408 matches
-
lui Israel, ea, ne-evreica, și dă naștere unei seminții. Faptele săvârșite de Rut față de soacra ei sunt fapte de iubire și bunătate, fără gândul la răsplată, nici obligație morală. Ele țin de hessed, milă, generozitate. Mai târziu, în ebraica rabinică, acest termen va fi integrat conceptului de ghemilut hassadim, care-i îndeamnă pe membrii comunității la fapte de simplă generozitate umană: îmbărbătarea celui îndoliat, vizitarea bolnavilor, asigurarea unei zestre pentru mireasa săracă, îngroparea mortului. Cartea lui Rut anticipează această dezvoltare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acest termen va fi integrat conceptului de ghemilut hassadim, care-i îndeamnă pe membrii comunității la fapte de simplă generozitate umană: îmbărbătarea celui îndoliat, vizitarea bolnavilor, asigurarea unei zestre pentru mireasa săracă, îngroparea mortului. Cartea lui Rut anticipează această dezvoltare rabinică și îndeamnă pe fiecare să face asemenea gesturi. Așadar Dumnezeu nu a renunțat la actele Lui de milă și generozitate autentică, ci doar a încredințat realizarea acestora oamenilor, ca Rut și Booz, care le împlinesc în locul Lui. Iar actele acestea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ea învățătura corectă. În fapt, cantitatea suferinței contează mai puțin decât modul în care este înțeleasă. Iar suferința celui drept poate ușura durerea generațiilor viitoare. Ceea ce contează nu este propria suferință, ci reacția poporului pentru care suferi 14. În iudaismul rabinic, suferința este de fapt un bine. Ea este una dintre cele patru binecuvântări pe care Dumnezeu voia să le răspândească în lume, pentru ca ea să reprezinte unul dintre drumurile care duc la El. Potrivit lui Rabbi Simeon bar Yohai, înțelept din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de a sfinți numele lui Dumnezeu este menționată pentru prima oară în Levitickk. Calea cea mai potrivită pentru îndeplinirea ei avea să fie explicitată în Talmud și, mai târziu, în comentarii în relație directă cu experiența istorică a momentului. Dreptul rabinic consideră că este de datoria fiecărui evreu mai curând să moară decât să fie constrâns să încalce anumite porunci, în special interdicțiile legate de idolatrie, omor și incestll. Acest principiu intră în tensiune cu altul, la fel de fundamental, cel al "grijii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
perspectivă, Dumnezeu sau îngerii devin martorii morții martirului. În perioada persecuțiilor religioase ale lui Hadrian din secolul al II-lea, doctrina convențională a răsplății și a pedepsei traversează în lumea evreiască o criză gravă, care suscită o revizuire a doctrinei rabinice despre teodicee. Acum nu suferințele provocate de o putere de sus sunt cele care cer o explicație, nici nenorocirile care-l lovesc pe omul bun, ci mai degrabă faptul că respectarea poruncilor însăși devine cauză de suferință și moarte. O
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
persecuțiile, iar evreii se întorc la școli și la practicarea religiei lor, Rabbi Iuda, ajuns la maturitate, reia și continuă munca discipolilor lui Akiba. El este cel care, la sfârșitul secolului al II-lea, publică Mishna, cod fundamental al Legii rabinice, menit să devină nucleul Talmudului, care avea să fi studiat secole întregi de evrei, peste tot în exilul lor. De altfel, după distrugerea Templului, în 70, înțelepții evocă în Midrash suferința lui Dumnezeu însuși, imaginându-l plângând neconsolat și chemându
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe îndoliați să-și întoarcă privirea spre viitor, spre ceasul când Mesia va veni pentru a pune capăt exilului și suferințelor lui, și spre locul, pământul lui Israel, unde se va împlini izbăvirea atât de mult sperată. De altfel, tradiția rabinică face să coincidă 9 av, data distrugerii Templului, cu cea a nașterii lui Mesia, într-atât poartă ea în sine promisiuneayy. Această zi de doliu nu încheie anul evreiesc. Luna următoare este consacrată rugăciunilor de penitențăzz care preced celebrările anului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de doliu nu încheie anul evreiesc. Luna următoare este consacrată rugăciunilor de penitențăzz care preced celebrările anului nou, apoi urmează Marea Iertare (Kippur), în timpul căreia credincioșii își manifestă căința, fac ispășire și imploră iertarea divină. Amintirea celor Zece Martiri, eroii rabinici deja menționați, este evocată în dimineața zilei Marii Iertări, unul dintre cele mai solemne momente ale calendarului evreiesc, printr-unul dintre cele mai mișcătoare poeme ale liturghiei evreiești, Eikh ezkera ( Îmi amintesc de bărbații aceia). Așteptarea zilelor mai bune redevine
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
