164 matches
-
Paris, Belles-Lettres. MILNER J.-C. 1978: L'Amour de la langue, Paris, Le Seuil. MINK L.O. 1969-1970: "History and Fiction as Modes of Comprehension", New Literary History (I), Charlottesville. MOESCHLER J. 1985: Argumentation et conversation, Paris, Hatier. MOESCHLER J. și REBOUL A. 1985: "Discours théâtral et analyse conversationnelle", Cahiers de linguistique française nr. 6, Université de Genève, Droz. MOLINO J. 1990: "Thèse sur le langage, le discours, la littérature et le symbolisme", Zeitschrift für Französische Sprache und Literatur, K.W. Hempfer
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
practica semnului, Ioan S. Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revaz • Textele. Tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam În curs de apariție: Pragmatica discursului, Anne Reboul și Jacques Moeschler LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției ACADEMICA (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV Librăria George Coșbuc, str. Republicii nr. 29, tel
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Este cel dintâi care tălmăcește integral în românește Arta poetică a lui Boileau, oprindu-și apoi îndelung atenția asupra autorului său preferat - André Chénier. A mai tradus din Teocrit, La Fontaine, Lamartine, Alfred de Musset, Victor Hugo, Théophile Gautier, Jean Reboul, Adolphe Belot, François Ponsard. Pentru transpunerea în românește a Cântului IV din poemul Mirèio al lui Frédéric Mistral a fost premiat în 1882, la Jocurile Florale de la Forcalquier, de mișcarea literară provensală. SCRIERI: Aegri somnia, Iași, 1876; Versuri, Iași, 1890
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
Traduceri: La Fontaine, Filemon și Baucis, Iași, 1874; Boileau, Arta poetică, Iași, 1875; [André Chénier, La Fontaine, Lamartine, Alfred de Musset, Victor Hugo, Théophile Gautier], în Traduceri, Iași, 1875; [André Chénier, La Fontaine, Lamartine, Alfred de Musset, Victor Hugo, Jean Reboul, Théophile Gautier, Boileau, Frédéric Mistral, François Ponsard], în Traduceri, Iași, 1890. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, II, 56, 258-276; Gr. G. Tocilescu, „Versuri”, „Traduceri”, AAR, partea administrativă, t. XIII, 1890-1891; Negruzzi, Junimea, 174, 181, 205-208; Nicolae Petrașcu, Figuri literare contimpurane, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
tradus în versuri: din André Chénier, Ciclonii, Bolnavul, Libertatea, Orbul, două Bucolice; din La Fontaine, Filemon și Baucis; din Lamartine, Omul, poem adresat Lordului Byron; din Alfred de Musset, Scrisoare către Lamartine; din V. Hugo, Izvorul, Copilăria unei femei; din Reboul, Îngerul și copilul; din Boaileau, Arta poetică; din Théophile Gautier, Comedia morții; din François Ponsard, Onairea și banul; din Mistral, un fragment din Mireio, Toboșarul de la Arcole, Cântecul lui Magalie. La "Jocurile florale" din Provence, prezidate de Vasile Alecsandri, traducerile
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pentru a-l câștiga de partea unui punct de vedere“ (Robert apud C. Cucoș, 1999, p. 217). Subiectul asupra căruia se exercită acțiunea (elevul, în cazul nostru) nu trebuie să fie conștient de activitatea care-l are drept țintă. O. Reboul (apud C. Cucoș, 1999. p. 214 - 217) evocă cele mai des întâlnite ipostaze ale îndoctrinării în învățământ din care le preluăm pe cele mei semnificative studiului nostru. 1. A preda o doctrină dăunătoare. Se face diferența între a preda o
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
