7,402 matches
-
Cristian Teodorescu Plăcerea generalizărilor frapante nu ocolește literatura română din perioada ^48-^89 despre care unii autori afirmă că e de o valoare îndoielnică sau lipsită de orice valoare, fiindcă a fost scrisă sub cenzură. Acest raționament, nu lipsit de temei, are cîteva defecte. Dar pînă la ele, să ne oprim la simplă lui afirmare publică. El pornește de la un efect, cenzurarea, pentru a da notă obiectului care a suferit acest efect, literatura. Pentru că, totuși, nu literatura
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
ca orice instituție, și ea a cunoscut la noi o anumita evoluție. Una e de pildă cenzură anilor ^50, alta e cea a următoarelor aproximativ două decenii și în sfîrșit cenzură ultimului deceniu are și ea, propriile ei trăsături. Autorii raționamentului despre care vorbeam pornesc de la prezumția de vinovăție a literaturii publicate în România în acest interval. Dacă a trecut de cenzură, inseamna ca literatura s-a supus normelor acestei instituții, cu alte cuvinte nu conteaza ideea că autorul pornește de la
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
totalitarism, post revoluționar. Mă tem că acel mecanism, de tip ghilotina, care în forma sa inițială era îndreptat împotriva unor persoane, s-a transformat într-unul care vrea să taie capul unei întregi literaturi. Căci, altfel, nu înțeleg de ce acest raționament care se agață de un efect nu merge pînă la capăt cum ar fi corect. Iar acest capăt ar trebui să constea într-o întrebare - Întrucît a falsificat cenzură literatura care a trecut de ea? Aceasta e marea întrebare, iar
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
Iată o propoziție din textul lui Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea Soah-ului, apărut de curînd la Editură Humanitas. Din însăși introducerea acestui "fie că vrem sau nu" răzbate un fel de exasperare expresiva și, totodată, de raționament, care marchează o criză a demonstrației: e un moment de amuțire retorica, o oprire elocventa a argumentației, un suspense al explicitării, toate avînd rostul de a declara, într-o tonalitate cît mai simplă și mai directă, ceea ce mie una mi
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
cu idealul comunist. Cred că e discutabila concluzia lui Besançon și sînt convinsă că autorul însuși ar fi de acord cu această. Dar mi se pare ca ajungem abia în felul acesta la un paradox, poate doar retoric, interesant al raționamentului din carte. Și anume: construind un sistem bine articulat și cu multe detalii subtile ale comparatibilitătii dintre nazism și comunism, Besançon, prin distincțiile și precizările pe care le face de fiecare dată amendînd analogia la diverse paliere, se apropie foarte
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
două planuri, tocmai pentru că întotdeauna există un detaliu individualizator mai însemnat decît cele comune. Poate că speculez prea mult retoric acest aspect al cărții, dar mie mi se pare foarte important și oarecum legat de un fel de subconștient al raționamentului. Să îmi continui însă speculația: pentru retoricieni analogia reprezintă o tehnică de argumentare instabilă și ca atare riscantă (cf. Chaim Perelman), pentru că ea există într-un spațiu mental care presupune simultan existența similitudinii și a diferenței. Pentru că o analogie să
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
nu fac parte din ceea ce y Gasset numește cultură, sînt mai curînd împotriva spiritului și menirii ei. Cultura îi oferă profesionistului repere și certitudini, în virtutea cărora să își poată găsi locul și rostul între sau alături de ceilalți profesioniști. Aplicînd acest raționament la propunerile făcute învățămîntului universitar, iată ce consideră y Gasset că ar trebui să constituie un plan pedagogic de deprindere a unei culturi generale: 1) imaginea fizică a lumii (fizica); 2) temele fundamentale ale vieții organice (biologia); 3) procesul istoric
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
monumentalizare. În paranteză fie spus, mă mir că un relativist ca Rorty i-a dat curs. Dar o monumentalizare cu două nivele: unul impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul mileniului presupune, în subsidiar, un raționament cu virtuți descriptive și explicative aplicabil al întreaga tradiție literară, sau chiar de gîndire a Occidentului, pe cînd a recunoaște că deguști fantezii istorice, indiferent cît de bine scrise, ori fie și că te frămîntă trecutul apropiat al țării tale
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
puțin ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente publice (și fie izbutește, prin capriciu de tiran, fie cade în ridicol), ori cînd raționamentul impersonal solicită adeziuni individuale, participări personale și chiar intimiste. Iar confuzia devine mult mai gravă atunci cînd e preluată de inși care nu au nici un fel de relație cu literatura, nici una personală, nici una profesională.
