195 matches
-
situează la nivelul celor occidentale, spre pildă Studia phaenomenologica, editată de Humanitas, sau Chora, dedicată studiilor antice și medievale, editată de Polirom, cu colaborări europene importante. Asemenea inițiative trebuie încurajate și fapul că nu s-au bucurat de atenția unor recenzenți la noi este cu adevărat anormală. Doar astfel putem contribui la intrarea în circuitul european: editând publicații la care să participe autorități din lumea savantă europeană și colaborând la revistele de prestigiu din străinătate. Perioada interbelică este ilustrativă și din
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
Cosmin Ciotloș O extrem de eficientă provocare la lectură orchestrează, în prefața romanului Cine adoarme ultimul de Bogdan Popescu, criticul literar Daniel Cristea-Enache. Atât de eficientă, încât își opacizează și își anulează - de-a dreptul - concurența. Orice recenzent de bună credință își va aloca, fără să stea pe gânduri, câteva ore bune pentru a-l citi cu o atenție specială pe Bogdan Popescu; iar după ce aceste ceasuri se vor fi încheiat, va resimți disconfortul de a nu fi
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
Constantin Țoiu Nu credeam să mai revin; urmarea însă obligă. Tot la rubrica vecină, Cronica ideilor, cartea lui Alain Besançon, Eseuri despre lumea de azi, este comentată delicios în numărul 31 al revistei de același recenzent spiritual, sub titlul Lumi paralele. Sorin Lavric a ales un singur capitol din carte, nu întâmplător, ISLAMUL. Destul, pentru ca cititorul să creadă... că suntem vorbiți!... Acum, când va ieși fumul cel negru, rezultând din arderea buletinelor de vot ale înalților
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
90 și abia acum reunite în două volume, aproape 1000 de pagini, în traducere franceză, ale Paulinei Kael, 92 de ani, cel mai respectat cronicar de film din SUA. Reputația, cronicarul și-a făcut-o prin criticele ei acerbe (un recenzent vorbește de ferocitate) și mai puțin prin cele, destule, favorabile regizorilor și actorilor, la care se referă deopotrivă. De ce negația atârnă mai greu la cântar decât afirmația? Și de ce contează atât de puțin dacă cronicarul are sau nu dreptate, dacă
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
la înălțime. Tot în Deutsches Opernhaus am mai auzit un Meistersinger de Wagner minunat interpretat cu același dirijor. Al doilea concert în Berlin îmi aduce aceleași critici splendide, însă nu fără a avea și câteva mai puțin bine scrise de recenzenți evrei, care de pe atunci încă porniseră o campanie contra artiștilor creștini. De data aceasta concertul a fost cu concursul cântăreței Elisabeth Ohloff, pe care am acompaniat-o la pian. Această cântăreață cânta cu multă muzicalitate și înțelegere profundă a compozițiilor
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
precaritatea", scrie de exemplu criticul. „Umor involuntar", versuri „vioaie și aproape inteligente", făcând „o mică fixație deconstructivă pe strategiile de marketing de la IKEA" și alte asemenea formule memorabile fac hazul articolului. La urmă, primește ce i se cuvine și un recenzent anterior al cărții (și el, de nu greșim, colaborator statornic al Culturii), Mihai Iovănel, care, „sărind de la concluzii la renunțări personale", se declară fericit că își poate da demisia din „calitatea de critic interesat de poezia douămiistă" deoarece versurile Elenei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6460_a_7785]
-
din aceea conscrată Psalmilor (Ed. Zedax, Focșani, 2003) ai poetului Constantin Ghiniță: "S-ar zice că poetul creștin adoptă o ținută de atac paulină asupra target-ului transcendental". Mă rog, n-am înțeles, dar să vedem versurile citate în sprijin de către recenzent: "și-așteptam din Ceruri cîte-un Sol/ mistuit de întrebări și gînduri/ încolțit de strigăte cuminți/ am plecat din mine rînduri-rînduri/ în culori pe care să le-asculți." Nu ne-am dumirit nici așa. Se poate face dadaism și pe teme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
apucăturile rele. Editorialul lui Nicolae Prelipceanu se ocupă de un "fenomen" nociv, care-l scoate din sărite și pe Cronicar: destule edituri reeditează cărți apărute la noi cu decenii în urmă, în special traduceri, ca și cum ar fi noutăți. Iar tineri recenzenți pentru care lumea începe cu ei le iau ca atare: "în anii dinaintea celui de-al doilea război, exista bunul obicei de a se marca reeditarea prin numerotarea ediției: a doua, a treia, a patra. în anii noștri, acest obicei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7586_a_8911]
-