motivația, interesul elevilor pentru domeniul său. Doar așa autoritatea sa epistemică devine efectivă. Or, trebuie să recunoaștem că, deseori, în astfel de situații, profesorul recurge la autoritatea deontică pentru a-și consolida autoritatea epistemică. Referitor la autoritatea în educație, Olivier Reboul scria: Educația nu poate fi concepută în afara recursului la autoritate, aceea a adultului asupra copilului, a savantului asupra ignorantului, a celui ce este responsabil asupra iresponsabilului. [...] În toate cazurile, autoritatea indică supremația celui care o exercită; ea face deci din
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
deci din educație un raport vertical 59. În funcție de temeiul care o legitimează, autoritatea îmbracă mai multe forme de manifestare, pe care le regăsim și în școală: autoritatea contractului, autoritatea expertului, autoritatea arbitrului, autoritatea modelului și aceea a "regelui". Pentru Olivier Reboul, autoritatea contractului are o întemeiere rațională, beneficiind în același timp de consimțământul ambelor părți. Pedagogul francez nota: Este autoritatea regulii asupra jucătorilor sau aceea a indivizilor sau instituțiilor având de aplicat o convenție. A o încălca ar însemna fraudă, trișaj
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
pentru care, în viitor, vor trebui să-și asume consecințele (ne vom referi mai târziu la aceste aspecte care vizează managementul clasei). Autoritatea expertului, ca și în cazul lui Bochenski, este cea a știutorului. Deși, în mod implicit, textul lui Reboul susține ideea că și acest gen de autoritate poate avea o întemeiere, chiar dacă aceasta nu este întotdeauna strict rațională, ci ține mai degrabă de domeniul convingerii. Iar convingerea se întemeiază pe informațiile pe care le deținem despre categoria profesională căreia
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Iar convingerea se întemeiază pe informațiile pe care le deținem despre categoria profesională căreia îi aparține purtătorul (profesorii au studii superioare, deci sunt competenți), dar și pe buna sa credință (un profesor nu are motive să spună lucruri neadevărate elevilor). Reboul nota: Apoi, există autoritatea expertului, a omului căruia îi urmăm sfatul chiar fără a-l înțelege, pentru că îi recunoaștem competența, pentru că "este o autoritate în materie"61. Un caz aparte ar fi acela în care, în mod deliberat, profesorul orientează
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
putea fi apariția unei situații conflictuale (care l-ar implica și pe profesor), iar managementul clasei ar putea deveni dificil. Reamintim: autoritatea arbitrului se legitimează cu fiecare situație conflictuală în rezolvarea căreia profesorul trebuie să se implice. Cu privire la autoritatea modelului, Reboul nota: Față de celelalte două precedente, ea este durabilă; fundamentul ei nu este o necesitate ocazională, ci prestigiul care emană din model și admirația pe care acesta o suscită. Modelul poate fi un personaj istoric sau romanesc, vedetă de sport sau
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
profundă cu modelul riscă să-i anuleze accesul la amintita stare de libertate. ▪ Pe de altă parte, profesorul trebuie să țină seama și de efectul de undă, deci de modalitatea în care ceilalți elevi percep situația creată. Despre autoritatea liderului, Reboul nota: "Leadership" răspunde celor care sunt supuși unei duble nevoi: aceea de a admira și aceea de a asculta; căci a asculta calmează și te dispensează de a voi63. Profesorul ar trebui să aibă în vedere faptul că acest gen
