18,605 matches
-
foc, se pare, Fumului căzut-au pradă. Vai, ce groaznică-ntîmplare! Roșii cresc văpăi pe-aproape, Mai rămîn doar negre schele; Barem bunii de-or să scape De-acest iad cu flăcări rele! Limbi de foc înalță flamuri Printre frunze, printre ramuri; Ard în flăcări crengi uscate Și se prăbușesc prăpăd. Cît cu ochii pot străbate, Mai departe să tot văd! Chiar capela pică toată, Sub poveri de crengi arzînd. Șerpi, văpăile se-arată Pînă-n vîrfuri, rînd pe rînd. Trunchiurile găunoase Pînă-n
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
veselă îmi explică N-o fi chiar atît de rău dar în mod fatal între insulă și vorbire nu mai e o legătură directă nici măcar o ceață mîhnită prin care să zărim introvertiți în iaduri vegetale cînd păianjenul blond din ramurile mestecenilor ar fi dispus să-i dezmierde. Prieteni, măcar voi ascultați cu fervoare rugi în frunze lipite de Zidul Plîngerii: oracol verde. Molima de cristal I Așa a început mașinăria umană în urbea noastră mișcată de mîini călăuzitoare că nimic
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
te doară iubirea cărei clipa i-o jertfim. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins pe drumul lung ce-ncepe să mă sugă. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminine salonului s-au stins. Și vrând-nevrând mă simt acuma slugă aceleia ce-n luptă m-a învins. Căci aripile-i
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
și-au lăsat casele și marea și ochii cei dragi urmîndu-Te. Ca o pădure de nepătruns, ca un zid de cetate sau o apă de netrecut erau hainele lor în jurul Tău pe spatele ascultător al asinei ce te purta printre ramurile de finic ce aveau să se preschimbe în curînd în pietre și urlete jalnice, îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
Iar ploaia care începuse îmi pătrundea mărunt în minte, Luându-mi la vale jalea, gândul, Până-am rămas ca o fereastră Prin care lumina doar vântul. Duet de toamnî Mai stai puțin... E-abia septembrie Strâns frunzele se țin de ramuri Și nici un cârd nu taie cerul. Dorul de ducă e un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
izvoare Sî strivești ierbile-nalte Zînele-mprejur să-ți salte De pietre să te lovești În pîrțile muierești Fragede și de mătase C-au făcut trebi rușinoase Si mai fire-ai dată-n raze Subțiri de după amiaze Ca-ntr-un scrînciob printre ramuri Fie-ți iepuri prinși în hamuri Să ajungi seara la hanuri Să mănîci să bei să dormi Împunsî de crini enormi... Cu delicatețea-n ceață Hobbitul de dimineață
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
capul gol și pieptul larg deschis, Nu fu lăsat pe nici un câmp de luptă Dușmanului venit la seceriș. METOPĂ IV Ci apele sunt drumuri, nu hotare Când peste fluviu tot acelaș neam Sălășluia statornicit sub soare De rădăcini legat, vânjosul ram. Rătăcitoare ginți se Învârteau Jur Împrejur, germani, iasigi, sarmați Călătorind cum Îi aduse vântul În zale de dușmani sau aliați, Dar Roma Însăși cu-al ei pas de fier Înainta Încet, fără zăbavă Dând foc la așezările rămase Pustii, ca
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
lung de glasuri vuii de bucurie/ Colo-n altar se uită și preoți și popor/ Cum din mormânt răsare Christos biruitor/ Iar inimile toate s-unesc În armonie/ Cântări și laude-nălțăm/ Noi, Ție, Unuia,/ Primindu-L cu psalmi și ramuri/ Plecați-vă neamuri, cântând Aleluia./ Christos a Înviat din morți/ Cu cetele sfinte/ Cu moartea spre moarte călcând-o/ Lumina ducând-o/ Celor din morminte" George Cosbuc, În poezia "La Paști" dă glas exploziei de bucurie și speranță pentru primăvara
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
cu ochii În lumină. Ai obosit, cu mâna ta cea fină / În val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / Încet te-ardici și sufli 'n lumânare...// De-asupră-mi stele tremură prin ramuri, / În Întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist În geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris iar datarea este acceptată de toți editorii. Vom reveni, desigur, asupra lumânării care este tot luminare și aici
