252 matches
-
toată lumea, un autor e automat legat de premiile lui pe fiecare nouă copertă, pentru că publicul cumpără mai ușor, în ziua de azi, un scriitor premiat, iar pe cultura generală nu te mai poți bizui. Cronicarul ar fi preferat totuși ca recenzentul să vorbească mai mult despre conținutul cărții decât despre procurarea și coperta ei, pentru că ocolul pe care-l face ca să ajungă la ea îi înghite cel puțin un sfert din articol. Ce-i lipsește vieții noastre literare? Sunt câteva noutăți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6475_a_7800]
-
pregătește deja publicarea unui al doilea volum de Norman Manea, romanul Vizuina. Volumul Întoarcerea huliganului a fost tradus în limba suedeză de Lars- Inge Nilsson și Dan Shafran - o traducere „bogată în nuanțe” („Sydsvenskan”), „realizată cu minuțiozitate” („Borås Tidning”). Astfel, recenzentul ziarului central „Svenska Dagbladet” notează: „Stilul lui Manea este caracterizat de o virtuozitate a suferinței și de o ironie pe care o asociez de obicei cu literatura Europei de Est. Autorul este măcinat de introspecție, grotescul nu este niciodată departe
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
Eurozine” semnalează, în luna aprilie, printr- o recenzie, cea mai nouă apariție de senzație din literatura sârbească: romanul Mein Kampf, de Svetislav Basara (Laguna, Belgrad, 2011). Cartea își propune să expună resorturile puterii neofasciste instalate, în opinia autorului, în Serbia; recenzentul, croatul Ivan Telebar, ne încurajează să nu-l expediem prea lesne drept propagangadă, fie ea și bine intenționată: „Acest Mein Kampf antifascist nu e un simplu pamflet, căci misiunea sa nu e una restrictivă. Basara permite din loc în loc câte
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
cu mare atenție. Astfel, Eugen Ionescu îi face o succintă prezentare; nu exagerăm spunând că a realizat o analiză pertinentă, la obiect, la care nu știm să se fi făcut referiri până în prezent în publicistica românească sau de către istoricii români. Recenzentul amintește că lucrarea Napoleon al III-lea et les peuples tratează politica externă a Celui al II-lea Imperiu, „întemeiată, cu excepția unor șovăeli, - pe principiul naționalităților de către Napoleon al III-lea”. Relevă, de asemenea, faptul că în lucrarea sa „Paul
Un referat diplomatic de Eugen Ionescu by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5803_a_7128]
-
din acel oraș nordic. Gafează la traduceri de titluri, noțiuni mai speciale, confundând „a omagia” cu „a cinsti” (turnându-se în pahare). Ba mai mult, la o lectură paralelă a textelor, am descoperit și alte inadvertențe care i-au scăpat recenzentului. Spre exemplu apărătorilor, ocrotitorilor cuvântului artistic este tradus prin... „Aspiranților către Cuvântul Artistic”; voce unsuroasă, grasă e tradus ca „voce joasă”; celebrul șal rusesc se transformă în simplă „broboadă”. Eroina, adică Anna Ahmatova, fumează „pe un platou deschis”, când este
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
secolului XIX, când vine rândul cafenelei. Nourrisson se amuză să înșire toate denumirile populare sau culte ale celor două locuri unde se bea de-a lungul vremii. Nu chiar atât de numeroase ca localurile. În legătură cu acestea din urmă, reiau cuvintele recenzentului: „În ajunul celui de Al Doilea Război Mondial, Franța numără 500.000 de cafenele în 36.000 de localități.” Faceți tot dv. socoteala numărului pe localitate al cafenelelor franceze
Și băutorii au istoria lor () [Corola-journal/Journalistic/3523_a_4848]
-
meu de a concepe și scrie, care nu se potrivește în tot cu firea d[umi]tale artistică; să-ți alterez prea mult fondul romanului, ceea ce ne-ar duce prea departe. Și apoi, am da priză atâtor soiuri de dușmănii... recenzenții te-ar deprecia din cauza mea, ori ar aplica îndată „conspirația tăcerii", de care mie, personal, nu mi-ar păsa deloc, dar mi-ar părea rău să te fac să beneficiezi și d[umnea]ta de ea. Femeile sunt mai slabe
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
