522 matches
-
drumețu-nsetat în pustie eu sunt petala de floare Tu esti picătură de ploaie la vreme de secetă căzută din nor sunt drumețu-nsetat flamand rătăcitor fără țintă alerg zi de zi Tu mă ajuți sa-nțeleg ce pot deveni faci să rasară crinii din țină și mă scoți din beznă la lumină. cine sunt oare cine sunt oare pe acest pământ sunt floare soare luna sunt stea sunt nimic sunt toate sunt creația Ta ( de Dorina Stoica) Referință Bibliografica: Sunt nimic sunt
SUNT NIMIC SUNT TOATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347445_a_348774]
-
o lumină alb-argintie. Nu m-a văzut. Eram în spatele lui și-l priveam. Făcea un pas el, făceam și eu unul. La un moment dat l-am auzit recitând o poezie, după cât îmi aduc aminte scrisă în anul 1880, intitulată Rasai asupra mea...: „Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credință/ Și reapari din cerul tău de stele:/ Ca să te-ador de-acum pe veci, Mărie!”, încheiat recitarea Poetul. - Mihai! Am auzit un glas de femeie ce venea de mai Sus. Ți-
ÎN CER CU EMINESCU PRIVIND PĂMÂNTUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348427_a_349756]
-
frunzișul vestejit, Acoperit cu zăpadă, Ghioceii au venit, Primăvara să o vadă!! Ghiocei și viorele, Vă urez un bun venit, Ca de ziua mamei mele, Primăvara ați vestit! E primăvară E primăvară, iar e primăvară, Să zburde mieii, iarbă să rasară, Și păsările să se-ntoarca-n țară, S-adie iar,vântul călduț, afară! S-aud din nou un susur de izvor, S-aud pădurile foșnind ușor, Să văd pe cer că un e nici un nor, Si brazde răsturnate pe ogor
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
zicea că lucrează într-un minister și pretindea că-l cunoaștea și pe George, lăudându-l. Era un tip chipeș, care arăta bine la anii săi. Suplu, cu pielea corpului întinsă și nepăroasă, ca la alți bărbați, cu fața permanent rasă și părul puțin grizonant, avea acel sex-appeal de care sunt atrase femeile. S-a interesat unde-i cazată și i-a propus „că dacă vrea” îi aranjează mutarea într-o garsonieră unde să stea singură tot sejurul. A invitat-o
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
-se peste craniul devorat de doruri, spălând roua de pe firele argintii.. fluturii au început s-o caute, roind în cercuri mici, iar semințele de pe aripi cădeau una după alta, încoțind în carnea desprinsa în mii de bucățele ca apoi sa rasară flori în culorile curcubeului. Știu că nu le vei rupe, fiindcă îți place doar să le privești, îți place să simți mirosul suav al unui înger răzvrătit... Referință Bibliografica: SEMINȚE PE ARIPI / Elenă Spiridon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SEMINTE PE ARIPI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372222_a_373551]
-
stradă-o mică pată Roșie, cu alb suflata ce se mișcă-n jos și-n sus pe pamant un mic arcuș ce o fi, un cărăbuș? Ce o fi, nu mai contează gândul mi se luminează de-acum flori o sa rasară o să stau mai mult pe-afară alerg iute să dau sfara. Să ieșim cu mic cu mare să ne aninam de soare și de glasuri de copii în concert cu ciocârlii și cu fluturi mii și mii. Să simțim cum
PRIMAVARA A VENIT ( POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374700_a_376029]
-
lui devenise membru. Nu-i spunea niciodată băiatului că se mândrea cu el. Nu, Doamne ferește! Și, nici când erau față-n față, nu l-ai fi auzit adresându-i-se ca unui preot. Pesemne de asta nici Artemie nu purta rasa preoțească în atât de rarele-i treceri pe acasă... Ce mai, erau amândoi firi orgolioase și n-ar fi lăsat unul în fața celuilalt, ferească Sfântul! Apoi, trecu în revistă anii ce urmaseră pentru proaspeții bucureșteni. Se integraseră, după cum se zice
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
Geschichte, celebra poveste a omului care și-a vîndut umbră diavolului (printre altele, o alegorie a omului fără patrie). ¶ Joseph von Fraunhofer alcătuiește prima hartă detaliată a spectrului solar. ¶ Laplace aplică teoria așteptării la calculul probabilității că soarele să mai rasară în viitor, pornind de la presupunerea că în ultimii 5.000 de ani acesta a răsărit în fiecare zi ("Eseu filosofic privitor la probabilități", care apare acum că introducere la ediția a doua a lucrării Théorie analitique des probabilités). ¶ Jöns Jakob
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
evidente. O concepție similară apare însă și în Paradisul pierdut al lui Milton (cartea a III-a, p. 87): "Umplut de gloatele-i, se va închide/ Pentru vecie Iadul și-ntre timp,/ Va arde Lumea, din cenușă ei/ Stînd să rasară alt Cer, alt Pămînt,/ În care céi drepți vor sălășlui,/ Că după grele și-ndelungi strădanii -/ Să vadă roada faptelor de aur/ În zilele de aur săvîrșite,/ Iubirea, Adevărul, Bucuria/ Apururi triumfînd. Divinul sceptru/ Atunci ai să ți-l lepezi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Șarpe-acoperit cu șozi, si totusi am hrănit-o, desi silă-i era de mine; Zi după zi ea se hrănea pe munți sub ochii lui Luváh, Am dus-o prin Pustie, pămînt uscat și însetat, Și-am poruncit izvoarelor ca să rasară pentru ea în neagră pustiire, Pîn' se făcu înaripat Balaur, strălucitor și veninos. 90 Zăgazurile cerurilor toate le-am deschis că setea să i-o potolesc, Si Marelui adînc i-am poruncit să o ascundă-n mîna să Pîn' se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
