5,656 matches
-
epocii postmoderne -, opera lui Liviu Rebreanu se ține încă bine, iar coeziunea sa internă nu a avut prea mult de suferit după aproape șaizeci de ani de la trecerea în neființă a autorului ei. Ion Simuț, Liviu Rebreanu, monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Brașov, 174 pag.
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
doar negrul, așa cum alte cărți distilează doar albul. Defect și calitate în același timp. Din nou despre Nichita Colecția „Canon” a Editurii Aula s-a îmbogățit recent, sub semnătura lui Vasile Spiridon, cu Nichita Stănescu, monografie, antologie comentată, (dosar de) receptare critică. Încercând să surprindă fizionomia spirituală a poetului și treptele devenirii sale încă de pe primele pagini, Vasile Spiridon - îmbrăcat „în frac” și cu o retorică „la patru ace” - cedează destul de des ispitei limbajului ușor academizant și suprasolicita vocabularul în raport cu simplitatea
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
dintre semnificant și semnificat, dintre poetică și poietica ori ce este metapoetica sau metasemantica. Observația este ușor de înțeles în momentul în care capitolul monografic va fi analizat în paralel cu fragmentele critice din final, adunate într-un dosar de receptare, unde Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Ion Pop ș.a., cuceresc printr-o limpede și profundă simplitate. Autorul nu se dezminte nici în dreptul analizei celor 23 de poezii selectate. Se poate presupune că, în vecinătatea textelor, critica lui Vasile Spiridon este inteligentă
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
Din păcate, în raport cu textul comentat, critica lui Vasile Spiridon, sfidând gravitația, se înalță în spații din ce în ce mai ermetizate. Adrian Majuru - Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență, Editura Compania, București, 2003, 248 p. Vasile Spiridon, Nichita Stănescu, monografie, antologie comentată, receptare critică, Ed. Aula, Brașov 2003. 100 pag.
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
transforma într-un nesfîrșit schimb de replici între doi oameni care gîndesc (aproape) la fel și se completează reciproc. Din această perspectivă, finalul Introducerii este de-a dreptul lipsit de tact, sună aproape propagandistic, fapt ce ar putea influența negativ receptarea unei cărți altminteri foarte bune: „Convingerea noastră este că succesul efortului materializat în această carte este dat, în ultimă instanță, de măsura în care cei ce ne citesc se vor simți atrași să continue explorările noastre în universul deschis al
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
producțiilor care aveau în comun cu romanul doar criteriul cantitativ al numărului de pagini, așa cum este cazul pretinsului roman Americana îndrăgostită de Vasile Pop sau a celor cinci nuvele reunite sub un singur titlu, Strigoii, de N. Porsenna. Scandalizat de receptarea polemică a cărții lui Dem. Theodorescu, În cetatea idealului, pe care o consideră defavorizată de opinia criticilor, nu consemnează însă în nici un fel apariția lui Ion sau a Pădurii spânzuraților. În dramaturgie, preferă cronicile teatrale, limitându-se la rezumat și
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
ni se dau amănunte cînd a apărut sau va apărea, și nici la ce editură). Ceea ce am citit în „Axioma” e probabil un fragment din prefața la această carte ce aduce noi amănunte la biografia și geneza operei caragialene, la receptarea ei în epocă. Cele mai importante prin număr (36) și conținut - ni se spune și demonstrează convingător - sînt scrisorile adresate lui nenea Iancu de bunul lui prieten Petre Missir. În două etape: între 1883-1889 și, după o perioadă de răcire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
vorba mai curînd de o cale specială către credință, care nu ignoră mundanul, ci-l asumă, trece prin stratul său material. „Adevărata cultură, afirmă paradoxal Gustave Thibon, trebuie să aibă drept rezultat adîncirea ignoranței”, care, de bună seamă, să mijlocească receptarea unei lumi noi, mai profunde. Parafrazîndu-l ne îngăduim a zice că adevărata credință s-ar cuveni să aibă drept rezultat adîncirea vieții celei de toate zilele, care să îngăduie accesul la o lume nouă, mîntuită. Dan Ciachir e un personaj
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
au cunoscut un fel de validare, de consacrare universitară, cuvîntul „imaginar” a devenit acum un fel de cuvînt-cheie care permite aproape crearea unei mode, moda academică. Multe lucrări ajung să capteze cuvîntul Imaginar drept cuvînt-cheie pentru a beneficia de o receptare valorizată și valorizantă, astăzi, ceea ce duce într-adevăr la un fel de confuzie totodată metodologică și teoretică pentru că imaginarul se lasă surprins prin anumite structuri, reguli bine determinate de funcționare, după cum o arată toate studiile de mitologie și deci este
