313 matches
-
parte, reprezentanții „economiei politice” au observat că nu toate regularitățile prezente în fenomene economice sunt dictate de un „centru” politic; cu alte cuvinte, diverse inițiative spontane individuale pot contribui la realizarea coerenței organismului social. Aceasta l-a obligat pe un raționalist ca Adam Smith să vorbească, cu privire la mecanismele constitutive ale pieței, despre o „invizibilă mână” protectoare. O metaforă a Providenței menită să rezolve antinomia relațiilor sociale moderne, în care gânditorii scoțieni, mai ales, sesizează ireductibilitatea complexității ființei umane la statutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aparent obiect de studiu al Tratatului său -, trece în plan secund prin prezentarea unor structuri rigide în care ar urma să introducă ceea ce nu e de introdus, ființa și nu lucrul neînsuflețit. Păsărelele de hârtie sunt lucruri doar în mâna raționaliștilor, a științei pozitive, nu și în credința lui Unamuno, care prin iubirea sa le în-suflețește26. A "crea" prin cuvânt (prin numele dat științei), a "vedea" dinamism acolo unde alții văd staticul, înseamnă a trece dincolo de aparențe, în lumea esențelor o
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
anumită stare a tehnicii (civilizația epocii de piatră, civilizația aburului, civilizația atomului etc.) sau o anumită formă de cultură (civilizația greacă, civilizația arabă, civilizația creștină etc.). Acest conținut actual al noțiunii a fost stabilit în secolul al XVIII-lea de către raționaliștii francezi, care au numit civilizație starea epocii moderne, în contrast cu starea din epocile anterioare, în special cu întunericul (presupus al) epocii feudale. Pornind de aici, treptat, acest conținut a evoluat la accepțiunea de nivel înalt de dezvoltare a laturilor materiale și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
celorlalte, printr-o evoluție ce depășește situațiile de sincretism. Multilateralitatea și distinc-tibilitatea formelor culturii, la care se adaugă toleranța pentru opiniile diversificate, au fost induse Europei de geniul grec, dar s-au desăvîrșit după secolul al XVII-lea, îndeosebi prin raționaliștii francezi, germani și englezi. În sfîrșit, principiul diversității presupune că, deși unitară în linii generale, cultura europenilor are totuși elemente diversificatoare de la o comunitate la alta, fiind în mod necesar purtătoare de specific local (național). Funcționalitatea acestui principiu își are
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în varianta țărănească). P. pornește de la ideea unui „localism” creator, deschis spre Europa. „Localismul” său se bizuie pe etosul oltenesc, mai precis pe „spiritul cobilițar” care, în imaginația sa, va resuscita spiritual decăzuta Europă. Nu îi plac, din ideologia românească, „raționaliștii”, „criticiștii”, „zeflemiștii”, în speță Titu Maiorescu și I.L. Caragiale. Acesta din urmă ar cultiva „fronda iresponsabilă, paradoxul ieftin, irespectul valorilor absolute, o stearpă logică [...], un criticism până la absurd”, unii neavând „conștiința responsabilității scrisului și a activității publice”. P. se întâlnește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
reproșau lui Caragiale faptul că, prin ironia lui distrugătoare, împiedică spiritul românesc să ajungă la metafizică. P. este de partea curentului istoric - tradiționalist și organicist care, pornind de la Mihail Kogălniceanu, ajunge la Vasile Pârvan și, de aici, la Nae Ionescu. „Raționaliștii” vor, așadar, un stat juridic, „organiciștii” unul istoric. Cei dintâi ar fi „criticiști”, „alexandrini”, cei din urmă sunt creatori, neliniștiți și agitați; ei pun lumea în mișcare, europenizează „tradiția”, deschid „localismul” spre modernitate. Argumentul forte este Brâncuși, exponent al „localismelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
caute adevărul prin propriile mijloace, care nu are încredere în rațiune. Dovada cea mai clară este faptul că îndrăznește să trateze, cu o totală lipsă de deferență, simboluri animaliere creștine cu o mare autoritate în epocă. Spiritul său este unul raționalist, nu religios. În fine, o realizare mirabilă a culturii române o reprezintă o traducere aproape intergrală a Istoriilor lui Herodot, la mijlocul secolului al XVII-lea. Manuscrisul, descoperit de Nicolae Iorga la mănăstirea Coșula și editat în transcrierea lui C. Onciu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
filosofiei creștine, reprezentată de nume precum Theofil Coridaleu sau Meletie de Arta, de la care a și preluat modelul flamandului van Helmont; deși din referințele sale lipsesc cu totul cele care dominau discursul filosofic occidental, de la Descartes la Bacon și alți raționaliști, el se arată mult mai conservator față de maeștrii de la care a deprins filosofia. Oricum ar fi, și în această lucrare, Cantemir se arată a fi un fidel al "gândirii religioase", dominantă în cultura est-europeană. Filiația medievală este evidentă. Deocamdată, Cantemir