prim-plan). Probabil că la această atitudine deferentă a contribuit decisiv numele (și renumele) autorului, Danilov fiind unul dintre poeții semnificativi ai generației optzeci. Mi se pare că tocmai această autoritate a valorii ar fi trebuit să-i alarmeze pe recenzenți. Când ai o cotă, când te bucuri, grație volumelor tale de versuri, de un anume respect intelectual, nu prea mai ai voie să scrii chiar orice (iar cuvântul „orice” e cât se poate de potrivit aici). S-a vorbit despre
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
în comitete editoriale ale unor reviste internaționale, în comitete de program ale unor întâlniri științifice internaționale, în comisii de doctorat sau de promovare universitară în diferite țări; au fost invitați să prezinte rapoarte la întâlniri internaționale și au fost numiți recenzenți la reviste internaționale de referate. Problema nu se pune în termeni de noi și ei, ci în raport cu o viziune globală care se substituie uneia parohiale. Mediul academic românesc își poate dovedi vitalitatea numai în interacțiune cu cel global; primul trebuie
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
nu doar apăsat de suferința de a nu i se răspunde, dar și de neputința de a mai întreba el însuși. Și ce minte limpede avea încă, nu cu mulți ani în urmă, doi sau trei, când îi scria unui recenzent care îl criticase aspru aceste rânduri savuroase, amestec de ironie și autoironie: „Iată toată absurditatea situației în care mă aflu: de zece ani dau naștere unor pure capodopere și mi se cere, din cauza dumneavoastră, să mă scuz”. Scrisorile dintre 1887
Ultimul Nietzsche () [Corola-journal/Journalistic/5588_a_6913]
-
an sfera de simboluri a clasicismului, concluzie la care ajunge și Călinescu, patru ani mai tarziu, doar că persiflăndu-l pe Tudor Vianu, deși e de aceeași părere cu acesta. an concluzie, amar, Vianu pomenește de reacția lui G. Bogdan-Duică, singurul recenzent negativist față de monografia să, cu observația că, de astă dată, este nesocotit, falsificat an cartea "unui prieten". Singurul lucru pe care și l-a permis a fost să-i ămpărtăsească, ăntr-o conversație particulară, cuiva, și fără încriminări, nemulțumirea. Pe poziție
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
fie ca omul fără însușiri din romanul lui Musil. Posedînd din toate (talent, luciditate, informație, expresie, echilibru moral etc.) cîte puțin, cronicarul este primejduit îndeosebi de excesul propriilor calități. Imaginația debordantă l-a împiedicat bunăoară pe Călinescu să fie un recenzent creditabil. Finețea analitică a lui Streinu este de nesuportat în articolele pe care le consacră unor autori mediocri. La fel ca gravitatea teoretică a lui Vianu ori erudiția detaliilor a lui Cioculescu. Pompiliu Constantinescu nu se compara cu nici unul dintre
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
Alexan Am început să citesc cartea lui Ștefan Afloroaei, Privind altfel lumea celor absurde, ca un recenzent, dar am sfârșit lectura punându-mi cu neliniște întrebări despre mine însumi: așadar, am înainte cartea unui filosof, așa cum filosofia poate fi contemplare a conceptului și conversie a ei în mod de viață. Tema ei se construiește cu răbdare, surpând
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
r e m i u „Ovidius” de la Neptun din urmă cu trei ani a publicat de curând un roman, devenit repede bestseller, intitulat Într-a zi voi pleca fără să fi spus totul. Autorul reia, ca Sisif, după cum scrie un recenzent entuziast, aceeași temă în toate cărțile sale, mărturisindu-și ideile despre lumea noastră, de la Marx la primăvara arabă și de la Biblie la Darwin, prin prisma propriei dispariții. În opinia aceluiași recenzent, ceea ce contează cel mai mult pentru scriitor este, de-
O nouă carte a lui Jean d’Ormesson () [Corola-journal/Journalistic/3173_a_4498]
-
spus totul. Autorul reia, ca Sisif, după cum scrie un recenzent entuziast, aceeași temă în toate cărțile sale, mărturisindu-și ideile despre lumea noastră, de la Marx la primăvara arabă și de la Biblie la Darwin, prin prisma propriei dispariții. În opinia aceluiași recenzent, ceea ce contează cel mai mult pentru scriitor este, de-a lungul istoriei omului, dragostea, căreia trebuie să-i adăugăm bucuria de a trăi, frumusețea, care se află în noi și despre care Jean d’Ormesson scrie pagini superbe. N-am
O nouă carte a lui Jean d’Ormesson () [Corola-journal/Journalistic/3173_a_4498]
-
cu epiderma lumii și artei, degetele postmoderne fumega transparent. Nu mi-am propus, în acest editorial, decît să semnalez o apariție care mi se pare importantă. Mă despart, în această apreciere, de opinia lui Alex. Ștefănescu, probabil, unul dintre primii recenzenți ai studiului (România literară, nr. 21), care a împins gustul postmodern pentru ludic pînă la a afirma că o carte despre postmodernismul lui Cărtărescu ar fi fost nesfîrșit mai valoroasă decît cartea lui Cărtărescu despre postmodernism. În pofida tezei unui Federman
