nature
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
radicali care s-au folosit de masele populare pentru a-și atinge țelurilor. Nu spre binele poporului a fost dezlănțuită Revoluția, ci pentru a face să triumfe metafizicul asupra fizicului.... Revoluția franceză fu o încercare de realizare practică a principiilor raționaliste. Iar irealismul ei politic și istoric, cu totul desprins de realitate, o conduse la o cruzime excesivă. Politica deductivă, contractul social, drepturile omului, suveranitatea poporului și asasinatul în masă au fost realizările ei principale. Provocată de o minoritate joasă ca
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Teogonie" recunosc caracterul ermetic al textelor orfice și subliniază că riturile nu pot fi înțelese decât individual, prin inițiere (coloanele VI și XX). Aceste interpretări se dovedesc a fi influențate de filozofia platonică, ele sunt probail o reacție la critica raționalistă care îi era adusă orfismului în acea perioadă. În Italia de sud, Tesalia și în multe alte regiuni din Europa de sud au fost găsite, tot în context sepulcral, lamele de aur cu inscripții esoterice, destinate vieții de apoi, care
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
a activat Petru Comarnescu până în momentul plecării sale în Statele Unite ale Americii. În toate aceste publicații a folosit pseudonimul Vivian Bell. A fost colaborator în perioada 1929 - 1930, împreună cu Constantin Noica și Petru Comarnescu la publicația de orientare democrată și raționalistă intitulată "Acțiune și reacțiune". A scris în anul 1931 împreună cu Alexandru Bilciurescu romanul "Cavalerii verticali", a înființat în același an un birou de avocatură și a fost cofondator al "Grupării Intelectuale Forum". În anul 1935 a devenit membru al "Societății
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
anului 1940, după instaurarea dictaturii legionare am inițiat cu mai mulți prieteni și colegi organizarea clandestină a unui grup de tineret universitar cu vederi democratice, care urma să se manifeste prin publicații, conferințe etc.în spirit umanist, antilegionar și democratic, raționalist, critic și antimistic." (Tudorel Urian, Viețile...p. 146, "Op. cit".). Urmărit de Securitate, se ascunde sub un nume fals (Ion Crăifăleanu) în orașul Câmpulung-Muscel până în ianuarie 1956, când fapta pentru care fusese urmărit se prescrisese și putea reintra în legalitate
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
l’Allemagne et de la Révolution" („Germania și Revoluția”) în 1832. În 1833 apare poemul în proză "Ahasvérus", parabolă a istoriei umanității, la care Edgar Quinet meditase încă din adolescență. Despre această „epopee romantică” Léon Cellier spunea că oferă „"o doctrină raționalistă a perfectibilității continue, colective, a speței umane"”. În următorii ani continuă să publice poeme, eseuri și articole de filozofie, istorie și critică literară. În 1837 face cunoștință cu Adam Mickiewicz și este vizitat de poetul Heinrich Heine, iar în martie
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
care îl consideră pe Zayd al cincilea imam, motiv pentru care mai sunt cunoscuți și sub numele de “cu cinci imami”. Atât gândirea, cât și cultura zaydită sunt diferite de cele ale altor ramuri șiite. Zaydiții au o abordare mai raționalistă în ceea ce privește religia, fiind adesea calificați drept a “cincea școală” a islamului sunnit. Zaydiții nu cred în supranatural sau mistică, precum alte ramuri șiite, iar un exemplu în acest sens ar fi faptul că în credința zaydită nu se regăsește ideea
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
contemporani ai științelor iudaice. Shadal a avut o concepție cristalizată despre lume, izvorâtă dintr-o largă cultură generală în domeniul filosofiei și gândirii europene, precum și din cunoștintele sale vaste în gândirea iudaică din toate vremurile. A încercat să îmbine spiritul raționalist și căutarea adevărului cu vederi romantice, religioase și naționale. El s-a opus preocupării exagerate cu filosofia și cu fundamentele religiei iudaice, și s-a împotrivit Kabalei și misticii iudaice. El vedea în iudaism o religie bazată pe etică („abrahamism
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
