175 matches
-
și se hrănește acolo." Aceasta "știință dulce" despre care vorbește Blake este generată de trei forțe intelectuale fundamentale, la rîndul lor declanșate de nous/spirit că "rațiune intuitivă": techne-arta-frumosul (a face bine); phronesis-prudența-morala-religia-binele (a se comportă bine); și episteme-excelența în raționarea discursivă-știința-adevărul (a explica bine). "Știință dulce" a lui Blake apare cînd cele trei fuzionează într-un singur pol, și atunci sophia-înțelepciunea absoarbe frumusețea infinită și binele infinit în adevărul infinit. 340 NOTE SCRISE PE PAGINILE POEMULUI VALA, SAU CEI PATRU
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
toate cotloanele lumii, captând sincron tot mai multe expresii și răspunsuri care se edifică peste totă dar acum. Cyberspațiul oferă o dublă deschidere: noi forme de acces la informație, prin conexiuni multiple, din aproape în aproape, și inedite stiluri de raționare și de cunoaștere, induse de noile constructe ce generează cunoaștere (forță) de la sine putere. Cyberspațiul nu este o entitate închisă, stabilă, ci o realitate emergentă, deschisă semantic și structural, în permanentă prefacere și maleabilitate. Este un flux ce adaugă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
judecăți, pe care rațiunea le asumă ca premise în raționamente justificatoare. Firește că și acestea au la rândul lor sprijin din partea altor judecăți, proces pe care rațiunea trebuie să-l întrețină la nesfârșit. Această activitate logică a rațiunii, activitatea de raționare sau argumentare, ne apare, sintetic spus, ca un proces de trecere de la un condiționat la condițiile lui. Rațiunea, însă, nu poate accepta regresia la infinit în determinarea condițiilor și, de aceea, tinde să se oprească undeva, la ceva necondiționat sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este în sine fără contradicție, ci găsește chiar în natura rațiunii condițiile necesității ei, numai că, din nefericire, aserțiunea contrariului are de partea ei temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai bună piatră de poticnire a nomoteticii, pentru a face prin aceasta atentă rațiunea, care în speculația abstractă nu observă ușor pașii greșiți
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în gândirea filosofului german. Iar acest lucru este acum clar. În primul rând, antinomiile nu aparțin realului, lucrului în sine, ci numai rațiunii cunoscătoare, care vrea să acceadă la necondiționat, la absolut. Cu toate acestea, ele nu sunt erori de raționare, ci sunt inevitabile în acest demers al rațiunii. În al doilea rând, antinomiile sunt un argument negativ, pe care Immanuel Kant îl folosește pentru a nega legitimitatea metafizicii tradiționale: din moment ce încercările rațiunii de a determina pur speculativ obiectele metafizice sfârșesc
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de plecare în această regândire a statutului contradicției în cunoașterea filosofică este chiar concepția lui Kant despre antinomii. Mai exact, este vorba de faptul că, pentru Kant, antinomiile nu sunt rătăciri întâmplătoare, consecințe ale unor greșeli subiective de deducție sau raționare, ci "stă în natura gândirii însăși de a cădea în contradicții (antinomii), când vrea să cunoască infinitul"352. Deși apreciază descoperirea antinomiilor ca "un foarte mare progres", Hegel îl critică pe Kant, deoarece "s-a oprit la rezultatul doar negativ
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noțiunilor contrare de undă și corpuscul, declarându-le complementare, el efectua primul pas al unei formidabile revoluții epistemice: acceptarea unei contradicții de către raționalitatea științifică"868. Morin insistă asupra acestui fapt, anume că această contradicție nu este rezultatul unei erori de raționare, ci apare printr-un demers rațional-empiric cu caracter științific, adică irupe în plină raționalitate științifică. Concluzia sa cu privire la această apariție este una care vine în totală contradicție cu specificul gândirii clasice, anunțând paradigma complexității: "Ceea ce impune contradicția este o exigență
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
1987, Antony Flew, Dicționar de filozofie și logică, Editura Humanitas, București, 1999. 28 Solomon Marcus, Paradoxul, p. 171. 29 Paradoxul a apărut încă din antichitate, unde era cunoscut sub numele de aporie, însemnând o dificultate sau o fundătură în actul raționării. Cu numele actual, de paradox, a intrat în limba comună mai târziu (Ibidem, p. 9). 30 Într-adevăr, sensul de bază al termenului "paradox" nu coincide cu cel al "antinomiei". La origine, el însemna "părere contrară verosimilității opiniei comune" (Athanase
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de 1.000-2.000 de persoane, se prezintă, să zicem, opțiunile politice ale tuturor românilor pare ceva extrem de hazardat în ochii multor oameni - și nu numai dintre cei cu un nivel școlar sau cultural inferior. Din păcate, educația în spiritul raționării în termeni statistici sau probabilistici este încă deficitară - și nu numai la noi -, în școală elevii fiind învățați să judece aproape totul în termeni de da/nu sau adevărat/fals. Firește, oricine va accepta că gospodina nu are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