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
de funcționare, după cum o arată toate studiile de mitologie și deci este nepotrivit să utilizăm termenul „imaginar” pentru a desemna orice producție mentală fantezistă. Totuși, și dumneavoastră ați subliniat-o, această permeabilitate a termenului, această plasticitate a lui și această receptare oarecum supradeterminată astăzi a fost ceva favorabil, a suscitat condiții oportune pentru a permite tuturor acestor lucrări care au dominat mijlocul secolului al XX-lea, fie ale lui Bachelard, Eliade, sau ale unor mitologi ca Lévi-Strauss, să fie mai bine
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
a restaura o temporalitate reflexivă, o temporalitate a vieții interioare care acum o duce greu din cauza acestei omniprezențe de imagini și apoi, va fi poate singurul mijloc de a redescoperi adevăratul raport cu imaginea, un raport care necesită condiții de receptare, ca și condiții de împărtășire pe care acest consum individual poluat și poluant nu le mai permite astăzi. Sînt gata să cred că tehnica va continua să ne înconjoare de un flux de imagini, în număr tot mai mare, dar
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
față de regimul constiturii unei ediții, se desfășoară metodic, amănunțit, ramificat, realismul notațiilor lui Alexandru Ruja, din studiul introductiv, din notele, comentariile, variantele ambelor volume. Strânsă de editor cu plăcerea colecționarului deprins cu valorile asupra cărora este chemat să se rostească, receptarea istorico-literară este, după cum a fost așezată în pagină, portret al epocilor în materie de gândire, și perspectivă de relații de pe urma frecventării atâtor straturi de idei și de livresc. Documentul închide viață și este revelație a ei. Un rol similar îl
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
la fel de important - și mult mai bogat în consecințe în planul interacțiunii dialogale -: cel al echivocului. Multe ghicitori sînt în primul rînd ingenioase capcane verbale, din sfera mai mult sau mai puțin tabuizată a aluziilor licențioase. Exagerîndu-se importanța unui model de receptare intelectual-estetic (conform căruia se spun ghicitori ca exercițiu al minții și pentru plăcerea surprizei), a fost subevaluat mecanismul umoristic-manipulator: faptul că se spun ghicitori pentru a induce o falsă lectură, accentuată de tensiuni psihologice, și pentru a o anula ipocrit
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
că sincronismul în materie de artă și morală este la noi - căci suntem la porțile Orientului - numai legendă. Disputa se întinde pe aproape un deceniu și rămâne de văzut dacă la începutul anilor ’40 publicul românesc depășise acest impas al receptării cărților cu scene ale corporalității. În poezie, capetele de acuzare sunt Arghezi (pentru îndrăzneala cu care Tinca își arată “carnea de abanos” și “mărgăritărelul de mai” sau cu care Rada “Si-a dezvelit sărind/ Bujorul negru și fetia”) și Geo
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
consemnate și în Memorii, de unde aflăm că principalul acuzator este același N. Georgescu-Cocoș, care publica în Neamul Românesc - revistă citită aproape numai de universitari - numai scenele așa-zise “tari” din cărțile lui Eliade, astfel încât se produsese o relativă deviere în receptarea și interpretarea textelor. De exemplu, în cazul Domnișoara Christina, “pornografia” surclasase orice discuție despre limitele și posibilitățile literaturii fantastice în sine. Cum atacurile vin din garda veche, de la profesorii atacați și de “criniști”, Eliade se aștepta la o susținere din partea
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
a semnat un articol gazetăresc remarcabil sau o pagină bună de literatură”), în vreme ce campania lui Iorga împotriva lui Arghezi i se pare o reacție justificată doar pentru că vine din partea unui nume mare. Cu toate că este convins de unicitatea criteriului etic în receptarea literaturii. Prigoana împotriva lui Eliade se va stinge treptat, șeful “noii generații” câștigă procesele și sfidează Ministerul Instrucțiunii Publice cerând simbolic un leu ca despăgubire morală. Ne aflăm, așadar, la sfârșitul anilor ’30. Marile procese s-au ținut și au
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
reverie fără limite, Delta nu are cum să nu seducă un ochi viu și să nu frămînte o sensibilitate activă. A nu vedea spectacolul din jur și a nu te lăsa impregnat de substanța vie a unui asemenea loc, așază receptarea undeva pe traseul care leagă superficialitatea juvenilă de o prematură oboseală interioară. Prin reacția vizibilă în fața provocării spațiului s-a răspuns, implicit, unei întrebări prezente mereu în preajma simpozioanelor, chiar dacă neformulată decis: cum reacționează artistul care iese din atelier și, în