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
că acest gen de autoritate implică supunerea, iar supunerea afectează în mod negativ personalitatea viitorului adult, care ar trebui să se manifeste independent, critic în calitatea lui de om al cetății. O altă posibilă consecință negativă este subliniată chiar de Reboul: Este semnificativ că, în situațiile în care autoritatea adultului (a părinților, a profesorilor) devine fie inumană, fie slabă, copiii se orientează după "călăuzitori", care răspund dublei lor nevoi de a admira și de a urma64. De obicei, "călăuzitorii" sunt excentrici
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
va accepta să facă de bunăvoie acest lucru; de aceea, profesorul va uza de autoritatea sa (perfect îndreptățită în acest mod) pentru a-i impune urcușul. Criticând această poziție a d-nei R. M. Mossé-Bastide (din lucrarea L'autorité du maître), Reboul scria: D-na Mossé-Bastide respinge de altfel orice tentativă de a introduce în școală inițiativa și cooperarea, nu vede aici decât o utopie. Ce ar justifica un astfel de autoritarism? Conținutul însuși al învățământului care, la litere sau științe, trebuie
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
ușoară în viața economico-socială. Din punctul de vedere al societății civile, el nu va reprezenta un veritabil om al cetății, acceptând (și chiar dorindu-și) punctele de vedere ale altora (va fi ușor manipulabil). Tipurile de autoritate prezentate de către Olivier Reboul relevă ideea că în școală nu se poate vorbi de prezența lor în stare pură, profesorul întruchipând în fiecare moment un profil al autorității, sintetizat din prezența mai multor tipuri, în grade diferite. Revenind la analiza lui Bochenski, să evidențiem
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
tipul de comunicare (putem spune că uneori, chiar îl determină). O manifestare axată preponderent pe coordonatele autorității deontice din partea profesorului închide canalele de comunicare elev-profesor, chiar elev-elev, pentru că relațiile ierarhice nu permit comunicarea (idee amintită deja prin citarea lui Olivier Reboul). A accepta și a pregăti confruntarea cu elevii presupune, pe de o parte, cultivarea sentimentului că nu există autoritate omnipotentă și veșnică, iar, pe de altă parte, transmiterea implicită a mesajului că persoana, opiniile și exercițiul lor contează (a nu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
un ciclu de învățământ (fie el primar, gimnazial sau liceal) nu are un scop în sine și nu reprezintă decât un interval de trecere către altceva. Acest gen de mentalitate ignoră prezentul și posibilitățile lui, fiind îndreptată către viitor. Olivier Reboul amintește un dialog între un grup de institutoare din Franța și Jean Piaget: Institutoarelor care îl întrebau dacă este posibil să se accelereze geneza operațiilor logice, estimând că rolul învățământului este "să grăbească dezvoltarea copilului", Jean Piaget le-a răspuns
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
educație, traducere de Rodica Moșinschi, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972. 14. Stan E., "În corsetul blocajelor sociale și al multiplelor inadecvări", în Tribuna învățământului, nr. 399, sept. 1997. 15. Postic M., La relation éducative, P.U.F., 1979. 16. Reboul O., La Philosophie de l'éducation, P.U.F., 1971. 17. Laberthonière L., Théorie de l'Éducation, Librairie Bloud & Gay, Paris, 1923. 18. Lyotard J.-Fr., Inumanul, traducere de Ciprian Mihail, Editura Idea Design&Print, Cluj-Napoca, 2002. 19. Cohen L.
