195 matches
-
Ionesco (un nom valise, care-l evocă - deplasat - și pe Eugène Ionesco, deși prototipul e Nae Ionescu), date „în clar” în același context, reprezintă „efecte de real” în sens barthesian. Cunoscătorii l-au identificat imediat pe Mircea Eliade, iar unii recenzenți, în Statele Unite și în Israel, au comunicat această descoperire în scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării în vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
noastră. Ca să vorbești despre critică, trebuie să te referi la critici. Ori, din păcate, avem un număr cu totul neîndestulător de critici. Sunt destui care mimează critica, ar vrea să facă În felul criticilor, dar nu sunt decât cronicari ori recenzenți. (Ă). Avem recenzenți abili, care manevrează destul de vioi o terminologie (e drept destul de rudimentară adeseori); care au uneori și gust, alteori și gust și probitate, alteori și un bagaj de lecturi clasice. Dar, dintre acești recenzenți, prea puțini Întrunesc toate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
despre critică, trebuie să te referi la critici. Ori, din păcate, avem un număr cu totul neîndestulător de critici. Sunt destui care mimează critica, ar vrea să facă În felul criticilor, dar nu sunt decât cronicari ori recenzenți. (Ă). Avem recenzenți abili, care manevrează destul de vioi o terminologie (e drept destul de rudimentară adeseori); care au uneori și gust, alteori și gust și probitate, alteori și un bagaj de lecturi clasice. Dar, dintre acești recenzenți, prea puțini Întrunesc toate elementele Într-un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sunt decât cronicari ori recenzenți. (Ă). Avem recenzenți abili, care manevrează destul de vioi o terminologie (e drept destul de rudimentară adeseori); care au uneori și gust, alteori și gust și probitate, alteori și un bagaj de lecturi clasice. Dar, dintre acești recenzenți, prea puțini Întrunesc toate elementele Într-un mănunchi organic. Am impresia că destui dintre acești critici fac la fel ca Macedonski, când urca treptele tronului său de biete scânduri ornat cu bijuterii de sticlă: pozează, se ascultă pe ei Înșiși
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
destul problemele Înfățișării omului nou și a efortului său conștient, nu se ocupă de măsura În care scriitorii au reușit să zugrăvească veridic oamenii și faptele. În critica din Viața românească, adeseori, ideile nu sunt limpede expuse; unii critici și recenzenți folosesc un limbaj căutat, câte odată bombastic, dăunând fondului just. Astfel, articolul Eminescu și Creangă este În mare parte confuz, mai ales din pricina limbajului folosit de autor (Ă). Recenziile, deși Învederează unele progrese, nu s-au ridicat, Îndeobște, la nivelul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
capete o tot mai serioasă dragoste de lucrurile concrete, ei preferă să viseze deasupra documentelor vii și visul lor incită la acțiune, e combativ și mobilizator, cu unele excese. (Suntem departe deci de «tonul elegiac» pe care-l constata un recenzent al poeziei păcii, ori acolo unde acesta se Întâlnește avem de a face cu un accident). Lirismul lor a câștigat În adâncime. (Ă). Spre convingere, n-avem decât a reciti pe Maria Banuș, Eugen Jebeleanu (Scutul păcii), ori pe Radu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
veșted ca un pom uscat Doar o amintire sură va rămâne”. 49. xxx Pentru grabnica lichidare a greșelilor noastre. În: Viața românească, nr. 2, febr. 1950 Radu Petrescu. - Antologia: „Luptăm pentru pace”. Ibidem, nr. l, ian. 1950 Eugen Luca. - Domnului recenzent Îi displace poezia nouă. În: Contemporanul, nr. l75, 10 febr. 52. N. Tertulian. - Preludiu la o discuție asupra problemelor poeziei noastre actuale, III. Ibidem, nr. 176, 17 febr. și 178, 3 mart. 53. Horia Bratu. - Pentru o discuție asupra problemelor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
țin gândurile încontinuu legate ca să nu pierd firul care leagă întregul sistem.” Mulți ani mai târziu, în prefața celei de-a doua ediții a Religiei în limitele rațiunii pure (ianuarie 1794), Kant va explica reținerea sa de a răspunde unor recenzenți ai cărții invocând „greutățile cu care mă întâmpină bătrânețea, mai cu seamă când este vorba de prelucrarea unor idei abstracte”. În literatura de comentar și exegeză, mai ales în cea mai recentă, s-a remarcat faptul că și în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Naturalistic Approach to Philosophy, Prometheus Books, New York, Amherst, 2000, îndeosebi p. 213 și p. 148. 