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
non-vizuală) sau reprezentarea unei ființe în acțiune (metoda vizuală). Din combinarea acestor tipuri ideale rezultă grade diferite de narativitate; de altfel, două dintre ideile fundamentale - și, mi se pare, inatacabile - ale studiului Alexandrei Vrânceanu sînt cea privind caracterul determinant al receptării (o imagine oferă doar indicii narative; lectura tabloului le poate utiliza sau nu) și cea a gradualității. Volumul oferă exemple convingătoare de narativitate maximă a unei imagini (Moartea lui Sardanapal, de Delacroix: prototip al tabloului narativ prin reprezentarea acțiunii, trimiterea
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
gigantismul proiectelor sale a înfiorat de-o măsură a nemăsurării), cheamă noi și noi înțelegeri, investigații, precizări, interpretări. E un magnet pentru conștiințele critice. În eseul d-sale intitulat Hasdeenii, Ovidiu Pecican își propune a-l aborda indirect, prin unghiul receptării de care a avut parte pînă-n prezent. Cine ar fi "hasdeenii? Pe de o parte, spiritele congenere, creatorii cuceriți de elanul ideilor marelui înaintaș, pentru care acesta a constituit o paradigmă asumată în fibră intimă, subsecventa tipului băștinaș de uomo
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
după 1944, a fost deputat în Marea Adunare Națională, membru supleant al Comitetului Central ( 1969), că își adaptează poezia la "comanda socială într-o serie de volume, între anii 1945-1958, că Premiul Etna-Taormina ( 1970) și Premiul Herder i-au "ratificat receptarea internațională. Dar și că "suferința personală, remușcarea și dezgustul alimentează cărți de versuri ulterioare, precum ( ...), marcând o resurecție lirică incontestabilă. În motto-ul la Aurel Baranga, datorat dlui Ion Vartic ni se spune cum este teatrul lui A. B. ( adică
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
dar se asigură asupra a tot ce s-a scris despre personalitatea mitropolitului cărturar pe fondul etic al intelectualului sud-est european în partea a doua a secolului al XVII-lea; cântărește evaluările estetice, după o atentă trecere în revistă a receptării lui Dosoftei pe temei strict cultural; îl numește pe G. Călinescu, din Istoria literaturii, ca fiind primul care aplică citirii literaturii române vechi criteriul estetic și, deschizând prin el șirul renunțărilor la criteriul cultural, îi numește pe Ion Pillat, Paul
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
despre "formele fără fond", nu am vreo obiecție importantă să-i fac autorului. El mi se pare a clarifica una din cele mai litigioase probleme din cultura română. Trei sînt considerațiile principale de la care pornește analiza dlui Șiulea. Prima este receptarea contradictorie (pînă la nonsens) a faimoasei teorii maioresciene, ca și a gîndirii lui politice în general. Autorul, care e cît se poate de tranșant în opiniile sale, numește acest fel de receptare "actul ratat al interpretării". "Multe voci [...] stau sub
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
de la care pornește analiza dlui Șiulea. Prima este receptarea contradictorie (pînă la nonsens) a faimoasei teorii maioresciene, ca și a gîndirii lui politice în general. Autorul, care e cît se poate de tranșant în opiniile sale, numește acest fel de receptare "actul ratat al interpretării". "Multe voci [...] stau sub semnul unei lungi tradiții de ignorare sau abuzare a textelor și ideilor lui șMaiorescuț", afirmă dl Șiulea. De la Ibrăileanu, pentru care Maiorescu era un "reacționar" cu puseuri "liberale", trecînd prin Lovinescu, sigur
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
mai nimic, nu s-a bucurat de prea multă trecere, deși intenția antologatorului era limpede: o resuscitare a interesului prea amorțit față de opera lui Lucian Raicu. Cele cîteva cronici ce i s-au dedicat n-au schimbat mare lucru în privința receptării (nereceptării?) scrierilor acestui critic, odinioară cu atîta autoritate în mica lume literară românească. Este oare critica pe care o practică Lucian Raicu depășită, sub așteptările cititorilor de acum, prea impresionistă ca să mai poată impresiona? Posibil. Oricum valul revizuirilor și al
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
Nicolae Manolescu Încă un scriitor pe trei sferturi uitat: Ion Agârbiceanu (12 septembrie 1882 28 mai 1963). Dubla aniversare, din toamna trecută și de la finele lui mai curent, n-a trezit nici cel mai mic ecou. Dificultatea receptării moderne a prodigioasei opere a scriitorului ardelean i s-a părut a fi lui G. Călinescu eticismul romanelor sale de maturitate. În ce mă privește, cred că dificultatea este alta, mai ales că eticismul nu se regăsește în toate scrierile
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]