559 matches
-
singurele țări cu misiuni diplomatice în Nauru. În martie 2007, Nauru a deschis o ambasadă la Taipei. Nauru este o insulă mică, de formă ovală, aflată în vestul Oceanului Pacific, la 42 km sud de Ecuator. Insula este înconjurată de un recif de corali cu multe ridicături, vizibil în timpul refluxului. Reciful ocupă o zonă aflată între plajele pline de nisip și adâncul oceanului. Prezența acestuia împiedică înființarea unui port, deși au fost executate șaisprezece canale artificiale pentru a permite ambarcațiunilor mai mici
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
2007, Nauru a deschis o ambasadă la Taipei. Nauru este o insulă mică, de formă ovală, aflată în vestul Oceanului Pacific, la 42 km sud de Ecuator. Insula este înconjurată de un recif de corali cu multe ridicături, vizibil în timpul refluxului. Reciful ocupă o zonă aflată între plajele pline de nisip și adâncul oceanului. Prezența acestuia împiedică înființarea unui port, deși au fost executate șaisprezece canale artificiale pentru a permite ambarcațiunilor mai mici să ajungă la insulă. Dincolo de plajă, spre interiorul insulei
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
28 octombrie 2006. Este primul președinte socialist al Braziliei. A fost urmat în 2011 de Dilma Rousseff. Cu toate acestea, o șesime din populație este analfabetă iar sărăcia domină în marile orașe, ca Săo Paulo, Rio de Janeiro, Salvador și Recife. Eforturile de îmbunătățire a situației economice sunt îngreunate de nivelul ridicat al datoriei externe care a depășit incredibila suma de 150 de miliarde de dolari, precum și de recesiunea economică cu care se confruntă multe alte țări la început de secol
Istoria Braziliei () [Corola-website/Science/334592_a_335921]
-
golfului Botany de astăzi din New South Wales. Timp de încă patru luni, Cook a cartografiat coasta Australiei, îndreptându-se către nord. Cu puțin înainte de ora 11 pm în ziua de 11 iunie 1770, nava s-a ciocnit de un recif de corali, denumit astăzi reciful Endeavour, care face parte din Marea Barieră de Corali. Pânzele au fost coborâte imediat, s-a lăsat ancora și s-a făcut o tentativă de a trage nava spre ape mai adânci. Reciful "Endeavour" se
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
New South Wales. Timp de încă patru luni, Cook a cartografiat coasta Australiei, îndreptându-se către nord. Cu puțin înainte de ora 11 pm în ziua de 11 iunie 1770, nava s-a ciocnit de un recif de corali, denumit astăzi reciful Endeavour, care face parte din Marea Barieră de Corali. Pânzele au fost coborâte imediat, s-a lăsat ancora și s-a făcut o tentativă de a trage nava spre ape mai adânci. Reciful "Endeavour" se ridica atât de abrupt de pe
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
de un recif de corali, denumit astăzi reciful Endeavour, care face parte din Marea Barieră de Corali. Pânzele au fost coborâte imediat, s-a lăsat ancora și s-a făcut o tentativă de a trage nava spre ape mai adânci. Reciful "Endeavour" se ridica atât de abrupt de pe fundul mării încânt, deși nava era înțepenită, Cook a măsurat adâncimi de până la la mai puțin de o lungime de corabie distanță. Cook a ordonat atunci ca nava să fie ușurată pentru a
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
de pe fundul mării încânt, deși nava era înțepenită, Cook a măsurat adâncimi de până la la mai puțin de o lungime de corabie distanță. Cook a ordonat atunci ca nava să fie ușurată pentru a o ajuta să se ridice de pe recif. Au fost aruncate peste bord balastul de fier și piatră, toată hrana stricată și toate tunurile (mai puțin patru), iar apa de băut a fost pompată în afară. S-au atașat colaci la fiecare tun cu intenția de a le
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
s-a montat un mecanism cu scripeți pentru o nouă tentativă ce urma să fie efectuată cu fluxul de seară. Vasul începuse să ia apă printr-o gaură din cocă. Deși scurgerea avea să crească în intensitate după eliberarea din recif, Cook a hotărât să riște și, la 10:20 pm vasul era eliberat. Ancorele au fost recuperate, mai puțin una care nu a putut fi eliberată de pe fundul mării și a trebuit să fie abandonată. Cum era de așteptat, apa
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
eliberat. Ancorele au fost recuperate, mai puțin una care nu a putut fi eliberată de pe fundul mării și a trebuit să fie abandonată. Cum era de așteptat, apa a continuat să pătrundă în vas și mai puternic după desprinderea de recif, și toate cele trei pompe trebuiau să funcționeze permanent. S-a făcut o greșeală la măsurarea adâncimii apei din cală, un marinar măsurând adâncimea de la plafonul exterior al cocăi, după ce predecesorul său a măsurat de la partea de sus a grinzii