Montherlant iubiții, precum Moustique, 14 ani, cu ochi în stare să „dea foc de la zece pași unei căpițe de fân”. Tot la Marsilia visează Céline o Franță meridională despărțită de aceea nordică a socialistului Blum, „plină ochi de rase inferioare”. Recenzentul din „Le Novel Observateur” de la sfârșitul lui martie și începutul lui aprilie, din care citez, amintește de un poem inedit al lui Aragon care reproșează Marsiliei de a sta cu brațele încrucișate în fața distrugerii unor vechi cartiere și a deportării
Marsilia și scriitorii săi () [Corola-journal/Journalistic/3748_a_5073]
-
satiric care-i găzduiește articolul (Avatarurile unei pătlăgele române) despre Viața și faptele lui Ilie Cazane, romanul lui Răzvan Rădulescu recent apărut la Zulma, în traducerea franceză a lui Philippe Loubière. Mai cunoscut străinilor ca scenarist, Răzvan Rădulescu utilizează, spune recenzentul lui, tehnici cinematografice și în proză. Planuri paralele, ca un fel de split screen. Pătlăgeaua este fructul discordiei, pentru a cărui cultivare Ilie Cazane se vede anchetat, cu tot absurdul spețelor minore. E loc, spune David Fontaine, și de umor
Pătlăgeaua reacționară () [Corola-journal/Journalistic/3567_a_4892]
-
Simon Viața și faptele lui Ilie Cazane de Răzvan Rădulescu. Sunt semnalate în scurte note cărțile lui Varujan Vosganian, Eugen Uricaru, Cătălin Dorian Florescu, Matei Vișniec și Adina Rosetti, traduse de asemenea în franceză. Nu știm cine le-a făcut recenzenților recomandările. Constatăm absența a cel puțin două cărți traduse în franceză și care nu se află nici pe standul FNAC de la Salon, care ne găzduiește, ambele excepționale: Orbitor de Mircea Cărtărescu și Pe câmpia Armaghedonului de Marta Petreu. O privește
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
despre marele pictor Edouard Manet și se intitulează O revoluție simbolică. În ultimul număr din 2013, „Le Nouvel Observateur”, hebdomadar de stânga, ca și Bourdieu, este publicată o recenzie foarte severă, semnată de Bernard Géniès. Două sunt obiecțiile principale ale recenzentului. Una se referă la „manipularea datelor” de către autorul studiului: nu Manet, ci Courbet a recurs prima dată la tabloul de mari dimensiuni pentru subiecte neistorice, iar Tițian a făcut un portret în două dimensiuni cu câteva bune secole înainte de Manet
Neo-sociologism vulgar () [Corola-journal/Journalistic/2913_a_4238]
-
ci Courbet a recurs prima dată la tabloul de mari dimensiuni pentru subiecte neistorice, iar Tițian a făcut un portret în două dimensiuni cu câteva bune secole înainte de Manet. A doua obiecție privește neo-sociologismul vulgar al concepției lui Bourdieu. Scrie recenzentul despre un studiu în care contextele de tot felul ale operelor lui Manet sunt analizate cu mai mult spor decât operele înseși: „Bourdieu pare să uite ceea ce face din Manet un pictor”. Poate că am fi trecut cu vederea acest
Neo-sociologism vulgar () [Corola-journal/Journalistic/2913_a_4238]
-
și hegemonia este, fie diabolizată ca aberație politic corectă, fie denunțată drept comunistă, rusofilă și antioccidentală, pe o logică de Război Rece ce continuă să facă ravagii”. Nu sunt sigur că Alex Cistelecan și compania se vor arăta fericiți că recenzentul le spală obrazul de acuzații, precum cele enumerate mai sus. Antioccidentali s-au proclamat, nu o dată, ei înșiși. Ca și comuniști: o dispută recentă i-a opus pe marxiștii de pe platformă leniniștilor. Poate rusofilia să se preteze la oarecare dezbatere
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
se intitulează Ultimele o sută de zile. Naratorul fără nume pare să fie un martor destul de fidel al evenimentelor: paranoia liderilor, teama cetățenilor terorizați de Securitate, lipsurile, deznădejdea celor mai mulți și altele, binecunoscute nouă, dar constatate acum de un străin. Vorba recenzentului: „Nimic altceva decât știm, dar zugrăvit cu o mână sigură”.Recenzia nu e ilustrată cu coperta romanului, ci cu o fotografie a unei scene din Bucureștiul zilei de 24 decembrie 1989.