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Ibidem, p. 62. 53 Ibidem, p. 60. 54 Ibidem, p. 84. 55 Ibidem, p. 84. 56 Ibidem, pp. 83-84. 57 M. Postic, La relation éducative, P.U.F., 1979, p. 80. 58 J. M. Bochenski, op. cit., p. 73. 59 O. Reboul, La Philosophie de l'éducation, P.U.F., Paris, 1971, p. 33. 60 Idem, p. 34. 61 Ibidem, p. 34. 62 Ibidem, p. 34. 63 Ibidem, p. 34. 64 Ibidem, p. 34 65 Ibidem, p. 35. 66 Ibidem, p. 37
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
61 Ibidem, p. 34. 62 Ibidem, p. 34. 63 Ibidem, p. 34. 64 Ibidem, p. 34 65 Ibidem, p. 35. 66 Ibidem, p. 37. 67 L. Laberthonière, Théorie de l'Éducation, Librairie Bloud & Gay, Paris, 1923, p. 27. 68 O. Reboul, op. cit., p. 44. 69 J. M. Bochenski, op. cit., p. 105. 70 Ibidem, p. 107. 71 Ibidem, p. 107. 72 L. Laberthonière, op. cit., p. 33. 73 Ibidem, p. 34. 74 Ibidem, p. 33. 75 J.-Fr. Lyotard, Inumanul, traducere de Ciprian
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Marta Petreu demonstrează însă, precum au făcut-o în timp Jurgis Baltrušaitis (Anamorfoze sau magia artificială a efectelor miraculoase), Rudolf Carnap (The logical syntax of language), Anton Dumitru (Paradoxele logice), Dimitrie Gusti (Retorică pentru tinerimea studioasă), Ion Ianoși (Nearta-artă), Olivier Reboul (Introduction á la rhétorique. Théorie et pratique) și mulți alții menționați în bibliografia cărții. în același epilog, autoarea găsește util să conchidă: „deși paralogismele sunt fără relevanță cognitivă, morală și axiologică (...), produc, prin chiar frumusețea lor, o anumită «înțelepciune», cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Linda & KROGER, Rolf, Doing discourse analysis methods for studying action in talk and text, Sage Publications, Londra, 2000. Dicționare: 1. BIDU VRANCEANU, Angela & all., Dicționar general de științe. Științele limbii. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1997. 2. MOESCHLER Jacques și REBOUL Anne, Dicționar enciclopedic de pragmatică,. Editura Echinox, Cluj Napoca, 1999. 3. SFEZ, Lucien Dictionnaire critique de la communication, Paris: Presses Universitaires de France, 1993. 4. FLEW Anthony, Dicționar de filosofie și logică, Editura Humanitas, București, 1996. 5. DUCROT, Oswald, SCHAEFFER, Jean-Marie, Noul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
precum paradoxul sau „fracturarea”, ultima ilustrată printr-o analiză a poemului Semne de Dorin Tudoran. SCRIERI: Semiotica criticii literare, București, 1982; Sensul, dimensiune esențială a textului, Cluj-Napoca, 1994; Textul aisberg, Cluj-Napoca, 2000; ed. 2, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Jacques Moeschler, Anne Reboul, Dicționar enciclopedic de pragmatică, pref. trad., Cluj-Napoca, 1999 (în colaborare). Repere bibliografice: Smaranda Vultur, Critica - un discurs mediator, O, 1982, 47; Felicia Șerban, „Semiotica criticii literare”, ST, 1982, 12; Maria Vodă Căpușan, „Sensul, dimensiune esențială a textului”, „S-European Journal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
Editura Facla Miclău, Paul, 1983 Signes poétiques, București, Editura Didactică și Pedagogică. Miège, Bernard, 1995 La pensée communicationnelle, Presses Universitaires de Grenoble (trad . rom Gîndirea comunicațională, 1998, București, Cartea Românească) Mincu, Marin, 1983 Semiotica literară italiană, București, Univers Moeschler, Jacques, Reboul, Anne, 1994 Dictionnaire encyclopédique de pragmatique, Paris, Seuil Moles, Abraham, 1972 Teoria informazionale dello schema în "Versus", 2, pp. 29-39 Morin, Edgar, 1985 La Méthode, vol 3, Paris, Seuil Morris, Charles, 1938 Foundations of the Theory of Signs în International
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a acesteia și ar trebui tratat separat? Chiar dacă Austin Încearcă o taxinomie a valorilor pe care le poate lua forța ilocuționară a unui act de limbaj (el identifică cinci clase: verdicve, exercitive, promisive, comportative, expozitive <ref id=”69”> Moeschler și Reboul 1999, p. 54 referință </ref>), este evidentă imposibilitatea identificării tuturor tipurilor de forțe ilocuționare și construirea unui sistem Închis, independent de context. Deoarece forța ilocuționară este marcată nu doar lingvistic, ci și prin actul enunțării, specific fiecărui locutor - prin semnele
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]