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vedere, ci omul care are încredere în rațiunea sa, în posibilitatea sa de a afla răspunsuri pe cont propriu. Descartes emite, în partea a V-a a Discursului despre metodă, celebra teorie despre animal ca mașină lipsită de suflet. Conform raționalistului francez, două lucruri l-ar diferenția net pe om de celelalte ființe: capacitatea de a-și comunica gândurile prin intermediul vorbirii și rațiunea. Nu există nici o altă ființă însuflețită oricât de perfectă sau născută sub o zodie fericită care să facă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
față de realitatea spirituală a adevărurilor creștinismului, pe care simbolurile zoomorfe le transmit, ci semnul unei atitudini critice față de lumea pe dos, colcăitoare de vicii, care strică acest echilibru. Pe scurt, atitudinea profundă a lui Cantemir nu este cea a unui raționalist, ci aceea a unui om care își vede sistemul de valori năruit prin acțiunea meschină a unor personaje malefice. De aceea, el le refuză accesul în lumea bestiarului moralizator, care este oglinda perfecțiunii divine. VII. BESTIARUL Motto: Vouă, celor din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
XVIII-lea, Leibniz, într-o lucrare tipărită postum, Protogaea, s-a arătat convins de existența unicornului, sprijinindu-și credința pe descoperirea unor fosile asemănătoare, a căror imagine o și reproduce 67. Faptul că, în plin secol al XVIII-lea, un raționalist se arată dispus să mai creadă în existența unui animal a cărui apartenență la domeniul fabulosului fusese de nenumărate ori demonstrată indică faptul că unicornul nu își pierduse cu totul puterea de a fascina și că adesea mitul este mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este, deopotrivă, o carte despre un autor, despre o operă și despre o generație, îmbinând perspectiva monografică și aceea asupra ideologiilor. „Ironia” destinului lui Sebastian vine dintr-o suită de neconcordanțe: între aspirație și realizare, vocație și succes, spirit genuin raționalist și lirism al creației. Cercetarea aplicată, bazată pe despuieri de periodice și documentări în arhive, își găsește o nouă ilustrare în volumul Caragiale în presa vremii (2002), contribuție documentară și exegetică pe care caragealogia nu o va putea ocoli. G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
o anumită epocă. Abia teoriile de "compromis" au mai atenuat din aceste dezbateri animate, susținând că ființele umane dețin atât cunoaștere înnăscută, cât și dobândită. O altă mare dezbatere a problemei originii cunoașterii este aceea dintre raționalism și empirism. Potrivit raționaliștilor, sursa principală de cunoaștere este facultatea omului de a raționa și numai prin această cale adevărurile despre realitate pot fi înțelese. Prin urmare, se poate defini raționalismul ca teorie în care există un izomorfism între rațiune și realitate care face
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
mai puțin a faptelor imanente și observabile. Actorii sunt analizați ca ființe sociale care construiesc mediul în care ele operează în funcție de propriile lor identități, valori sau referințe culturale. Astfel, rezultă o realitate subiectivă care se opune realității materiale descrise de raționaliști, și care susține ideea potrivit căreia conflictele nu sunt inerente sistemului, ci dimpotrivă rezultatul unei construcții a actorilor. Noțiunile de criză și conflict conduc la dezbaterea referitoare la calificarea unei situații de criză. Unele crize pot fi considerate ca obiectiv
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
Din punctul meu de vedere este practic imposibil o asemenea construcție a unei noi organizări adminstrativ-teritoriale. Privind spre viitor, organizarea administrativ-teritorială trebuie gândită mai puțin într-un mod rațional de tip instrumentalist. Așa cum arăta Michael Oakeshott, să nu fim niște "Raționaliști" care încearcă să impună o abordare tehnică, aplicată după niște reguli absolute ajungând la scopul propus, ci să pornim această construcție printr-o "cunoaștere" care presupune atât latura tehnică, cât și cea practică, aceasta din urmă traducându-se, în cazul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
Kant, Kant... Ia să vedem ce avem. Avem Critica rațiunii pure, avem Critica rațiunii practice și avem Critica puterii de judecată“. Cum rostea cineva un nume de filozof sau de scriitor, indiferent că era grec din vremea lui Pericle sau raționalist francez din secolul al XVII-lea, ca Descartes, Clăpocea părea să se trezească brusc din veșnica sa mahmureală de după bairam și turuia: „Descartes, aha, René Descartes! Gata, știu: Discurs despre metodă“. Bețivanii rămâneau cu gura căscată, și a doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
părți, ei devin subit apărători ai lui Moș Crăciun, aflat în pericol. Moș Crăciun, simbol al necredinței, ce paradox ! Căci, în povestea aceasta, totul se petrece ca și cum Biserica ar adopta un spirit critic însetat de onestitate și de adevăr, în timp ce raționaliștii se fac apărătorii superstiției. Aparenta inversare a rolurilor este de ajuns pentru a sugera că această poveste naivă acoperă niște realități mai profunde. Ne aflăm în fața unei manifestări simptomatice pentru o evoluție foarte rapidă a moravurilor și a credințelor, în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
