148 matches
-
cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu puteai crede că unul ca George Stan, care nu se dezlipea de raglanul cenușiu și de pălăria cu bor mare, trasă pe frunte, semănînd cu detectivul Pinkerton, prezentat cu fotografie și în Realitatea ilustrată, unul ca el, tot numai nerv și acțiune, s-ar putea gîndi atît de precis la starea economică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avut?, cui nu i-au plăcut doi ochi albaștri mai ales măritați cu oameni de bună condiție, negustori de preferat? O patrulă călare ori doi-trei agenți în civil de-ai lui Parizianu, pălării pleoștite care se văd de la o poștă, raglan de Sherlock Holmes ori mai nou, balonseide nemțești, lungi ca niște anterie, în preajma locului de întîlnire știut, ar face bucățele-bucățele toată articulația asta ciudată care îi aducea aminte de experiența domnului profesor Schmeltzer. Dar el nu putea acționa, nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiecare virgulă pe care o pusesem în compoziția mea, eterna compoziție liberă pe care o dau la teze profesorii de limba română. "Dumneata... dumneata... mi-a răspuns el clar și afectat (afectare cu care se plimba și printre rânduri, cu raglanul pe el și se uita la noi fără să ne vadă), dumneata nu știi să pui virgulele..." " Virgulele sunt gesticulația gândirii, i-am răspuns, știm asta de la Caragiale și într-o compoziție liberă le pun unde cred eu ca e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
auzi că sunt de la țară se gândi câtva timp și mă întrebă dacă l-am citit pe poetul Dumitru Corbea. Îi răspunsei că nu. - E un mare poet, citește-l! spuse el. Se ridică de la birou, îmbrăcă un fel de raglan, prea subțire pentru vremea de afară și plecarăm. O luarăm pe jos. Îmi spuse că mă invită la masă. Străbăturăm drumul de la Splaiul Independenței până la Piața Victoriei, tot pe jos. - Nu vă e frig cu capul gol? îl întrebai eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe niciuna până la tine. - Vorbește-i ceva despre Omul cu ciocul de aramă - interveni piticul meu schilod, dându-se tumba peste inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit de sarcină, până la culcușul ei dintre surcele, aproape de gura cuptorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
păstrez, în taină, un proiect pentru o mare lovitură comercială, căci altfel nu mi-ar fi strigat din urmă, să-mi fac testamentul în favoarea ei. Intrai în cafeneaua unde altădată supam, în tovărășie veselă, după teatru. Chelnerul mi-a luat raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îi lua apărarea. Așa cum era situația, Lică se simțea mulțumit să trăiască între cai și grăjdari; se gândea, negreșit, la Ada, cu oarecare nerăbdare, dar dovedea că a început să fie și răbdător. In așteptare făcuse unele demersuri pentru un raglan cald în rate la croitorul lui mister Whip, deci un raglan cu croială englezească . . . . . . Maxențiu părăsise patul, circula prin cele trei camere, deocamdată, dezorientat de noutatea însănătoșirii. Cu apucăturile ei brusce, Ada decisese că era timpul să se considere restabilit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trăiască între cai și grăjdari; se gândea, negreșit, la Ada, cu oarecare nerăbdare, dar dovedea că a început să fie și răbdător. In așteptare făcuse unele demersuri pentru un raglan cald în rate la croitorul lui mister Whip, deci un raglan cu croială englezească . . . . . . Maxențiu părăsise patul, circula prin cele trei camere, deocamdată, dezorientat de noutatea însănătoșirii. Cu apucăturile ei brusce, Ada decisese că era timpul să se considere restabilit. Re-cunoscînd un tratament conjugal îndelung practicat, Maxențiu uitase că e un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
perfide și ucigașe, existența aceea savuroasă, de om rău, de tiran, măreția crudă a bietului creier, se risipise la întîia poruncă a femeiei, ca baloanele de săpun pe care câte o jumătate de oră le făcea la spălat. 188 189 . . . Raglanul englezesc hotărâse noua stare de lucruri. Croitorul, pe garanția lui Whip, liberase haina pe un simplu acompt și Lică o înnoise în prima zi mai zbârlită. li ședea șnapanului foarte bine și primise complimente de la tot personalul inferior, la care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ada o auzise bine și și-o prelingea pe buzele ei roșii. Și unul și altul s-ar fi pălmuit bucuros. " Ce canalie!" gândi Ada ca un compliment. Mereu i se părea că e un tip străin și nostim, din cauza raglanului, și mereu îl regăsea cu același necaz: huzurește și n-a "plătit". în grajd luă caii la rând. Whip sta deoparte. La fiecare boxă Ada se oprea hotărâtă să găsească un cusur, orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și decis: "O las să isprăvească și ies
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
știut ce să spună, și o apucă tocmai de brațul dureros, ca să o ducă acolo. Ada deschise gura să țipe iar, dar nu țipă. Impingînd ușa cu piciorul, Lică intră în odăița de cancelarie, trăgând pe Ada după el. Aruncă raglanul pe un scaun și se uită nepriceput la dulapul cu borcănașe și sticluțe. Ada se apropie și-i arătă un borcan cu vaselină. Stângaci, Lică înfipse degetele în unsoare și le plimbă pe brațul păros și bobotit. Femeia sta pasivă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru el ou situația actuală. Odată ce Lică putea fi unchiul oficial al doamnei Hallipa, la ce să se mai bî,f>ască că prințesa Ada trăiește cu un dresor. în ziua curselor era rece și vânt, Lică, totuși, ingrat cu raglanul, își arătase până la sfârșit hainele noi, care aveau factura perfectă a lui Paul, in plus acei ceva mai lăliu, cu care Trubadurul, prin felul de a purta, corecta răceala englezească a croielei. Tocmai fiindcă era rece și vânt, prințul Maxențht