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
Călinescu respiră, în toate compartimentele lui, un aer de înaltă intelectualitate. Nu numai pentru că Ioanide este "un artist al turnului de fildeș", cum a fost acuzat în epocă (o constatare inofensivă dacă n-ar fi un reproș grav al unui recenzent dogmatic). Dar lumea aristocratică, meschină în preocupările ei, este detestată cu inteligență artistică, rafinată. Caricaturile personajelor contrapuse lui Ioanide (de la Pomponescu la Hagienuș și ceilalți) sunt executate cu un umor fin. Observația lumii sociale este filtrată printr-o lentilă îmbibată
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Prefața... din 1939, după care ideea artei ca formă perfectă a muncii reprezintă expresia principală a filozofiei artei din Estetica, că această idee se află în centrul tratatului, nu are acoperire în textul acestuia. Numai așa se explică de ce nici un recenzent, chiar autorii celor mai elogioase cronici (P. Comarnescu, Edgar Papu, Al. Dima - ultimii doi fiind chiar discipoli ai cărturarului) nu au reținut-o. Ideea menționată apare numai ca un aspect special și relativ periferic - și care nici măcar nu este afirmat
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
de Educație muzicală de la Praga. Cei mai mari specialiști ai domeniului epocii, din cele mai diverse țări europene și-au manifestat deschis și public invidia pentru școala românească, posesoare a unui sistem educațional elogiat unanim. Așa cum remarca unul dintre iluștrii recenzenți europeni ai manualului pentru clasa a IV - secundară, Breazul pornește de la folclorul copiilor și ajunge la o pagină din Simfonia a V - a a lui Beethoven, realizând o uriașă sinteză a celor mai vechi tradiții ale educației muzicale din țara
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
reînvăța ce înseamnă să ne bucurăm de viață. Cuvintele ne pot conduce spre redescoperirea unor valori pe jumătate pierdute legate de bucuria de a profita de frumusețea a tot ce ne înconjoară. Doamna Françoise Héritier ne invită, cum scrie un recenzent, să „gustăm” culorile, calitățile morale sau sentimentele asociate cuvintelor. Există cuvinte care nu se mai folosesc. Bernard Pivot le-a consacrat o carte. Există cuvinte recente pe care nici un dicționar nu le consemnează. Există expresii uitate sau care și-au
Gustul cuvintelor () [Corola-journal/Journalistic/2974_a_4299]
-
stilistice și compoziționale (povestirile sînt „cu meșteșug puțin și multe asprimi” remarca un redactor al revistei „Ideea europeană”), de cîteva digresiuni „tactico-strategice”, de unele alunecări în declamativ ori în exclamativul sarcastic. Numărul acestora din urmă era totuși mic, căci același recenzent constata că textul e „fără umflături de gură patriotice și fără revolta dulceagă și umanitaristă, de poruncă barbussiană & Co.”. Un progres evident aducea al doilea volum al lui George Cornea, al cărui titlu - Nebunia lumii - era la fel de nepotrivit ca și
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
Eliade nu a fost în stare să capete decât magna cum laude. Suntem însă tare curioși să aflăm ce eliadiști făceau parte din comisia examenului de doctorat de la Facultatea de Istorie din 2003. în paranteză fie spus, toți cei opt recenzenți francezi ai cărții lui Florin Țurcanu șPierre Vidal-Naquet, Emmanuel Le Roy Ladurie, François Hartog, Jean-Yves Grenier, François Dosse, Claire Lesegretain, Michel D^Urance, Marc Celsț nu au scris în viața lor o recenzie, un comentariu sau măcar o notă sau
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
a stinge, în favoarea lui Mircea Cărtărescu, toate aparentele conflicte iscate, pe atunci, în presă. Ne gândim, cu mai mare tenacitate, la ofertele editoriale viitoare decât la furibundele răfuieli de estimp. Dacă, în genere, transformarea articleriei în cărți - la care mulți recenzenți s-au pretat până acum cu nonșalanță - se adresează, tacit, unor necesități de lectură mai apropiate de domeniul criticii, ceea ce face Dan C. Mihăilescu aici, uzând de același algoritm, vizează fără ocolișuri publicul amator de istorie literară. Oricât de elegante
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
tinere pe măsură ce Miller îmbătrânea; numeroase aventuri între căsnicii, sau chiar în timpul lor; o lipsă acută de simț al banilor, o nonșalanță fermecătoare și periculoasă în privința vieții de zi cu zi) nu a făcut decât să o amplifice. Eric McGahey, un recenzent recent al lui Sexus, primul volum din trilogia The Rosy Crucifixion, scrie că romanul poate sta la fel de bine pe raftul bibliotecii unui intelectual sau pe o etajeră la un cabinet de donare de spermă. Spre deosebire de acest prim volum, unde - cum
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]