satului, Schileru va avea o atitudine moderată și lucidă, oarecum rezervată față de răsculații din 1907, știind din capul locului care este situația reală și ce se poate face pentru ameliorarea vieții țărănești. Este calitatea de bază a spiritului său calculat, raționalist, care îi va asigura o longevitate parlamentară, îngăduindu-și permanent o marjă de independență și acțiune, dincolo de o anume abilitate socială în relațiile sale cu lumea țărănească. Spirit haretian prin excelență, Dincă Schileru va lăsa posterității școala de la Bâlteni ce
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
unei cărți [...] o broderie de arabescuri pe pagină, un acompaniament al liniilor expresive". După cum se știe, decorația caracteristică stilului Modern Style, Secession, Art Nouveau urmează două tendințe contrare. O tendință este simbolistă, iraționalistă și cea de a doua este funcționalistă, raționalistă. Ambelor tendințe le corespund două canoane: unul care pune accentul pe liniile curbe, sinuoase, ondulatorii și pe arabesc, învolburări și volute ce definesc stilul baroc și unul care se bazează pe formele mai sobre, rectangulare, caracteristice școlilor din Glasgow și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
identificate de mult timp, anume proasta guvernare și imposibila separare a religiosului de politic ". Or, explică autorul lucrării Islamul și Rațiunea, "această separare, laicizare, nu poate să fie acceptată decât după ce textul sacru a fost reinterpretat și trecut prin critica raționalistă." Proiect început de marele Taha Husein, dar lăsat în paragina pe pământul islamului (între timp de asta se ocupă occidentalii...). Chabel adaugă: Rațiunea este firul roșu, criteriul (al-furqan) care separă două specii umane, anume acei care cred în Dumnezeu și
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
declară, weberian, "afon din punct de vedere religios"5 și, cu detașarea aferentă acestei poziționări asumate, semnalează faptul că hermeneutica reprezintă în cultură ceea ce democrația reprezintă în politică: modalitatea de preluare a mesajului creștin despre iubire ca singură lege. Tradiția raționalistă a Occidentului e, în acest context, versiunea laică a monoteismului. Idealurile Iluminismului sunt expresia evoluției de la un Dumnezeu adorat ca putere la un Dumnezeu adorat ca iubire și, simultan, de la subordonarea omului față de o putere infinită la cercetarea și recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
false, să stabilim mai întîi metoda cercetării noastre. Aci vom căuta să constatăm în prima linie următoarea deosebire între două maniere de-a privi natura statului și științele cari-l ating. Maniera întîia e cea veche franceză din timpul enciclopedeștilor, raționalistă și deductivă, care stabilește că libertatea de dispunere a individului primează orice alt interes și că statul cată să fie oprit de-a esercita vro tutelă oarecare, fie asupra individului, fie asupra claselor. Stabilind principiul că omul e născut cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
muncii intelectuale și artistice”, „Vremea”, „Vitrina literară”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața universitară”, „Kalende” (editată în 1928-1929 împreună cu Pompiliu Constantinescu și Vladimir Streinu), „Lumea”, mai târziu în „Viața românească”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Ramuri”, „Argeș”, „Manuscriptum”, „Flacăra” ș.a. Apără o poziție raționalistă în critică și este atras, ca și alți critici din generația sa (Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, G. Călinescu) de studiul fenomenului clasic. Cea dintâi lucrarea a lui e Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol. 1905-1912 (1935), o primă secvență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
de interdicție, în volumele Varietăți critice (1966) și Itinerar critic (I-V, 1973-1989) . Socotit de E. Lovinescu critic în filiera maioresciană (a treia generație postmaioresciană), C. este cel care apără cu mai mare consecvență decât confrații de generație preceptele criticii raționaliste. Și singurul, poate, care nu vrea să facă o „critică creatoare”. El își fixează de la început câteva principii călăuzitoare și timp de peste șaizeci de ani nu simte nevoia să le schimbe. Într-un Cuvânt înainte din 1943 („Ecoul”), dată când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