fi făcut posibile. Dennett atribuie selecției naturale un rol crucial „în analiza oricărui eveniment biologic, la orice scară, de la aceea a primei macromolecule care se înmulțește singură“. Iar acțiunea principiului selecției naturale el o înfățișează drept „un poces algoritmic“. Caracterizând „raționarea adaptativă“ drept „inima și sufletul biologiei evoluției“, Dennett afirmă că a o deplasa din locul ei central „ar însemna prăbușirea darwinismului, a tuturor științelor vieții și a medicinei“. Într-un mod asemănător s-a exprimat și Dawkins. El a încheiat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
alături de principiile matematicii și ale gramaticii, cum să vorbească elegant și convingător, cum să construiască un discurs rațional, cum să gîndească logic. Perechea retoricii era dialectica, care, în ciuda asimilării ei astăzi ca domeniu al filozofiei, reprezenta în perioada aceea știință raționării. Dialectica te învață cum să iți ordonezi gîndurile într-o manieră logică, în vreme ce retorica îți arată cum să ordonezi cuvintele în așa fel încît și ele să reflecte bună organizare a gîndurilor. Pentru Aristotel retorica și dialectica nu puteau fi
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
a nu fi decît pedanteria. O pedanterie cursivă, de o ținută elegantă, aproape fără cusur, dar nechibzuită și imperioasă ca orice exces, roasă de ambiția de a transforma ocaziile ivite în pretext și în teren de desfășurare pentru habitudini ale raționării care scapă autocontrolului". Rodul rebarbativ de "filozofeme" și "mediteme", vizibil mai cu seamă în Interval, n-ar reprezenta decît o "veritabilă plantație de cuie, cum ar spune un poet". După ce lui Augustin Buzura i se consemnează "progresele", criticul crede că
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
spațiu-timpul; 3). în raport exclusiv cu timpul. ① Asociem de obicei ideii de structură muzicală dispunerea rațională a unei intenții componistice, în abstract de timp, ca și cum s-ar afla exclusiv în spațiu. Desigur, un spațiu virtual, pur mental (ca loc de raționare), palpabil însă ca aspect, printr-un plan grafic. Astfel, lucrând pe hârtie, se poate concepe mai lesne un proiect sonor. Spațiul este, așadar, virtual dimensionat în minte și real-sintetizat pe suprafața colii de hârtie grilată cu protative. Astfel, a gândi
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
în acest scop, mai ales că descoperă simultan sau consecutiv nevoia de a decripta și tainele sofismelor din afara limbajului: accidentul, confuzia între sensul relativ și cel absolut, ignorarea respingerii (ignoratio elenchi) în toate cele șapte varietățile ale ei, sofismul de raționare, cercul vicios, substituirea cauzei și parțialitatea soluției contra complexității problemei. Epilogul lucrării Martei Petreu, intitulat De la Hermes la Satan, vine să puncteze explicit ceea ce de altfel se desprinde dintr-o primă lectură atentă a cărții; știm încă de la Heraclit că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cîștigă-ți existența și ajută-mă și pe mine!" Popa nu-i trimitea nimic. Conțescu avea o gazdă care îi oferea pe lângă odaie cafeaua cu lapte dimineața. Asta, de multe ori, era toată masa, și studentul se străduia s-o sporească. Raționarea cea mai strictă era sistemul său, și cum mesele în birturi i se păreau riscante, își cumpăra pentru o lună întreagă un aliment rezistent, pe care îl fracționa în treizeci și cinci de bucăți, patru-cinci porții reprezentând riscurile în caz de întîrziere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
porții reprezentând riscurile în caz de întîrziere a mandatului. Într-o zi l-a găsit cu un cufăr plin de cartofi, din care fierbea doi-trei pe zi. La un semn al lui Pomponescu, Smărăndache debită o anecdotă despre sistemul de raționare al lui Conțescu. Acesta căpătase de la tată-său, preotul, treizeci de prescuri, pe care le tăiase în jumătate, obținând șaizeci de rații pentru două luni. Într-o zi, mîncîndu-i șoarecii o bucată, Conțescu nu vru să riște nimic și câștigă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că femeile sunt mai puțin oameni, suboameni sau extraoameni fiindcă au uter, ovare și sâni. Nici o inferiorizare sau excludere nu se fondează pe anatomie. C.T. Popescu intuiește bine acest lucru. Atunci, discriminarea trebuie să se fondeze pe altceva: capacitate de raționare inferioară, imposibilitatea de a opera cu raționamente și lipsa de discernământ. Analog, aceste argumente sunt folosite de către rasiști și de către coloniști în momentul în care fac referire la barbari. Autorul își fundamentează filosofia excluziunii ontologice, în ultimă instanță, pe intelect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