martiriul ca acceptare voluntară a morții și martiriul ca sinucidere și ca omucidere. Dacă a muri în Numele lui Dumnezeu este, în anumite circumstanțe, o obligație, actul sinuciderii și a fortiori omuciderea rituală nu sunt deloc încurajate, nici cerute în literatura rabinică. De aceea, când martirii de la Mainz se dedau la acest ritual, ei nu împlinesc un vechi ideal care ar fi căzut în desuetudine. Este vorba de acte spontane. Și putem considera că vocația morții pentru credință, cu rădăcini în originile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dovediseră evreii față de religia părinților lor și cum preferaseră să moară decât să îmbrățișeze creștinismul. Cum se știe, Maimonide considera studiul istoriei o pierdere de vreme. Mai târziu, Iosef Caro, autorul scrierii Shulhan Arukh (Masa întinsă), codificator major al dreptului rabinic, interzice citirea istoriei nu numai în ziua de sabat, ci și în timpul săptămânii 28. În lucrarea sa Zakhor, Yosef Hayim Yerushalmi a ilustrat pe larg, sprijinindu-se pe exemple, interesul mediocru al lumii evreiești, timp de secole, pentru istoria așa cum
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
termină cu un omagiu adus comunității evreiești din Polonia, înzestrată cu cei cinci "piloni" menționați în Tratatul Părințilorlll: Tora, cultul, mila, dreptatea, adevărul și pacea. Această idealizare se alătură celei a societății evreiești dinaintea distrugerii Templului din Ierusalim în literatura rabinică clasică, precum și în laudele poeților liturgici care evocă evlavia și dragostea față de Tora a evreilor din Valea Rinului. Bucla este închisă, iar lanțul genealogic al suferinzilor, început din Biblie, este refăcut. Această cronică s-a bucurat de o mare popularitate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Gaza în 1665. Tzevi instituie diferite rituri, încalcă public legea evreiască, abolește posturile, declară permise alimentele interzise și anunță începutul unei noi ere mesianice în care adevărurile stabilite își pierd validitatea. Fervoarea mesianică nu atinge doar masele, ci și autoritățile rabinice. Povești mereu înfrumusețate despre puterile și minunile lui se răspândesc în toată lumea evreiască, rabinii și "laicii" devin spectatorii lui, își abandonează treburile și se pregătesc pentru întoarcerea poporului evreu în Țara Sfântă, care marchează sfârșitul exilului. Când această efervescență se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
generali evrei, ca, de exemplu, Samuel Ha-Naghid din Grenada. Această percepere a evreului de către el însuși ca pasiv și în afara istoriei este, de fapt, foarte veche. Efectele dezastruoase ale revoltei evreilor împotriva romanilor la începutul erei noastre au determinat conducerea rabinică, în secolele al II-lea și al III-lea, să șteargă simbolul Massadei din memoria colectivă și să i-l substituie pe cel al lui Iohanan ben Zakkai, recomandând rugăciunea și studiul. Farisienii, pe măsură ce le creștea puterea, se angajează mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ziua tradițională de doliu și comemorare a marilor catastrofe care loviseră iudaismul. El dă astfel tonul cărții, care este o relatare a persecuțiilor și distrugerilor îndurate de evrei de-a lungul secolelor. Și repune în prim-plan, ca în literatura rabinică tradițională, tema suferinței suportate din iubire. "Povestirile suferințelor din trecut au și cânturi de consolare pentru viitor", scrie el. Bernfeld precizează că, elaborând cartea, scopul său era "de a întocmi martirologiul poporului lui Israel după surse scrise originale, cu comentarii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a te gândi să te prevalezi de calitatea de evreu. Istoria, în acest context, devine o legătură "neutralizată" prin știință cu propriul popor pentru toți cei pe cale să se transforme în spectatori ai iudaismului lor. Heinrich Graetz, venit dinspre studiile rabinice, se dovedește arhitectul necontestat și ideologul acestei istorii lacrimale. El însuși descrie lupta poporului evreu și a iudaismului pentru supraviețuire, unicitatea acestei experiențe, suferințele exilului, curajul martirilor în fața cruzimii dușmanilor și persecutorilor lui Israel. Evoluțiile politice și legale sunt tratate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru om. Dacă Dumnezeu este adevăr, justiția lui nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Nu-l slujim numai prin dragoste, entuziasm și bucurie, ci și prin durere. Acceptând suferința cu dragoste, nu speculăm asupra motivelor hotărârilor divine. După tradiția rabinică, atributul judecății, această față severă și răzbunătoare a lui Dumnezeu, este în mod necesar temperat de atributul lui de bunătate, de suverană indulgență. În acest cadru interpretativ, răul și suferința înseși își au originea în bine și, la sfârșit, se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