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
ar fi vorba, În sonetul ce-o privește pe ea, de lumânare? Un editor explică chiar astfel:”Înăuntru, visătoarea, Începând să se dezbrace, suflă În lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului În Întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se Îndeobște
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Își adăpa-acolo sus sufletul... apoi s-a dus spre zare, dar de ce venise-nu ne-a spus...” (Albatrosul Obosit) Colțul acesta de răi al sufletelor noastre numit România, Își pierde parcă, din ce In ce mai des, reperele. Oare copacii ei unde Își Îndreaptă ramurile? Către ce tind vârfurile abia Înmugurite În primăvară, catre jos, acolo unde stau Înfipte rădăcinile, sau sus, catre zare? George Filip: Omul, arborele acesta foarte palpabil, nu este specific niciunui colț de răi. Raiul, daca este, ne tolerează și ne
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
a treisprezecea. În cea mai laborioasă analiză a acestei teme, omilia a patra prezintă săgeata ca imagine trinitariană explicită. Arcașul este iubirea (ἀγάπη), ulterior identificată cu Dumnezeu, iar săgeata însăși este Fiul, Singurul Născut. Vârful săgeții (credința) care are trei ramuri, este cufundat Și înmuiat în Duh. În timp ce atracția tipică a Cuvântului asupra miresei Și amplificarea de către Duh a dorinței sale joacă roluri mai puțin importante, rămân totuși prezente în acest triptic al iubirii rănite. Rănile create de săgeată sunt frumoase
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Cristos și au Întemeiat biserici prin Iudeea și imediat după aceea, răspândiți prin lume, au vestit aceeași Învățătură și aceeași credință neamurilor și, deci, au Întemeiat biserici În fiecare cetate. De la acestea apoi și-au luat celelalte biserici asemeni unor ramuri credința și sămânța Învățăturii și de acolo și-o iau Încă tocmai pentru a fi biserici. În acest fel și ele sunt socotite apostolice, drept descinzând din bisericile apostolilor” (De praesc. 20,4-7). O atare viziune, posibil de Întâlnit deja
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
lui Florea Firan i-a fost acordată Diploma de Onoare din partea Asociației Române de Istorie a Presei (ARIP), „pentru contribuția adusă la cercetarea și dezvoltarea jurnalismului cultural din România“, de către prof. univ. dr. Ilie Rad; Diplomă de Onoare din partea Revistei „Ramuri “ din Craiova etc. După Gala Premiilor „Scrisul Românesc“ acordate autorilor-colaboratori fideli și Premiul de Debut în volum la poezie și proză a urmat Lansarea de cărți semnate de importanți scriitori care au susținut cu continuitate timp de zece ani rubrici
COLOCVIILE „SCRISUL ROMÂNESC“ – 2013 [Corola-blog/BlogPost/93772_a_95064]
-
de profit acolo, dar a trăit de pe urma unei mărci căreia-i pune mereu la îndoială bazele materiale -, bate acum țara în lung și-n lat ca întruchipare a principiilor neoliberale. “Piața a decis: trebuie să ne obișnuim cu ideea că ramuri și profesii întregi vor dispărea”. Salvarea e pregătită: un portal specializat în economia mijloacelor de informare anunță mai nou că e bine ca producătorii bunurilor de larg consum să-și fabrice propriile pagini de știri: în felul acesta știm măcar
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
Emil Brumaru Pentru Absurdica Doamne nu mă părăsi Ia-mă-n miezul de lumină Al soarelui și ți-oi fi Rază îndulcind rășină Pe trunchi moale de femeie Lin topindu-i-o în suflet Ramurile să se-ncleie Între ele-n cuibul umed Și s-o bată frunza-n carne Pînă o să-i cînte sînii Fluturii să se răstoarne-n Luciul unghiilor mîinii Cîtu-i roua preț de-o zi Dată-n clocot și-n suspine
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12044_a_13369]
-