timp atenția acestor creaturi, poate că ar mai avea o șansă. Ar trebui astfel să traverseze întreaga colonie propriu-zisă, să se depărteze de sectorul luptelor și să facă un ocol până la zona de aterizare. Bishop era deschis discuțiilor și sensibil raționării, așa cum îi stătea bine unui sintet. Poate că-l va convinge că toți ceilalați muriseră. Dacă ar reuși acest tur de forță semantic și sabotarea emițătorului-receptor al androidului astfel ca aceștia să nu poată să-i dezmintă afirmațiile, Bishop nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
căruia o proprietate a părților este extrapolată la întreg. Astfel, se extinde un deziderat valabil pentru o parte a societății (PSD) la nivelul întregului (România). Am evidențiat în cadrul acestui subcapitol câteva exemple de sofisme construite prin încălcarea regulilor formale ale raționării corecte. Frecvența acestora nu este una ridicată, întrucât, pe de o parte, textul jurnalistic nu este atât de structurat și nu se mulează pe canoanele raționamentelor formale și, pe de altă parte, întrucât jurnaliștii evită greșelile de această natură deoarece
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
interesele bazate pe experiența de viață masculină (potrivit credinței „după chipul și asemănarea mea”). Acestea sunt prezentate însă ca fiind valabile pentru toți cetățenii, femei, bărbați, fără „discriminări”, deoarece la acele decizii se ajunge în mod „obiectiv”, iar capacitatea de raționare logică, abstractă, analitică reprezintă, „prin excelență”, caracteristici psihologice masculine. Dar situația poate să nu fie un „complot”, ci ar putea implica un raționament de tipul „problemele mele sunt și ale altora”. O structură politică masculină propune propriul sistem de valori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
controlarea gândurilor, care fac de multe ori vraiște în capul și viața noastră. Mintea este cel mai minunat lucru, dar și cel mai periculos când nu știi să o dirijezi. Trebuie să recunoaștem că acordăm prea mult timp gândirii și raționării și ne pierdem din naturalețe și spontaneitate, ceea ce face din noi ființe rigide, suspicioase și reci. Atât de mult ne chinuim să anticipăm și să înțelegem ce vrea celălalt, încât nu mai avem timp să ne bucurăm de viața noastră
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și dimensiuni teoretice implicate, pentru a propune un mod de interpretare, ce se concretizează într-un model teoretic, un curent de gândire practică și o deosebește de altă paradigmă. Unifică elementele acestei viziuni asupra practicii din diferite contexte, pe baza raționării, a reflecției, a valorizării, a construirii unei interpretări, modelări, care poate fi recunoscută apoi prin consens în grup. Dezvoltă un set de norme, reguli, proceduri în definirea și abordarea rezolvării eficiente, eficace a unei probleme sau situații critice reale. ► Include
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a unui grup de valori, prin acțiuni variate, pe un timp dat, însoțit de reflecții asupra realizării. • Stabilirea unui corp de reguli personale de respectat în diferite situații, ca auxiliar al programului stabilit, cu reflecții asupra rezultatelor aplicării. • Apelul la raționare (glasul rațiunii), ca modalitate de autostimulare, dar și de resemnare, după înțelegerea cauzală, cântărirea efectelor posibile, cu alegerea alternativei potrivite, cu învingerea unor interese, trăiri și trăsături negative (ambiția, orgoliul, egoismul), cu formularea logică a argumentelor. • Stabilirea unei devize proprii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și interpretări multiple, analize critice redactate, scheme sau rețele cognitive restructurate, fișe de muncă independentă comentate, proiecte sau scenarii elaborate, matrice de analiză criteriale. • Prin corelarea experienței formale-nonformale-informale. Metode pentru luarea de decizii: • Hotărâri pentru soluționarea finală a problemelor, • Pentru raționarea asupra modului de construire, alegere a soluției optime, • Prin analize multiple: de sarcină, a contextului, critică, comparativă, cauzală, factorială, a elementelor, a operațiilor, a relațiilor, a riscurilor. • Prin formulare de soluții, comparare în perechi alternative, analiză criterială și alegere a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
investigații specifice), • explicarea științifică a fenomenelor (aplicarea cunoștințelor într-o situație dată, descrierea, explicarea fenomenelor în manieră științifică, identificarea și explicarea lor cu previziunea rezultatelor), • utilizarea de fapte științifice (interpretarea datelor și comunicarea de concluzii, identificarea de ipoteze, elemente de raționare și concluzionare, reflectarea asupra implicațiilor sociale ale progresului științific și tehnologic) 7.2. (Micro)paradigme ale evaluării și modelele lor aplicative Evaluarea actuală, prin schimbarea calitativă a aprecierii rezultatelor, a proceselor ș.a., arată că valoarea ei esențială se află în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]