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doar pe marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se afla nici mai mult, nici mai puțin decât batista albă, apretată a lui Bombonel, doctorul nebunilor. Leit doctorul! Marele Bazil era leit doctorul cel mic și grăsuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la un semn, cu toții. Ca la un semnal, toți cei din nesfârșitul rând, încolonați până departe, departe, și-au stins, dintr-odată, lumânările. Au dispărut cu toții. Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au auzit urletul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumânările. Au dispărut cu toții. Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au auzit urletul muzicii și tam-tamul. Nătăfleață de Tolea înțepenise, nu era cine să oprească muzica. Fum, vedenii magnetice, mirosul arderii și al cenușii. Doar Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spatele său. A durat mult puțin, greu de spus. Era palid ca un mort și a tot așteptat așa, încremenit, până s-a convins că nu mai era nimeni alături. În cameră nu se afla decât el, Tolea, îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc, al filozofului. Fular de mătase albastră la gât. Mănuși lungi lungi păroase. Raglanul acela păros, cu buzunarul la piept în stânga, sub rever, pentru batistă. Într-adevăr, avea în buzunarul de la piept scrisoarea apretată, cum se cuvenea. Mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a tot așteptat așa, încremenit, până s-a convins că nu mai era nimeni alături. În cameră nu se afla decât el, Tolea, îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc, al filozofului. Fular de mătase albastră la gât. Mănuși lungi lungi păroase. Raglanul acela păros, cu buzunarul la piept în stânga, sub rever, pentru batistă. Într-adevăr, avea în buzunarul de la piept scrisoarea apretată, cum se cuvenea. Mai și zâmbea, nătângul Tolea, cu toți dinții aceia perfecți, mari și albi. ...Pe străzi, pustiu. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în mână, blând, mulțumit. Torța la pulpanele raglanului. O liniște perfectă, de vis. S-a auzit iarăși mieunatul acela, scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Cerul ardea, stofa începuse să ardă, mănușile, mătasea de la gât. Domnul Dominic încă zâmbea când s-a auzit așa, undeva, un urlet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale trupelor terestre la Varna (mai - iunie). Corpul expediționar francez, numărând 41 000 de oameni, se afla sub comanda mareșalului Achille Leroy de Saint Arnaud, iar cel englez, având 19 000 de participanți, era pus sub ordinele lordului Fitzroy Somerset Raglan; flota franceză compusă din vase de război, cu pânze și cu aburi, era condusă de viceamiralul Ferdinand Hamelin, iar cea engleză, alcătuită, mai ales, din vase cu aburi, de viceamiralul Sir James Dundas 391. După ridicarea asediului Silistrei, trupele ruse
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și dorind, totodată, să scoată o mare parte a trupelor din focarul de infecție de la Varna, a hotărât să-și îndrepte soldații spre Dobrogea, spre a urmări armata rusă în retragere, și să verifice evacuarea provinciei de către inamic. Generalul englez Raglan, potrivit ordinelor primite de la guvernul din Londra, nu a îngăduit însă ostașilor din corpul expediționar britanic să participe la această campanie, deoarece trebuiau concentrate toate forțele în vederea unor operații de anvergură prin debarcarea aliaților în Crimeea. Așa că doar francezii au
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai nouă sau mai frumoasă (pe atunci nu se purtau pantaloni). Eu nu mi-am cumpărat nimic, întrucât hainele erau făcute de o croitoreasă din sat, stofele fiind destul de ieftine. În cei patru ani de studenție, am purtat un palton raglan verde, care după doi ani a fost întors pe dos și a mai ținut încă doi ani. Zâmbesc când scriu aceste lucruri și constat că nu mă simțeam frustrată din cauza unor asemenea lipsuri. Cred că atunci am învățat să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vorbeam, dar îmi amintesc perfect cum arăta inspectorul. Exact la fel ca toți activiștii: tuns regulamentar, cu ceafa liberă și urechile la vedere, cu cravată în dungi și costum de țoale gri. Mă plimbam printre bănci cu mâinile în buzunarul raglanului lung, căci în clase era foarte frig și mă jucam cât puteam de discret cu monedele metalice. Aveam 27 de lei de câte un leu și-mi plăcea să-i clincănesc din când în când. Îmi dădeam seama că inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un punct are legătură și cu absurda mea existență (...). Așadar, în dimineața zilei de 31 octombrie, rătăcind eu oarecum în zig-zag pe strada Dorobanți, am fost însoțit (ce-i drept de la distanță și (încă) nelegat de odgon) de viezurele cu raglan cărămiziu, de care v-am pomenit în scrisoarea precedentă. Viezure pe care cu plăcere l-aș mînca crud și viu, rupîndu-i în prealabil urechile profesionale, numai că viezurele meu e cam voluminos, și nu mi-e de ajuns o lămîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]