158 matches
-
Stătea acolo, în mijlocul tuturor marionetelor ălora și părea ultimul om viu dintre ei. Întreaga lui viață e organizată de alții, nu există nimic acolo care să-ți spună cine e el sau că nu e doar un bătrân nătâng și ramolit. Și partea cea mai rea - Fran simți un nod dureros în gât amintindu-și chipul tatălui ei, care nu dăduse vreun semn că ar recunoaște-o - e că nu știa cine sunt! Își îngropă fața în umărul lui Stevie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ratată. Singura, din câte îmi amintesc... Deși n-ar trebui. Armeanul m-a încurcat teribil. Și nu o dată! (Dădu să plece, apoi reveni.) Și chiar te...? Nu, nu! De fapt, țineam să-ți mulțumesc. Te-ai descurcat excelent cu „revoluția” ramolitului Malet. (Veni încet spre pictor și, preț de câteva minute, îl privi fără să mai spună nimic. Prin lentilele false ale ochelarilor, ochii împăratului păreau mai mici și înecați într-o abureală umedă.) Crezi că ne mai vedem? Dante Negro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vadă o pipiță insultată. — Hei! Jones își aruncă norul de fum spre Lana Lee. Parcă z’ceai c-aci vin numa’ țipi d’ăia rafinați. — Taci din gură, spuse Lana. Și acu’ ascultă, Darlene. Oricine poate insulta o curvă. Da’ ramoliții ăștia vor să vadă o fecioară dulce și nevinovată dezbrăcată și insultată. Trebe să-ți folosești creierul, pentru numele lui Dumnezeu, Darlene. Trebe să fii pură. Vreau să arăți ca o fată drăguță și rafinată care rămâne surprinsă când pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afla printre spectatori un suflet înrudit. Ignatius se uită spre cei câțiva bărbați cu priviri goale care ședeau în local. Era limpede că domnișoara O’Hara trebuia să-și arunce perlele în fața unui grup sinistru de porci, asemenea acelor bătrâni ramoliți și libidinoși care se dau la copii în sălile de cinematograf la matinee. Într-o parte a micii scene, o orchestră formată din trei muzicanți începu să cânte Tu ești steaua mea norocoasă. Pentru moment, scena, care părea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
paletă, ceva ca noroiul după o ploaie torențială. Europenii și au pierdut eleganța, a mai zis. și-au pierdut sensibilitatea, bunăvoința, căldura. Ne-am pierdut nevinovăția dintâi. Ne-a fost smulsă din suflete copilăria și am rămas niște bătrâni certăreți, ramoliți și gata oricând de război. — De ce pictezi tu mereu femeile În felul ăsta? — Cum adică? — Cu gât lung și cu pomeții proeminenți. Adică toți faceți asta. Walter, mi se pare că el a creat moda, le face gâtul subțire, aplecat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se mai simtă singur cu un bătrân ramolit, arțăgos și încăpățânat ca mine, închis în el pentru vecie, nedispus să mai primească sau să mai dăruiască nimic, scârbit de viață și doritor de moarte.... De fapt, nici eu nu mă mai simțeam atât de singur cu el. M-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care era cu fiusu, călări amândoi, când se ducea să nască.” Relatarea continuă pe mai multe pagini dând măsura talentului de scriitor al fiului dar și valoarea scriiturii tatălui, între altele
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care era Maria cu fiusu, călări amândoi, când se ducea să nască. Atunci săream noi: Păi cum să se ducă să nască, Don Majur, dacă ziceți că era cu Isus călare
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aleg pe el? Nimic n-ar putea rezolva mai ușor criza actuală decît o căsătorie rapidă, dar cu multă pompă". Făcu o pauză, încruntîndu-se la amintirea opiniilor în această privință, pe care i le spusese fără menajamente doctorul Snow. "Gogoman ramolit!" Buzele i se strînseră într-un gest de sfidare. După o clipă oftă, respingîndu-l pe Del Curtin. Căpitanul Hedrock avusese dreptate cînd spusese că familia imperială nu se sinucide din punctul de vedere al gintei, nici măcar treptat, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