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
e cert: indiferent dacă e sau nu un sociolog bun, Kaufmann scrie un text în care rezonează implicit fulgurații din Bataille, Deleuze, chiar Lacan. Face o sociologie destul de diferită de a lui Bourdieu, de pildă, lansîndu-se cu evident entuziasm în raționamente spectaculos în spiritul unui poststructuralism cochet și flirtant (la un nivel intelectual, firește). Cercetarea prezentată în această carte a fost întreprinsă de o anchetă formată din cinci sociologi care au intervievat în jur de trei sute de persoane. Inițial subiecții au
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
ale țării noastre cu Statele Unite pot fi acuzate de trădare românească, fiindcă renunțarea la politica externă ceaușista și încercarea de a apropia țara noastră de America poate fi privită drept tot un soi de trădare, daca împingem pînă la capăt raționamentele de tip Cristoiu. * În Cotidianul, dl. Valerian Stan publică un drept la replică refuzat de revista 22. Același domn Stan laudă curată deschidere a ziarului la care colaborează, unde a publicat tot ce a scris, fără să i se cenzureze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
cheia de lectură a eseurilor cuprinse în volum. Interesante nu sînt concluziile lui Simmel la diversele chestiuni pe care le analizează (unele amețitor de extinse că problematică, dacă ar fi să mă gîndesc numai la cele de filozofia religiei), ci raționamentul sau, articulațiile subtile ale unui demers pornit cu premisa incompletitudinii sale. O să preiau de altfel această premisa și eu, referindu-mă nu la toate eseurile din carte, ci doar la trei dintre ele, poate marginale în contextul mai larg al
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
putin nu unei istorii literare de tipul linear, cum e cea reconstituita de Paz. De altminteri, volumul lui e inevitabil inegal, în tradiția generoasă și toleranța a eseului, care îți permite să luneci fără prea multe rigori ori coerențe de raționament de la un secol la altul, de la un univers la altul, și să ajungi unde dorești. Dar este, aproape pînă la capăt (cînd deviază într-o reflecție pe marginea contemporaneității, a lumii "pieței și alcovului" cum o numește el, pe care
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
cînd deviază într-o reflecție pe marginea contemporaneității, a lumii "pieței și alcovului" cum o numește el, pe care însă o înțelege, în sensul ireverențios al termenului, ca un bunic moralist și mustrător) o carte impresionantă pe alocuri. În loc să refac raționamentul lui Paz, care uneori se pierde în speculație și pură idiosincrazie după părerea mea, prefer să remarc deocamdată unul dintre aspectele sale cele mai interesante. Pentru scriitor, istoria dragostei este inseparabila de aceea a libertății femeii. Apariția amorului curtean, de
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
convingător această ipoteză conform căreia amorul curtean, cel dintre poet și o femeie, nu întîmplător căsătorită întotdeauna, e iubire între doi bărbați, trubadurul și soțul, nu soția. Paz nu ia însă în seamă asemenea variante, pentru că ele i-ar contrazice raționamentul conform căruia iubirea medievală presupune o mai mare libertate a femeii. Ceea ce ignoră în același timp, deliberat sau nu, este că a existat și o poezie trubaduresca scrisă de femei. Numai că în vreme ce lirica feminină era ușor naivă, daca nu
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Însă sînt și altele nedumeririle pe care le poate stîrni lectură cărții lui Paz. Natură excursului sau filozofic-istoric te îndeamnă să fii foarte atent la fiecare articulație logică a demersului, astfel încît inevitabil remarci fisurile (fie reale, fie aparente) de raționament. De pildă: Paz construiste un fel de tablou semantic al iubirii, compus dintr-o serie de aspecte constitutive, între care și capacitatea ei de subversiune. Această vine din felul în care dragostea răstoarnă ierarhii, încalcă interdicții, isi impune propriile norme
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
episod istoric înregistrat de un călugăr pe nume Richer, cel al gestului făcut de împăratul Otto al II-lea în timpul unei conversații aparent particulare și dedicate unui scop oarecare, dar care în realitate avea semnificația unei investituri simbolice, Schmitt comentează raționamentul implicit al călugărului care notează povestirea cu pricina. Faptul că gesturile au o semnificație simbolică, pe care cei cărora le sînt destinate o înțeleg, o contesta, sau și-o disputa cu alții, înseamnă că ele fac parte dintr-un cod
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