punct de vedere normativ. În context, poate fi subliniată o altă caracteristică distinctivă a Școlii engleze, mult valorificată de autorii contemporani: acceptarea argumentelor normative în abordarea relațiilor internaționale ca elemente constitutive necesare și, în același timp, legitime ale teoretizării. Pentru raționaliști, societatea internațională de astăzi, prima societate internațională universală, are o cultură comună minimă, dar nu poate atinge nivelul unei comunități de limbă, religie sau de norme extinse și detaliate. Există multe tensiuni și multă diversitate în societatea internațională contemporană, a
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
mixturi ale diferitelor ingrediente doctrinare, combinații de dorit cât mai inteligente și cât mai bine adaptate fiecărei specificități spațio-temporare. Autorul are convingeri ferme, care-l conduc la exprimări de genul: "Numai așa", " Numai de aici plecând", dar se recomandă ca raționalist ș.a. Unele nuanțări sunt, cred, necesare, monopolul asupra adevărului științific nefiind, din câte știm, instituit. De fapt, lucrarea a și fost propusă tocmai ca o invitație la dezbatere. Cartea începe cu o adevărată cosmogonie despre cum universul a produs omul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
apetența evreului pentru activitățile negustorești. El făcea apel la un set de argumente consecutive din sfera „psihologiei colective” : „Lipsit de instincte și obiceiuri Înrădăcinate care constituie datinile - scrie Ralea În articolul «Israel În România» -, evreul e mai ales raționalist. Și raționalist În sensul strict și strâmt al cuvântului Înseamnă utilitarist. Biblia și Talmudul indică această trăsătură de psihologie colectivă. El nu se lasă târât de preferințe oarbe, de uri ori de sentimente violente. Judecă și cântărește, e sobru, reținut, circumspect. Pasiunile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
noi „vestiri” rezonanțele propriilor ideații latente, subliminale. „Și dacă lucrurile nu stau așa cum sunt ele spuse?”, pot gândi spiritele Îndoielnice. „Intuiam eu că ceva nu este În regulă!”, vor șopti firile mereu cârtitoare. „Totul e lipsit de logică”, vor decreta raționaliștii. O atare poziționare exploatează Înclinațiile ușor paradoxale ale persoanelor predispuse să creadă În permanente comploturi, conspirații și contrafactualități universale.„Marele Inchizitor” al lui Dostoievski zace pitit În fiecare dintre noi. Lucrurile nu sunt așa cum sunt văzute sau spuse, În spatele lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pahar, l-am Întrebat pe ingeniosul profesor Werblowsky, un b)rbat zvelt, frumos, dac) el crede În vocea interioar) Mishnah sau În comunicarea direct) cu spiritul divin. Ca istoric al religiilor, a luat lucrurile În serios, Ins) el era un raționalist. În cele din urm), astfel de fenomene se supun investigației raționale. Ar fi trebuit s) b)nuiesc c) acest profesor zvelt, Îmbr)cât Într-un costum raiat, cu o garoaf) la butonier) și un ten proasp)ț, va adopta o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
stereotipuri: neamțul are șurubul; țiganul - cetera; sârbul - sapa; turcul - prostia și sabia; ungurul - cizme și pinteni; rusul - beția și cerșetoria prin iarmaroace; evreul - bani; românul - inimă ușoară ca să se bucure. Tot pe baza unor stereotipuri, Călinescu (1941/1982) caracteriza: „francezii [...] raționaliști, germanii idealiști, englezii pragmatici, rușii mistici, orientalii fataliști” (p. 973). În ciuda tuturor neajunsurilor pe care le implică, stereotipurile, ca forme populare de cunoaștere, sunt utile, oferind un punct de sprijin în ordonarea stimulilor veniți dintr-o realitate nouă, necunoscută, neînțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
evoluționistă sau utilitaristă, creează evident și reacții contrare prompte, mai cu seamă din "tabăra" romanticilor. În plin tumult raționalist (deși poate că romanticii ar prefera termenul de "delir", acesta nu se pretează la asocierea cu câmpul semantic al conceptului de "raționalist"; însă obsesia scientistă a alunecat nu de puține ori în discursuri frenetice și fără suport logic ori empiric, cel puțin la fel de irațional precum pozițiile pe care le combătea), între anii 1760-1765, apare celebrul fals al lui Ossian, Fragments of Ancient
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 30. Lupta contra gândirii mitice, începută încă de la Platon, cel care proiecta statul ideal (nu perfect, ci conform ideii) a fost slab susținută în Evul Mediu în care a domnit teologia, și a fost reîncepută odată cu Machiavelli, continuată de raționaliștii secolului al XVII-lea și apoi de iluminiști (Cassirer blamându-i pe romantici pentru revitalizarea mitului, în istorie prin Carlyle și cultul eroului, care împreună cu teoria raselor a lui Gobineau și apologia statului întreprinsă de către Hegel ar constitui, chiar dacă denaturate
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]