scaldă geamurile. Mi-e frig deși mă aflu la adăpost, ghemuit ca o maimuță tristă și bătrână, aici, în odaia mea, cu hârtiile astea în față. Poate ca să înlătur reveria umedă care mă bântuie, îmi revine în minte figura unui ramolit. Vorbeam cu el acum câteva zile într o pauză de lectură, la o bibliotecă. Lucra acolo la o carte a marilor spaime pe care de obicei memoria istorică le uită... „Orice bibliotecă e ca un câmp minat“, spunea, „fiindcă ascunde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și a rămas tăcut. Bătrânii care stăteau pe partea cealaltă a străzii aproape că nu-și mai ziceau nimic. După ce terminaserăm filmările, am dat mâna cu fiecare. Toți aveau mâinile uimitor de moi. O moliciune care nu se datora oaselor ramolite, ci pielea sau carnea de sub ea părea flască precum un burete. Era o senzație atât de stranie Încât mă temeam ca nu cumva să-mi fi rămas lipite de palmă bucăți de carne sau fluide ale corpului lor, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să țină discursuri! Bate câmpii prin cafenele! Nu-i mai convine Regatul! Poporul din care se trage! „Republica” din Regat - Stațiunea! Un zăbăuc! Vorbește de elită! Elitele se plămădesc de-a lungul secolelor, nu le caci peste noapte, minte constipată! Ramolitul ăsta îmi încurcă treburile, năucește lumea, o dezorientează de tot. Or, eu indicasem o direcție: Domeniul! Vrea să schimbe Ordinea! Nici măcar nu știe cu care... Pentru un popor educat, orice formă statală e bună, pământul e plin de exemple. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca pisica lui alcoolică. „Tovarășe Todea, știți că eu vă stimez foarte mult. Dumneavoastră sunteți omul de viitor, nu un boșorog ca mine. Da, da, știu că v-am mai spus asta, dar v-o repet. Eu sunt un intelectual ramolit, tovarășu’ Todea, nu m-am călit la școala grea a muncii proletare ca dumneavoastră și mai am doar câțiva ani până la pensie. Conștiința mea a rămas mult în urma vieții social-economice, da’ nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Câte kilograme și ce înălțime ai? — 44 kile. Un metru șaizeci și șase... șopti adormitul. — Ce-ai lucrat? — Frizer... - Bine, așteaptă afară. Bătrânul se retrase, ținându-se de perete. Marga țopăia, enervat, în scaun. — Ce facem cu nenorocitul ăsta? Total ramolit,abia se ține pe picioare. — Ei, frizer, nu-i așa de greu. Ar mai putea... interveni colegul, aprinzându-și o țigară lungă, aurie. Ce să poată, Florine? N-ai văzut, miroase a mort. Îi dăm gradul doi și îl trimitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
antichitatea tinereții. Doar Mioara Alimentară lipsea... Și Gustav, bineînțeles. Nenorocitul cred că dăduse colțul! Mioara trebuie că era prin Paris, undeva în Montparnasse. Eu sunt ultimul! se auzi o voce. Vă salut din mers! Polițistul îl îmbrânci. Era Gustav. La fel de ramolit și vioi, ca pe vremuri. Așa cum eram, unul mai ratat decât altul, fără nicio lumină în suflet, trecători anonimi, în școala cu ferestre sparte și schele de construcții, cu muncitori grăbiți și importanți printre bănci răsturnate și oameni în ruină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-a mai observat, atât sugerarea ideii de autoritate supremă și totală, familială și socială, cât și realizarea efectului comic. Este învestit cu stima prevenitoare a tuturor. Toți i se adresează cu „venerabilul”. În fond, „venerabilul” e doar un bătrân ramolit, având doar iluzia autorității. El apare în scenă numai pentru a tempera acțiunea, pentru că adevărata autoritate este Zoe Trahanache. Ca „stâlp al puterii” respectă fără abateri „legalitatea”, formulând următorul principiu de acțiune politică: „Noi votăm pentru candidatul pe care îl
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
autorul o face celor doi bătrâni, comicul sporește prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și uitucul bătrân ramolit este reprezentantul generației burgheze vechi de la 1848, acomodat cu tot ce se succedase de atunci: „Familia mea de la patruzșopt... și eu, în toate camerele, cu toate partidele, ca românul imparțial”. Este un tip de profitor politic, care-și asigură locul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