adeziunea lui la iudaism de-a lungul secolului. Dar ea arată și că acest raport privilegiat cu suferința a fost strict regularizat, ca să nu compromită iubirea datorată unui Dumnezeu omniprezent, nici să se substituie lui. De unde rezervele explicite ale corpului rabinic în privința martiriului. Evreul nu trebuia să se îndepărteze de împlinirea îndatoririlor sale religioase, dovadă a fidelității față de Dumnezeu. Iar pentru asta trebuia să trăiască. Firește, tentația martiriului pentru accederea într-o lume mai bună nu a fost astfel eradicată, nici
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Germania și Olanda (n. trad.). b Facerea, 22: 12. c Akeda în ebraică, literal "legătură", victima sacrificiului trebuind să fie "legată", "prinsă" de altar. d Facerea, 22: 16-18. e TB, Baba Batra 60b. f Ebraicul midrash (pl. midrashim) desemnează exegeza rabinică clasică a Scripturii așa cum s-a dezvoltat ea, în principal, în Țara Sfântă. Redactarea marilor culegeri de midrashim, mărturii ale vechilor tradiții, a continuat, între secolele al V-lea și al XII-lea, în diverse puncte ale diasporei evreiești. Talmudurile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1-2, 6. t Numerii 16: 26; Psalmul 101, 2-4, 6, 8. u Psalmul 62. v Isaia, 40:3-5; 49:7. w Ansamblu de prescripții religioase evreiești cu privire la alimentație. x Daniel, 12:3, 2. y II Ba 20:2. z Iudaismul rabinic este curentul, moștenitor al fariseismului, care se conturează la sfârșitul perioadei antice, după anul 70, și a cărui gândire se cristalizează în marile corpusuri clasice din epoca mishnică și talmudică. aa TB, Shabat 55a. bb În ebraică: isurei ahava, literal
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
New York. Moartea în 1994 a ultimului maestru al dinastiei, Menahem Mendel Schneerson, dispărut fără să lase urmași, este departe de a fi pus capăt febrei mesianice care, în timpul vieții, înconjurase persoana lui. vvvv În ebraică: hester panim. wwww Potrivit iudaismului rabinic, Tora numără 613 porunci. xxxx În ebraică: tikun. yyyy Pentru ocurențele cuvântului shoah în Biblia ebraică, vezi Isaia, 47:11; Sofonie, 1:15, Psalmii, 35:8 și 63:10; Iov, 30:3 și 14, 38: 27; Pilde. 1:27 și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe cazuri se Întemeiază pe exegeze rabinice ale textelor biblice și ale textelor din Haggadah; chiar atunci cînd legăturile lui directe cu iudaismul au slăbit, gnosticismul se dovedește În continuare Înclinat, În virtutea unui atitudini antiiudaice, să facă speculații asupra Scripturii evreiești 22. O ipoteză evoluționistă ce stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mărturiile samaritene nu oferă nimic care să explice de ce un Înger subordonat lui Dumnezeu se poate transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a fost acceptată ca text al Vechiului Testament. Cu timpul, astfel de ediții au primit epitetul de textus receptus. Controversa privind textul corect a continuat foarte mulți ani. Din partea Bisericii romano-catolice venea reproșul că protestanții au aderat la o invenție rabinică a cărei consecință directă era îndepărtarea de adevăratul Cuvânt. Pentru a confirma acest punct de vedere, iezuitul Bonfrère a publicat în 1631 un comentariu la Pentateuh în care sublinia toate discrepanțele dintre textul latin și cel ebraic. În 1633, un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un comentariu la Pentateuh în care sublinia toate discrepanțele dintre textul latin și cel ebraic. În 1633, un alt romano-catolic, Morinus, arătând că există mai multe versiuni ale textului ebraic, îi acuza pe reformați că sunt de acord cu tradiția rabinică 1. Cu timpul, s-au ivit divergențe de opinii chiar și între reformați; pe de o parte, erau aceia care susțineau că textul ebraic, incluzând vocalele, este cel inspirat, pe de altă parte, erau cei care, în urma comparării diferitelor manuscrise
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
manuscriselor de la Qumran, în 19474. IV. Teoria textelor locale. Înainte de descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, singurele surse importante care prezentau variante consonantice anterioare fazei de unificare a textului erau Septuaginta și Pentateuhul samaritean. Materialul hexaplar, Vulgata, Peșita, diversele targumuri, lucrările rabinice, versiunea arabă a lui Saadia, variantele manuscriselor biblice medievale nu ofereau decât eventuale variante consonantice care supraviețuiseră fazei de unificare a textului. În 1955, William Foxwell Albright 1 a propus o nouă teorie despre istoria Bibliei ebraice 2, teorie care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]