Un roman englezesc despre sfârșitul comunismului românesc () [Corola-journal/Journalistic/3215_a_4540]
-
ce a scris Papadima 2 despre mine, mai bine zis, și accentuez, ce a fost în stare să publice Luceafărul despre mine, și citește apoi răspunsul 3 meu. Dar cred că și fără răspunsul meu pentru oricine este clar că recenzentul este pornit pe zeflemea și bătaie de joc. Chiar și dacă ar spune lucruri exacte, nu acesta este tonul unui om serios și mai ales în fața unei lucrări care, oricâte greșeli ar avea, este rodul unui efort serios și conștiincios
Întregiri la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4547_a_5872]
-
a făcut la sfîrșitul verii, simultan în franceză, germană și olandeză, cu surle și trîmbițe, printr-o perfect concertată acțiune de marketing (de felul acelora de care au avut parte și romanele cu Hary Potter). Deloc impresionați de faptul că recenzenții unor serioase reviste de literatură au făcut praf cartea, editorii străini se îmbulzesc să obțină copy-right-ul acestui roman care aduce, nu doar în titlu dar și în conținut, cu recentul film american Insula. Dacă ,scandalul" a devenit una din garanțiile
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
consemnez separat, într-o altă lucrare, întâlnirile mele cu Stalin, pentru a fi publicate mai degrabă într-o carte de sine stătătoare" (p. 16). Despre a doua perspectiva nu se poate afirma cu certitudine dacă reprezintă o interpretare a cititorului- recenzent sau, mai degrabă, o consecință a experienței autorului: între proiectul unei autobiografii din 1955 și cartea despre Stalin din 1961 s-a interpus lucrarea Nouă clasa (1957) care i-a adus câțiva ani de închisoare. În realitate, lectură aprofundata ar
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
lectură, rămase dincolo de formalități. Stilul cronicilor, documente, ziceam, de epocă, amestecă tiparul cît mai sobru, urmărirea unui fir pe care ți-l dă cartea, fie ea narațiune sau ,manual" de teorie, cu porția de ironie de la care, cu toate riscurile, recenzentul anilor '80 nu se dă înapoi. Un final cu clin d'oeil , sau cine știe ce P.S. lăsat în coadă de rîndunică dă măsura unor analize, precum cartea lui Dodds, caracterizată de Mușina, deloc inocente. Din cînd în cînd ,combative", încercînd să
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
Syrtes romanul postum (apărut la Humanitas cu câțiva ani în urmă) al lui Dinu Pillat, sub titlul En attendant l’heure d’après. „L’Express” din 30 ianuarie - 5 februarie recenzează romanul sub semnătura lui Emmanuel Hecht. Scrie, între altele, recenzentul: „Dinu Pillat (1921-1975), tânăr burghez liberal, respinge din capul locului ideologia comunistă. Problema care îl macină este aceea a angajamentului (politic) al unora dintre foștii lui prieteni. De ce Rotaru, student la medicină, cheamă la uciderea evreilor? De ce Vassia, fiu de
Dinu Pillat în franceză () [Corola-journal/Journalistic/3848_a_5173]
-
Or, asta e o marotă de lungă tradiție, iar Mușina o știe la fel de bine ca mine. Nici un critic literar nu s-a ridicat, în opinia contemporanilor (geniali, genialoizi sau doar pasabili) la înălțimea epocii lui. Mai buni sau mai răi, recenzenții au contribuit însă, atât cât le-a stat în puteri, la vizibilitatea unor grupuri sau a unor autori. Generația optzeci datorează destule criticilor șaizeciști, care, chiar dacă nu le-au pus creionul în mână, s-au luptat pentru ei. Apoi, mai
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
România literară de atunci, a declanșat, explicit sau implicit, o întreagă polemică. Observațiile ei, severe, sunt diplomatic contracarate în primă instanță de Vitalie Ciobanu, într-un număr Contrafort. Îi urmează, acestuia, Adrian Mihalache, Mihaela Ursa, Dan Silviu Boerescu (dintre tinerii recenzenți), dar și mai experimentatul Barbu Cioculescu, toți înclinați mai degrabă să ignore nexul problemei. Rezolvare tipic cronicărească a unei încurcături compoziționale. Zece ani mai târziu, la reeditare, cam la fel vor proceda Simona Vasilache și Paul Cernat. Ce semnala Ioana
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
produce” literatură de război, nici un alt memorialist în afară de E. Lovinescu n-a pus-o la îndoială. Mai mult chiar, nefăcînd nici o distincție între ofițerul în cauză și autorul Simfoniei Morții și al Nebuniei lumii, unii memorialiști, ca și mai toți recenzenții cărților, au vorbit despre „o reală forță literară”, despre „atitudinea sufletească încordată și patima complexă a marilor scriitori” și despre credința că „opera scrisă trebuie smulsă, cu silinți statornice și istovitoare, din adîncul lumilor sufletești” ori despre respectul arătat față de
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
mult Îi plac micuțului Tommy? Tom a fost Învins. Și-a lăsat brațele să cadă până i s-au bălăbănit pe lângă scaun și a emis câteva gemete slabe. - Chiar acum scriu despre ei o satiră numită „Barzii din Boston și recenzenții de la Hearst“. - S-o auzim, a cerut curios Amory. - Am scris doar câteva versuri din final. - Un stil de lucru foarte modern. Să le auzim dacă sunt amuzante. Tom a scos din buzunar o coală de hârtie Împăturită și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
11.2015 24.01.2015 “INTERMEDIARUL” Intermediarul... Ei, cu acesta este o poveste veche. De numai 25 de ani, e drept, dar cert este că a devenit efectiv un fenomen. Fără el nu se publică o carte, ba chiar este recenzentul gata oricând de a-ți face serviciul să scrie o cronică meșteșugită, dacă nu chiar elogioasă... Ce mai, a devenit pe nesimțite indispensabil umilei noastre societăți literare. Că lucrează invariabil cu editura X din urbea Z, nu se bagă de
INTERMEDIARUL de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367774_a_369103]
-
propriu de apreciere și ordonare a ierarhizărilor argumentate prin criterii estetice, privind la experiența culturilor lumii în acest domeniu, remarcăm generalizarea următoarelor trepte prin care se configurează personalitatea criticului literar: Pe locul de început, cel mai de jos, se află recenzentul care se presupune a fi un om cultivat la nivel universitar în materie de literatură sau, în ori ce caz, un om cu o bogată lectură literară, în mintea căruia valorile de bază sunt bine fixate. Acestuia încep să i
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]