O, Nebun! să pot uita că rază care-mi umplea sferele strălucitoare Era reflecție a feței lui, a celui care din străfunduri m-a chemat!150 Mi-aduc aminte bine, căci auzit-am blîndul și sfîntul glas Zicînd, " O lumină, rasai și luminează", și din străfund am răsărit. 220 El mi-a dat sceptru de argint 151, și m-a încoronat cu o coroană de-aur152, Și-a zis, " Mergi înainte și îmi călăuzește Fiul care-i rătăcitor peste ocean". Și n-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
crede, Fratele vostru va-nvia", În litere de aur, împodobite cu dulce osteneală a Iubirii, 295 Așteptînd pline de răbdare să se-mplinească Făgăduința cea Divină. Și răsunat-au că o mîngîiere toate cîntecele lui Beula, Neindurînd că îndoială să rasară din Nourii Femeii-Întunecate. Atuncea miriade din cei morți bufniră prin străfunduri de morminte, Pe nourii femeii-ntunecoase cu o Spectrala groază coborînd, 300 Dincolo de Hotarul Transparenței pe Lacul lui Udan Adan. Pe-aceștia Satane îi numiră și la un loc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Corbul chemat-a șoimul, i-am auzit din codrii-mi negri, Zicînd: "Să mergem în înalt departe, căci neîntîrziat, o simt în aer peste vînt, O groaza vine de la miazăzi". Acvila și Șoimul în zori Fugit-au, și pînă să rasară soarele, urmară corbul și Vulturul Hoitar. Hai să fugim și noi spre miazănoapte". Fugit-au. Fiii Oamenilor 65 Îi văzură plecînd în înfricoșătoare cîrduri. Cu tărie răsunắ trîmbița Și toții Fiii Veșniciei Coborît-au în Beula. În fioroasele văpăi zăceau mădularele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu sînteți aidoma cu păsările Care cîntă și zboară în văzduhul luminos; însă picioarele-mi le lingeți Și mă lăsați să vă ating spinările lînoase; urmați-mă în timp ce cînt, Căci un nou cîntec pentru Domnul meu în sînu-mi se înalță: Rasai, O soare, preaslăvite slujitor și lumină-a zilei. 435 Curgeți, voi gíngașe văzduhuri, si purtați glasul bucuriei mele. Cu prospețime unduiți, límpide ape curgînd în jurul ierbii fragede; Și tu, țărînă-nmiresmată, viața ți-o lasă să-încolțească-n flori și fructe. Urmați-mă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel cu șolzi afar' din piatră Se tîraște, si musca înarmata sare din crăpătura stîncii, Paianjenul, si Liliacul țîșnesc din țină întărită, strigînd Unul la altul: "Ce sîntem, și bucuria și-ncîntarea noastră de unde este? 610 Iată, micuțul mușchi începe să rasară, si buruiana cea plăpînda Se furișează-n jurul tainicului nostru cuib". Turme luminează Munții, Cirezi se-ngrămădesc pe Vale, jivine umplu codrii. Bucurie străbătu-n fior prin toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o făcuse Shakespeare înaintea lor, Verdi și Boito creezaă aici o fuziune ingenioasă între o comedie și o poveste cu zâne, care dezvăluie cele mai serioase și profunde adevăruri într-un context magic și comic Cu toate că ideile muzicale par să rasară din teatru și să exprime textul, ele dobândesc o viață proprie și penetrează țesătura vocală și orchestrala a caror proceduri inovative vor afecta profund dezvoltările ulterioare din istoria muzicii și ale operei în particular. 456 Premieră operei Falstaff a avut
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din orașul Baltă, continuându-și studiile la Institutul Pedagogic Moldovenesc din Tiraspol. Colaborează, în calitate de corespondent, la ziarele „Comsomolistul Moldovei”, „Moldova socialistă” ș.a. În 1934, îi apare prima placheta de poezii, Zile mandre, bucuroase, iar în 1935 cea de-a doua, Rasai, luna, de cu seară. În 1936, e arestat și declarat „dușman al poporului”, fiind deportat în ținutul Kolâma (1937-1941), apoi reescortat în regiunea Măgădan. A revenit acasă în 1953. Scrie, apoi, cu preponderenta în stil popular, tratând teme conjuncturale, în
DOIBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286810_a_288139]
-
și declarat „dușman al poporului”, fiind deportat în ținutul Kolâma (1937-1941), apoi reescortat în regiunea Măgădan. A revenit acasă în 1953. Scrie, apoi, cu preponderenta în stil popular, tratând teme conjuncturale, în stil realist-socialist. SCRIERI: Zile mandre, bucuroase, Chișinău, 1934; Rasai, luna, de cu seară, Chișinău, 1935. Repere bibliografice: F. Ponomari, Dăruire, „Nistru”, 1968, 6; N. Movileanu, A. Moraru, De sub pietrele uitării, „Nistru”, 1988, 12; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 163. Vl.C.
DOIBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286810_a_288139]
-
Comoedia” (1911), colaborează la „Rampa” și la revista „Teatru”, îl ajută pe Th. Cornel la dicționarul biografic Figuri contimporane din România (1911), traduce din Dostoievski. În 1913 este redactor-șef la cotidianul lui Al. Bogdan-Pitești, „Seara”; ține rubrica polemică „Tabula rasa”, având ca țintă pe Take Ionescu, Ion I. C. Brătianu, O. Goga, pe socialiști, și cronica teatrală și artistică, cu pagini memorabile despre Constantin Brâncuși, Șt. Luchian, Th. Pallady. Redactor la „Steagul” (1915-1916, 1918), director, împreună cu Gala Galaction, al săptămânalului „Cronica
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
tehnice”. Preocuparea economiștilor pentru rolul educației în formarea calificărilor necesare dezvoltării activităților de producție datează de multă vreme. John Locke a infirmat vechea credință a filosofilor în idei imanente, argumentând viziunea că mintea umană apare în lume ca o „tabula rasa”. Toate sau aproape toate diferențele între ființele umane sunt puse pe seama educației și a mediului social. Astfel, Adam Smith, considera că: „diferența între cele mai deosebite caractere, de exemplu, între un filosof și un om obișnuit de pe stradă, pare să
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
acestei individualități etnice. Nouă ni se pare însă că în otelul actual intitulat "Romînia" espresia etnologică e prea mult deconsiderată în favorul espresiei geografice, fie aceasta locuită de orișicine. Aceasta e atât de adevărat pentru trecut încît pururea se deosibea rasa pământeană de rasele străine, din care unele (bunăoară armenii) erau mai vechi în țară decât românii înșiși. Nu doar că românii ar fi fost vreodată netoleranți. Dar ceea ce voiau să păstreze aci era caracterul lor național, esprimat în limbă, în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mari progrese, însă le-a făcut în mod organic, păstrând pe de-o parte capitalul acela de instituții care s-a dovedit bun în trecut, adaptîndu-se pe de altă parte împrejurărilor nouă prin alte legi. La noi trecutul e tabula rasa: totul e nou, de la numele statului până la atribuțiile primarului; veche este numai mizeria, care crește din ce în ce, și ceea ce promite a se învechi și a crește într-una sunt datoriile publice, sporite din nou c-o sută treizeci și patru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu este atât un dat obiectiv, cât o construcție cu baze culturale și sociale (Smith, 1999a, Cohen, 1999, Gellner, 1999). Consider că ambele tipuri de explicații oferă argumente valide: identitatea etnică este neîndoielnic prescrisă prin elemente obiective, cum ar fi rasa sau limba. Există de asemenea presiuni exogene, dar care sunt de asemenea de factură deterministă și obligă la asumarea unei anumite identități etnice, și nu a alteia, cum ar fi presiunile din partea statului exercitate uneori și sub forma violenței, statutul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
două au elemente comune și, până la un punct, desemnează aceeași realitate socială. Ele sunt însă și fundamental diferite. O altă diferență constă în faptul că identitatea etnică este exprimată prin mărci identitare ce nu țin de cultură, cum ar fi rasa sau fizionomia. Identitatea etnică este mai frecvent folosită ca și capital, sau ca miză în scopul obținerii unor avantaje sociale, politice, sau în scopul obținerii puterii. Ori de câte ori o comunitate dorește o formă de acțiune colectivă organizată, sau o exprimare instituționalizată
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
despre persuasiune, nici despre vreo formă oarecare de revoluție „de catifea”, realizată în conștiințe, nici despre un proces reformist mai îndelungat, care să transforme treptat instituțiile, mentalitățile și oamenii, ci despre o schimbare brutală, rapidă și violentă, presupunând o tabula rasa a întregii societăți vechi. Platon e foarte clar în această privință, chiar dacă uneori îmbracă oroarea în azuriul unei frumoase metafore, în care filozofii sunt asemuiți cu pictorii care vor să creeze un tablou cu totul nou și deosebit de tot ceea ce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]