12. Vezi Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 8. Iată și răspunsul dat de Kant, îmtr-o notă de subsol a „Prefeței” sale la Crp, unui recenzent care îi reproșa că „nu a stabilit un principiu nou de moralitate, ci numai o nouă formulă”: „Dar cine ar voi să introducă un nou principiu al oricărei moralități și oarecum s-o descopere el cel dintâi? La fel ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ithaca and London, 1993. 6. „Cu plăcere îmi slujesc prietenii Dar din păcate o fac cu înclinație Si astfel mă roade adesea gândul Că nu sunt virtuos.” 7. Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 18. 8. Bunăoară un recenzent al lucrării, mai sus amintite, a Marciei W. Baron scrie: „Oricine respinge etica lui Kant drept iremediabil rigoristă și lipsită de sentimente trebuie mai întâi să citească lucrarea îngrijită a lui Baron”. 9. Vezi Ioan Humă, Geneza conștiinței morale, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fusese norocoasă. Răspunsurile criticilor s-au dovedit, însă, neașteptat de reci. Felul în care Chandler prezenta lumea infractorilor și asasinilor - cu o detașare rece, ca și cum era de la sine înțeles că trăim într-o lume a păcătoșilor - i-a îndepărtat pe recenzenți de carte. Stupefiat, Chandler se confesează editorului: Dl Conroy mi-a scris de două ori c-ai fi spus că ar trebui să mă apuc de altă carte, iar eu i-am răspuns că vreau să amân până îmi fac
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și grupul intelectualilor din jurul revistei newyorkeze Partisan Review. Probabil că noul unghi al povestirii se leagă de presupusa ambiție a lui Chandler de a depăși limitele strâmte ale romanului polițist. Într-o scrisoare din mai 1949, adresată lui James Sandoe (recenzent de detective fiction și bibliotecar la University of Colorado), el atrage atenția că a pășit în afara cercului și că The Little Sister nu e „o poveste polițistă așa cum trebuie”. În mod clar, ambițiile lui sunt mai mari. Nu e pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din Moara Roșie și înăbușirea ei, precum și acelea despre mașinațiunile politicienilor după Unire au rigoarea documentului și deseori concizie sugestivă și convingătoare. A. este și autorul piesei S-a spovedit un om, reprezentată în 1943 de Teatrul Național din Cluj. Recenzent sârguincios, A. a colaborat la mai toate periodicele bănățene dintre 1930 și 1965, dovedind, dacă nu un gust deosebit, cel puțin profesarea unor principii etice ireproșabile. A fost îngăduitor cu scriitorii locali (Dridri Goroniță, Al. Țințăriu, Dorian Grozdan, Ilie Enea
ATANASIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
duplicitatea perfidă a sistemului totalitar ceaușist decât din zeci de eseuri politice.“ (MARIA GREEN, World Literature Today, USA, 1996) * „Plicul negru este un roman profund preocupat de istorie. Narațiunea devine curând halucinatorie. Acest aspect al Plicului negru a făcut unii recenzenți americani să-l considere kafkian. Cartea incită, însă, mai curând, în mod deliberat, comparația cu Despre eroi și morminte, capodopera tenebroasă și torturată a romancierului argentinian Ernesto Sabato. Dacă bărbații și femeile care încearcă să funcționeze cât pot de normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să ajungă la dvs. Știu că l ați prețuit pe Cornel Chiriac“. După care s-a făcut nevăzut. Rareori am norocul unor contacte așa de sobre și eficiente cu autorii. Tratat, de regulă, ca un prestator de servicii PR-istice, bietul recenzent e strivit fără milă sub un morman de bucoavne, ori, dimpotrivă, sadic pisălogit întru obligatoria hermeneutică a opului considerat de autor drept chintesența înțelepciunii universale. Să fi fost acel domn (admirabil ponderat) Mircea Udrescu, autorul cărții Metronom, o emisiune de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și susținător polemic al noilor curente la Noua revistă română. Tot un „poet” era și singurul comentator postsimbolist din perioada imediat anterioară Primului Război Mondial: foarte tînărul Ion Vinea. Adversar al criticii „profesorale”, adolescentul Ion-Eugen Iovanache își afirmă dintru început calitatea de recenzent neconstrîns de canoane: „nu sînt critic, nu fac critică, și ca atare fac o fugară dare de seamă asupra cărților apărute, și-mi împărtășesc cititorilor impresiile”. Pentru recenzent, actul critic reprezintă „o atitudine și nu o metodă”. Primul său text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al criticii „profesorale”, adolescentul Ion-Eugen Iovanache își afirmă dintru început calitatea de recenzent neconstrîns de canoane: „nu sînt critic, nu fac critică, și ca atare fac o fugară dare de seamă asupra cărților apărute, și-mi împărtășesc cititorilor