118 matches
-
Pe vremea sa, un reacționar era un om care regretă ișlicul. Junimismul, pe atunci, încă nu era reacționarism, era moderantism. Vom vedea mai jos că C. Negruzzi se declară "moderat". Mai târziu, după introducerea constituției liberale, moderantismul acesta va fi reacționarism: acum constituția liberală nu mai e de câștigat, e câștigată. Nu e "ruginit", apreciază toate bunurile lumii civilizate, se-mbracă nemțește, gustă teatrul și opera franceză și italiană, citește pe Victor Hugo, călătorește pe la stațiunile balneare din Europa, e duelgiu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care strigă cu glas de Stentor că se strică limba, plîngînd-o și bocind-o în gura mare"1 . Aplicarea aceasta a terminologiei politice la clasificarea curentelor lingvistice o mai găsim și aiurea. Cei de la România literară 2 sunt învinuiți de "reacționarism" de către latiniști (adică de către "liberali"). G. Asachi, cum am văzut, trei ani după C. Negruzzi, împarte și el sistemele lingvistice în "sistem de conservativi, de radicali și cumpenitori sau de juste milieu"3 . Așadar, C. Negruzzi e un "moderat", cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pentru că n-a fost poporanist, el, primul junimist. Românismul său se reduce mai mult la cărțile bicericești și la "trecut", decât la literatura populară, decât la țăranul român viu, cu sufletul și nevoile lui. Și astăzi românismul, când e expresia reacționarismului, se sprijină mai mult pe "trecut", iar pe țăran numai întru cât acesta e un simbol al trecutului. C. Negruzzi a fost mai raționalist în privința limbii, pentru că a fost mult mai puțin poporanist decât A. Russo. Această lipsă de poporanism
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
bun-simț. Mai mult: Alecsandri, după obiceiul său, vorbește el prin gura acestui "ultra-retrograd": "Cică-s patrioți, liberali, progresiști, naționali, demagogi... dracu-i mai știe!, că deodată au răsărit în țară pozderie" etc. Conștient, se pune să scrie o bucată contra reacționarismului. Instinctiv, izbutește să facă o bucată antiliberală, o caricaturizare, nu a "ultra-retrogradismului", cum voia, ci a liberalismului 2. 1 Teatru, I, p. 35. 2 În altă piesă, Zgârcitul risipitor, Sandu Napoilă este un om simpatic și serios, personajul din piesă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ăArt. Teatru.î care, ori de câte ori pot găsi motivul, ocazia sau chiar pretextul de a arunca o săgeată împotriva culturii franceze, o aruncă cu bucurie. La noi antifranțuzismul, cu cât este mai pasionat, cu atât este o dovadă mai mult de reacționarism. "Noutățile" ne-au venit din Franța, și mai cu seamă "noutățile" în ordinea politică și socială, și orice reacționar, odată cu Franța revoluționară, a urât și Franța literară - și cu drept cuvânt, căci toți și-au dat seamă ori au simțit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
necesități multiple, lipsit de mijloacele de a le satisface (de pildă, grupul de scriitori din Dan). Aceste interese - ale țărănimii, ale răzeșilor, ale meseriașilor (foarte puțin ale născândului proletariat intelectual, și deloc invidia) - vorbesc în critica socială a lui Eminescu. "Reacționarismul", ca și "antistrăinismul" lui Eminescu la aceste interese se reduce! Căutând principiul criticii lui, dezbrăcând această critică de frazeologia filozofiei de stat germane, ajungem la concluzia că Eminescu a făcut procesul noii organizații politico-sociale în numele intereselor acelor clase, deși, la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aceste clase, care au coexistat în timp și care au fost lovite de același dușman (formele noi), un aspect curios de solidaritate în lupta pentru trai. De aici simpatia reprezentanților acelor clase mijlocii pentru boierimea veche; de aici, deci, acel reacționarism "boieresc" al unor oameni ieșiți din păturile de jos, pe care l-am observat cu altă ocazie și-n literatura acestor reprezentanți al claselor mijlocii. (Toate iubitele din ficțiunile lor sunt fiice de boieri. Delavrancea, în Odinioară și acum, suspină
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prezente. La aceasta a contribuit, desigur, și firea sa particulară, acea poetizare a trecutului, acea tendință de a face abstracție de părțile rele și urâte ale trecutului și de a exagera pe cele bune și frumoase. La aceste cauze ale reacționarismului său a mai contribuit, întărindu-le, o a treia, îndeletnicirea sa continuă cu istoria trecutului, care, bineînțeles, la rândul ei, e un efect al celorlalte. Studiul istoriei e desigur nu numai folositor, dar și indispensabil, nu numai pentru orice om
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu adevărat de istorie, transformînd-o în substanță vie, în factor de progres, căci "trecutul nu poate fi interpretat decât prin cea mai mare putere a prezentului"1. Observ, în treacăt, că la noi, unde studiile istorice sunt poate singurele serioase, reacționarismul păturii culte se explică, în parte, și prin preocuparea cu aceste studii, lipsite de contraponderea studiilor de altă natură, ca sociologia, economia politică, biologia, filozofia biologică etc. Eminescu a fost, din toate aceste cauze, unul dintre cei care se mulțumesc