două situații. Față de limbajul sofisticat al criticii moderne și față de manifestările de obscurantism în literatură. Admiratorul lui Ion Barbu nu îi iartă pe cei care fac din poezie un joc complicat de vocabule. Îi place și apără ceea ce înțelege. Poziția raționalistă inflexibilă l-a pus deseori în conflict cu o parte a poeziei tinere. I-a ironizat în mai multe rânduri pe criticii tineri pentru prețuirea pe care o arată, de pildă, poeziei lui Nichita Stănescu, suspectă, după el, de lipsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
apariții ale termenului este Înregistrată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, la Antoine Destutt de Tracy (Mémoire sur la faculté de penser, 1796-1798). Acesta, pe urmele lui Etienne de Condillac și ale filosofiei sale „senzualiste”, dorește să rămână fidel pozițiilor raționaliste apărate de enciclopediști, promovând În același timp o „știință a genezei ideilor” susceptibilă de a ne lumina În privința fundamentelor ordinii sociale. Mai târziu, conotația devine puternic peiorativă: pentru Napoleon, mai ales, „ideologii” ă adversari Înverșunați ai politicii sale ă sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Intenția este aceea de a denunța concordatele, pentru a elibera Biserica de o tutelă insuportabilă. Opoziția republicană nu trebuie decât să le imite pașii. Ea dorește să elibereze statul de orice contaminare ecleziastică. Romantismul politic lasă locul pozitivismului și scientismului raționalist, care se afirmă Împotriva credințelor religioase, bănuite că ar aliena conștiințele și ar Înăbuși voința individuală. Afacerea Dreyfus (1894-1906) vaface națiunea să se scindeze În două tabere. La stânga, republicanii, Liga drepturilor omului, socialiștii din jurul lui Jean Jaurès, precum și numeroase grupuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a-i face pe oameni uniformi precum copiii aceleiași mame” (citat de Taguieff, 1988, p. 219). Acest fanatism este, În mod inevitabil, Încurajat de pasiunea pentru o rațiune aflată În serviciul unei voințe de uniformizare. Astfel, această trecere a idealului raționalist În câmpul politicii reprezintă o pervertire dramatică. În timp ce filosofia Luminilor vedea În neliniște și dezacord condițiile căutării adevărului, universalismul abstract face din individul singular un depozitar al adevărurilor eterne. El contribuie astfel la alimentarea ideii conform căreia nu putem ocoli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Cu toate acestea, nu este sigur că trebuie să legăm idealul de comunicare de presupoziția unor norme etice universale. Nu neglijăm oare astfel dimensiunea polemică a actelor de interlocuțiune? Nu ne aflăm, Împreună cu Habermas și Apel, În prezența unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate de opinii și de «prejudecăți» este locul În care se impune legătura dialogică Între oameni: retorica are ca domeniu legitim spațiul argumentației rezonabile, ireductibil la cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
românești (probabil prelucrate), împreună cu traducerea lor latină. Cu jumătate de veac înaintea lui B.P. Hasdeu vorbește despre circulația cuvintelor, despre cuvintele de „necesitate” care alcătuiesc „esența” unei limbi. În lecțiile sale de filosofie și logică M. se dovedește un spirit raționalist, „luminat”, situat în descendența ideologiei Școlii Ardelene, care găsește în filosofie un temei pentru ideile sale privitoare la cultura națională. Aceste lecții sunt importante și pentru formarea terminologiei filosofice românești. SCRIERI: Scrieri, îngr. și introd. I.D. Suciu, București, 1969; Curs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
răsculații. La mijlocul mileniului al doilea, tradițiile medieval-creștine încep să se destrame. Științele medievale tradiționale erau deja uitate în secolul al XVII-lea. Filosofia își încheie aprinsele dispute dintre realiști și nominaliști, care au prefigurat căderile ulterioare în doctrine reducționist-empiriste ori raționaliste, prelungite până în zilele noastre. În Răsărit, Bizanțul a supraviețuit prin combinarea rezistenței armate cu diplomația, prin cooperările cu bogații venețieni și prin ideologia politică mai flexibilă față de aceea din Vest. Cele opt cruciade pornite de papi și prinți occidentali urmăreau
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]