impresiile”. Pentru recenzent, actul critic reprezintă „o atitudine și nu o metodă”. Primul său text publicistic (în toamna anului 1913 devenise colaborator la revistele Rampa și Facla, cu concursul „mentorului” său N.D. Cocea) a apărut în Rampa, an. II, nr. 525, 29 septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ionesco (un nom valise, care-l evocă - deplasat - și pe Eugène Ionesco, deși prototipul e Nae Ionescu), date “În clar” În același context, reprezintă „efecte de real” În sens barthesian. Cunoscătorii l-au identificat imediat pe Mircea Eliade, iar unii recenzenți, În Statele Unite și În Israel, au comunicat această descoperire În scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării În vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputîndu-se complace În constrîngerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberîndu-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate În planuri Întretăiate, precum sunt descompuse mișcările În tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea acestui imagism, carențele de ordin structural pe care o astfel de tehnică le generează. „E În poetica sa o abundență de elemente atît de disparate - remarca Pompiliu Constantinescu În recenzia citată - Încît se poate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
putem verifica lealitatea și știința, puse la îndoială, a d-lui Zotu, că un asemenea text îl avem și că d-sa ar fi comis cea mai mare greșală de a-l publica, atunci ce-ar avea de zis d. recenzent? Bănuielele noastre vor urma abia din observările critice, nu le vor merge înainte. Este deja un semn trist - urmează recenzentul - când însuși d. Maiorescu recunoaște că această carte, pe care o numește un rezumat al prelegerilor ținute în curs de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mult mai ușoară. Această suspicionare anticipată e foarte obicinuită în jurnalele politice, a căror misiune se 'nțelege că nu e luminarea publicului, ci escitarea patimelor lui, dar în discuții științifice n-are ce căuta. {EminescuOpIX 416} Dar "aceea" ce d. recenzent "voiește a imputa" autorului logicei "este ceva mai grav". După ce (Maiorescu) în introducere și-a dat atâta silință de-a se pune în cea mai strânsă armonie cu Mill, îndată după terminarea Introducerii lasă pe Mill la o parte și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cătră Mill n-au putut rămânea nepedepsită. Teoriile susținute de Mill și adoptate de d. Maiorescu în Introducere fiind contrare celelalte teorii împrumutate de d. Maiorescu de la alți[i], logica d-sale a dobândit un caracter foarte nelogic. Aci d. recenzent iar seceră înainte de-a fi semănat. Făr' a fi dovedit nimic, căci așa - numita dovadă vine în urmă, recenzentul împarte anticipando pedepsirea infidelității cătră Mill și caracterul nelogic al logicei. Apoi urmează următoarea argumentațiune: Mill e sensualist în toată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ce văzând o moară mișcată de râu ar zice că moara-i cauza apei sau apa-i cauza morii, și aceasta pentru că acțiunile (apei și a morii ) stau în nex cauzal. Pentru ca publicul să înțeleagă celelalte imputări "grave" făcute de recenzent vom reproduce întreg paragraful 8 din logică, subliniind cele trebuincioase: 8. Judecata se compune din noțiuni; explicarea ei presupune dar cunoștința acestora în proprietățile lor esențiale. Orice noțiune este o reprezentare formată din alte reprezentări relative la același obiect și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
năvălea în capul său ca un haos orb al întîmplării sfera luminată și regulată a inteliginței. Noțiunile sunt dar productul cel mai important, productul specific al rațiunii omenești. După ce lectorul va fi trecut peste acest paragraf întreg, din care d. recenzent rupe numai de ici-cole câte - o bucățică - întrebăm ce contraziceri au observat? Într-adevăr, la începutul paragrafului stă într-un loc: reprezentări relative la acelaș obiect și într-alt loc; reprezentări asupra aceluiași fel de obiecte. Dar din exemplul cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e de transparența cristalului și nu lasă nimăruia îndoieli asupra celora ce voia să zică. Și când nu mai ajung aceste, atunci se ia refugiu la... contrazicere, deși asta-i bănuiala cea mai fragilă din toate. X sau Y, vun recenzent oarecare, amestecă și confundă toate, aduce lucrurile, cele mai eterogene și voiește a dovedi în scrierile noastre, nu greșeli - contraziceri. O apucătură naivă și rea de care se servesc adese acești domni. Contrazicere să nu admiți într-un autor decât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]