și să-i spubleri în mlaștinile sintaxei cavaleria infanteria gîndindu-te la bărbosul Karl călare pe statisticile lui englezești creier îmbibat de bere și de hegelianism - în copilărie alergam în crîngul din marginea orașului întindeam cleiul pe bețigașe înfigeam bețigașele-n ramuri de plop deasupra lor coborau seara sticleții o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici - sunt cuvinte ușoare ca sămînța de plop în țările disperate cu ieșire la mare și cel care scrie acolo sortit e
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
și laptele, în mașini frigorifice, asta demult nu ne mai întrebăm voi, copiii zilei, pentru care patria dintâi e o scară de bloc tot mai puțini din voi ați ajuns să înfigeți un țăruș în pământ ori să v-alegeți ramul potrivit, nici tânăr, nici bătrân, din care să faceți fluier și praștie tot mai puțini copiii pământului încins de soare, uscat de vânt înzăpezit sub tălpică de sanie azi voi căutați în dicționar cuvinte-ncălzite la obrazul nenumăratelor generații mulțimi de
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
cu greu, înconjurat degeaba de poliția municipală, însemnat cu o cruciuliță neagră pe harta umedă, boțită a orașului... Calculam ani și ani lovitura...ne evaporam de sub nasul cîinilor lup... ne lăfăiam în luxul mizerabil al colibelor alcătuite în pripă din ramuri de tei și crengi de pin...și crini de-un metru jumătate. Locuiam diamante, ne deplasam cu viteze uluitoare în mașini invizibile, grenadele urmăritorilor se turteau de pielea noastră blindată de-amor, dam cu zvîc din Isarlîk, organizam lupte sîngeroase
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
te-ndepărtezi mie îmi trec ani pagini albe. cărți frunzărite. nici un șir. și nu moartea mă înspăimîntă, birocrația ei. Într-adevărul nu se poate împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent se desprind de pe pervaz sînii tăi/ mierla săltînd, în roz ciugulind pajiștea timpul păscut de infarct, trecerea sub tăcere ce lespede - cine e lumina
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
azi, copilăria Să fie astfel încît o rugă să nu găsească înduplecare, ci doar să schimbe pe cel ce imploră? cînd în foșnetul de pe acum cernit al înserării mai bate dinspre nord o rază - și-o zărește numai aproapele printre ramuri interogîndu-și îndelung inima, clipă preschimbată într-un sclipăt, sosind dintr-o depărtare nouă necunoscută - ostenită frunză, astfel să fie? - să fie astfel, încît deodată să se lase o împăcare de hău, tăcuta întreținere cu cel pe care-l bănuim iubindu
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
obsesia grăsimii călărind mușcătura hormonii și sucurile colorate prin carnea infinită parcul central rampa și eterna tinerețe joggers îmbrăcați în năpârliri se luptă cu nisipul degradării atomului fug pe patine cu rotile filtrați de ochi severi de silicon agățați pe ramurile timpului tarabă după tarabă la baza verticalelor Titanice intimidează catedralele și otrăvesc vegetația de plastic cu trilioanele de oficii și galaxii de biți de hârtie o conductă gigantică drenând materia pură sub capul Statuii Libertății canale de aburi și isteria
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
noapte din întunericul firidelor un ochi adormit își secretă privirile în turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre aeriene
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
ani. Bunicul, "un bătrân voinic, roș la obraz, cu plete albe" (ca și scriitorul în anii senectuții) se îndeletnicea cu rotăria. Alături de el și de bunica își va petrece verile nepotul de la Pașcani "în mijlocul ogrăzii, sub un păr vechi cu ramuri pline de ciucuri de fructe". Sadoveanu, mărturisește, a avut o copilărie "nesupusă niciunei opreliști". Tatăl i-a dat voie să iasă cu pușca la vânat, când abia împlinea 12 ani. O influență benefică asupra școlarului o are primul lui dascăl
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]