adevărate „caricaturi onomastice” sunt construite pentru personajele deformate biologic și intelectual. Zaharia Trahanache „sugerează bătrânețea și chiar decreptitudinea și tot ce are mai greoi și mai ticăit venerabilul președinte”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p. 225. footnote>. Agamiță Dandanache e bătrânul ramolit, senil, din aceeași categorie cu Leonida. Rică Venturiano evocă „dezinvoltură”, „junețe”, „aventură”. Acest nume și multe altele sunt construite din silabe stridente. Prin sonoritate Ipingescu, Pristanda sugerează inferioritatea, imbecilitatea, iar Cațavencu „ redă perfect pe demagogul latrans”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
se pornise zvonul. De când fusese oprit orologiul. Dintodeauna, dar nu-l simțiseră: vibrația Cuvântului dintâi îi atingea de-abia acum. Ar fi fost cum nu se poate mai nimerit ca drăcovenia aia să ticăie iar. Scârba, oprise ceasul tocmai când... Ramolitul dracului! Oase-Strâmbe! Javra javrelor! Să nu-l strângi de gât? Nimeni nu-l mai suporta pe netrebnic. Așa au trecut săptămâni de-a rândul. Scorneala, pentru că nu putea fi vorba de altceva, a fost pusă în seama Ceasornicarului și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai auzit de cineva care lucrează de multă vreme la un plan care să-i învrăjbească și mai tare pe unii împotriva celorlalți, își aduce aminte Comandantul. Porecla Colonelul îți spune ceva? — Mă crezi sau nu, dar am certitudinea că ramolitul ăsta mi-a furat ideea în timpul unei discuții de culise înaintea unei premiere pe care am organizat-o la Patria. Îi mergea mintea bătrînului ca unui flăcăiaș. I-am zis atunci să se țină deoparte dacă n-are chef să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de milă că ți ai irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune o umilință pe care oricine altcineva ar fi uitat-o de mult, își amintește Curistul. Pe banii și benzina mea fac ce vreau, nu se lasă șoferul, așa că n-aveți decît să vă gîndiți bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre ei. Din nou printre ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu zâmbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o îndepărtase mereu. El avea de trăit viața lui, și din moment ce îi asigura soției satisfacerea multor capricii financiare, nu considera că Françoise are ce să-i reproșeze. Mai bine stăteau lucrurile între perechea Hélène-Charles. Charles era un melancolic vârstnic, puțin ramolit, iar Hélène era o doamnă potolită și ceva mai visătoare. Atunci când nu se împăcau sau atunci când doreau să fie singuri (lucru ce se întâmpla mai mereu) se ignorau. Și căsnicia lor le era polița de asigurare că nu-și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
profesorul Ioniță Dragu. Alături va lua loc domnul Miga, iar eu în spate. ― În regulă. ― Cârnul trece la volanul Fiatului. Tu stai între cucoane. Căruntul surâse amar. ― Dacă le vine cumva ideea să se ocupe de mine... ― Fii serios, sânt ramolite rău. Doamna Miga tresări apoi chipul redeveni rigid. Melania Lupu zâmbea serafic. " Ce s-a șifonat tenul lui Florence, draga mea, e de neînchipuit! Parcă s-ar fi plimbat cineva cu bicicleta pe obrazul ei. Da, domnul inginer a gândit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scară. Știți, când locuiam dincolo... Eram pe-atunci extrem de deprimată, mă simțeam îngrozitor de singură. Mirciulică a adus căldură în viața mea. În doi, pustiul e mai ușor de suportat. ― Natural... ― Probabil, surâse cochet, în sinea dumneavoastră mă considerați o bătrână ramolită și-mi dau seama că uneori atitudinea mea iese din comun. Vorba lui Florence ― și ea mă menajează ― par cam excentrică. Maiorul avu un gest evaziv din care nu se putea înțelege nimic. ― Nu, nu râse Melania, trebuie să recunoașteți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]