așa că nu îmi voi incerca puterile în această privință. Suficient va fi, cred, să zăbovesc, firește tot rezumativ, asupra cîtorva aspecte legate de evoluția unor discipline în Evul Mediu, pentru a oferi doar o mostră de funcționare a metodei și raționamentului autorului. Spațiul disciplinar în care gestul are o importanță stabilită teoretic și recunoscută direct este, evident, retorica clasică. În varianta latină, cele cinci părți constitutive ale retoricii sînt invențio, dispositio, elocuțio, memoria și actio (sau pronunciatio). Ultima se referă la
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
însă, acest episod nu mai e relevant defel: filozoful francez scrie și elaborează o teorie a nostalgiei în plină paradigmă romantică, de ca si cum ar fi contemporan cu Baudelaire ori Debussy, nu cu psihologii și sociologii vremii sale. Romantic fiind, ca raționament explicativ, pentru Jankélévitch accentul esențial al nostalgiei nu cade pe spațiu, evident, ci pe timp: nostalgia, de fapt, este urmarea inevitabilă a ireversibilității timpului, este acea stare de neliniște, panică, pe care ți-o conferă dorința de a te reîntoarce
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
asemenea limită, fără a o atinge vreodată. Important este însă că, așa cum crede Jankélévitch, "posibilitatea de a surmonta prin mișcare alternativă prezenței nu se confundă, în teorie, cu posibilitatea de a învinge ireversibilul prin durere și întoarcere." Am refăcut acest raționament al filozofului, care e evident atacabil din anumite perspective, pentru că el conține o analogie fundamentală: cea dintre asimetria spațiului (mobilitatea fără ubicuitate) și ireversibilitatea temporală. Echivalenții temporali ai lui "aici" și "acolo" sînt "acum" și "atunci", dar între ultimele două
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
falia, în locul continuității, ireversibilul în locul mobilității compensatorii. Nu știu dacă termenul de conștiință îngrijorată este cel mai nimerit, oricît de fermecător ar fi el. Mai curînd aș spune că e vorba de o conștiință lucida, dacă e să urmăm tocmai raționamentul filozofului, căci neliniștea nostalgicului e totdeauna, aprioric justificată: există un clivaj între acum și atunci, între aici și acolo, el nu e produsul unei fantezii febrile sau al unei memorii tulburate, ci mai curînd obiectul unei percepții juste. Nostalgicul trăiește
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
definită pe baza premiselor ontologice ale iubirii romantice. Că exercițiu filozofic, o asemenea re-statuare a căsătoriei e spectaculoasă: condiția ei fundamentală este să presupună iubire (deci sînt excluse de la bun început, ca inestetice, căsătoriile din interes, sau strict bazate pe raționament, indiferent ce va fi însemnînd acesta). Dar pentru a-și dovedi superioritatea față de iubirea romantică, căsătoria substituie conceptul de coup de foudre cu acela de primă iubire, dragostea dinții. Prima este un cuvînt care, pentru firile fericite cum sînt cele
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
toți ceilalți; dimpotrivă, orgoliul e o formă superioară de comunicare." * Dintre cei doi termeni puși în raport pe coperta revistei, Marin Tarangul și-l alege pe al doilea că tema a unui eseu filosofic în stil Noica, intitulat Deșertul vanității. Raționamentele sclipitoare ating și vecinătățile vanității - prostia, stupiditatea, suficientă. Prostia este, după Marin Tarangul, folositoare: Dacă o recunoaștem că pe un dat, pentru că e omenească prin excelență, ea ne poate ajuta; și ne poate ajuta, în primul rînd, să scăpăm de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
carte că pe un manual de ăntrebuintare al zaverei timpurilor noastre, ori că pe un tratat de conduită, nu an sensul prescriptiv al termenului, ci mai curand ca model și totodată consolare. Mesajul răspicat al lui Kuhn, oricat de contestabil raționamentul prin care ajunge să al formuleze, ori de limitat domeniul la care e aplicabil, este că modificările de paradigmă șanț inevitabile. De ce șanț inevitabile e o ăntrebare interesantă, precum și foarte dificilă la un anumit nivel (unde Kuhn, au demonstrat-o
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
nefiind vreodată fiziciana), pe cată vreme an cazul lui Kuhn, cum spuneam, metamorfoza e oarecum suspectă, căci pur și simplu nu poți să ștergi brusc dogmă disciplinei an care ai crescut, pentru a o ănlocui cu aceea anterioară. Chiar conform raționamentului lui Kuhn din această carte, nu poți naviga an sens invers prin timp și gandire. De aceea, istoria conceperii Structurii revoluțiilor științifice mi se pare mai curand anecdotica. Importantă este, ansa, teza centrală a acestui volum, cumva inspirată de anecdota
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]