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și 1 Curentul eminescian, în "Scriitori și curente". Voi arăta altă dată cum cauzele sociale, studiate în paginile de față, s-au grefat pe această cauză psihică, pentru a da naștere pesimismului lui Eminescu. "internaționalismul" socialiștilor de altădată, ca și "reacționarismul" și "antistrăinismul" lui Eminescu la aceste interese se reduc! Căutând principiul criticii socialiste, dezbrăcând această critică de frazeologia socialismului german - după cum la Eminescu am dezbrăcat-o de aceea a filozofiei de stat germane -, ajungem la concluzia că socialiștii, pe căi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai numiți. Să fi zugrăvit Caragiale cât de drept, cât de obiectiv, ridicolele atitudini revoluționare, și să nu-și fi exprimat nicăieri teoretic idealurile sale sociale, tot am avea posibilitatea și dreptul să-l clasificăm printre adversarii revoluționarismului, printre prietenii reacționarismului, numai în urma acestei constatări: că el n-a ridiculizat decât o atitudine și n-a ridiculizat niciodată, nicăieri, atitudinea cealaltă, reacționară, care o fi având desigur ridicolele ei. Dar, de fapt, Caragiale n-a fost întotdeauna obiectiv. Uneori a exagerat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
al liberalilor după gradul ridicolului manifestat! Și să se bage bine de seamă: aici nu vorbește un personaj din nuvelă, vorbește însuși Caragiale, amestecîndu-se direct în opera sa. În schimb, are Caragiale o singură "pagină eroică" a conservatismului și a reacționarismului romîn? Și repet din nou: atitudinea reacționară nu s-o fi pretând și ea la ridicul?2 Dar, mergem mai departe: Caragiale și-a expus și teoreticește concepțiile sale sociale și politice, pe care, în opera sa literară, numai le
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o atât de intensă viață intelectuală, ca marele nostru scriitor, să nu aibă nici o opinie în această "materie"? 1 Studii critice, I, p. 363. 2 Eu admit, dealtmintrelea, că cineva poate combate "azi", adică în aceeași vreme, și revoluționarismul, și reacționarismul, cum s-a încercat, fără să reușească, V. Alecsandri. Dar atunci acel care satirizează e un "moderat", și aceasta e și ea o atitudine politică bine definită, care-și găsește și ea satiricul într-un revoluționar, sau într-un reacționar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
zice. Pesimistul, reacționarul, romanticul (din cauza naturii înnăscute, a vieții sale, a momentului istoric) Eminescu a fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei asemănări, influența germană asupra lui Eminescu este una dintre cele mai puternice pe care a suferit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei asemănări, influența germană asupra lui Eminescu este una dintre cele mai puternice pe care a suferit-o poezia română. Dar robustul organism național al acestui culegător de lectură populară - romantică și ea - al acestui pelerin
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e pseudobaudelairismul, încă o dată, nu numai că nu e nimic, dar e ceva negativ. "Artă" și "imitație caricaturală" este o contradicție între termeni. Amatorii de noutăți cu orice preț se cred foarte înaintați și revoluționari. Și totuși, sunt reacționari, căci "reacționarismul" nu e, nu poate fi altceva decât ceea ce împiedică progresul. Și "noutățile" acestea - nefiind o contribuție reală la îmbogățirea literaturii naționale, mai mult, ener-vînd mereu mișcarea literară, producând confuzie în public, stricîndu-i gustul, abătând unele energii creatoare de la adevărata literatură
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și Arșavir Acterian, care peste câțiva ani se vor reîntâlni în paginile revistei „Criterion”. În articolul Despre orfani, C. Noica susține că în epocile de criză se constată întoarcerea la modelele tradiționale autentice, dar „conservatorismul” acesta nu trebuie confundat cu „reacționarismul”. Autorul crede că imobilismul conservator este doar aparent, deoarece moderației și chibzuinței i se alătură curajul, entuziasmul, energia și cutezanța generației tinere: „E atâta vitalitate și forță într-un suflet tânăr, încât oricum l-ai oprima, el revine la una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
ambivalentă față de ortodoxie: pe de o parte, rolul bisericii în istoria românilor este diminuat simțitor comparativ cu centralitatea pe care a dobândit-o în decursul secolului naționalist. Totodată, Biserica Ortodoxă este considerată a fi o forță retrogradă, un bastion al reacționarismului care a frânat progresul istoric al societății românești, menținând-o în starea de înapoiere față de societățile occidentale. Mai mult, ca mare proprietar funciar, instituția bisericii s-a situat întotdeauna de partea greșită a baricadei, unindu-și interesele materiale cu ceilalți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]