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
împingă în gaura din cocă. Încercarea a reușit și la scurt timp, mai intra doar foarte puțină apă, și în curând au fost oprite două din cele trei pompe. "Endeavour" și-a reluat apoi cursul către nord și paralel cu reciful, iar echipajul a căutat un liman sigur unde să facă reparații. La 13 iunie, nava a ajuns la un estuar larg pe care Cook l-a botezat Endeavour. S-au făcut mai multe încercări de a pătrunde în estuar, dar
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
s-a constatat că o bucată de coral cât un pumn tăiase scândurile și se desprinsese. Înconjurat de câlți din vela folosită pentru a astupa gaura, fragmentul de coral contribuise la astuparea găurii din cocă și împiedicase scufundarea navei lângă recif. După ce a așteptat schimbarea direcției vântului, "Endeavour" și-a reluat călătoria în după-amiaza zilei de 5 august 1770, ajungând în cel mai nordic punct al Peninsulei Cape York după cincisprezece zile. La 22 august, Cook a fost dus cu barca
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
place Insula Posesiunii, iar momentul a fost marcat prin salve ceremoniale de tun de pe țărm și de pe puntea lui "Endeavour". "Endeavour" și-a reluat apoi călătoria spre vest de-a lungul coastei, alegând o cale printre bancuri de nisip și recife cu ajutorul pinasei care mergea în față și încerca adâncimea apei. La 26 august, uscatul nu se mai vedea, nava pătrunzând în apele deschise ale strâmtorii Torres dintre Australia și Noua Guinee, pe unde înainte navigase Luis Váez de Torres în
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
chirurgul navei William Monkhouse. Cook a pus boala pe seama apei de băut infestate, și a ordonat să fie purificată cu suc de lămâie verde, dar aceasta nu a avut niciun efect. Jonathan Monkhouse, care propusese soluția salvatoare după ciocnirea cu reciful, a murit la 6 februarie, urmat după șase zile de tâmplarul John Seetterly, a cărui muncă de reparație efectuată la Batavia permisese reluarea călătoriei lui "Endeavour". Sănătatea restului membrilor echipajului s-a îmbunătățit treptat pe măsură ce treceau săptămânile, ultimele decese cauzate
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
fost dăruită guvernului australian de filantropul Charles Wakefield, în calitatea sa de președinte al Memorialului Amiral Arthur Phillip. Primul ministru australian Joseph Lyons a descris secțiunea de cocă drept „strâns legată de descoperirea și întemeierea Australiei”. Căutările tunurilor pierdute la Reciful Endeavour au fost reluate, dar expedițiile din 1966, 1967, și 1968 nu și-au atins scopul. Tunurile au fost recuperate în 1969 de o echipă de cercetare de la Academia de Științe Naturale americană, cu un magnetometru sofisticat care a localizat
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
este una dintre Insulele Andaman din Golful Bengal. Aceasta se află la vest de partea sudică a Insulei Andaman de Sud. O mare parte din insulă este împădurită. Este o insulă mică, aflată departe de Arhipelagul Andaman, fiind înconjurată de recifuri de corali Un grup de locuitori indigeni, locuiesc pe . Populația este estimată între 50 și 400 de indivizi.. Locuitorii insulei, refuză orice contact cu alți oameni, și sunt printre ultimii oameni care au rămas neinfluențați de civilizația modernă . Populația este
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
hidrografice, "Diligent", al Companiei Indiilor de Est, când se afla în trecere pe lângă aceasta. Homfray, un administrator, a călătorit spre insulă în martie 1867. Spre sfârșitul musonului de vară din același an, nava comercială indiană "Nineveh," a naufragiat pe un recif din apropierea insulei. Cei 106 supraviețuitori, pasageri și membrii ai echipajului, au ajuns pe insulă și au fost atacați de către băștinași. Supraviețuitorii au fost totuși recuperați de către o patrulă a Marinei Regale. O expediție condusă de Maurice Vidal Portman, un administrator
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
Leopold al III-lea al Belgiei, într-un tur al insulelor Andaman, a fost dus de către demnitarii locali, într-o croazieră de noapte în apele din jurul Insulei Santinelei de Nord.Navele cargo MV" Rusley" și MV "Primrose" au naufragiat pe recifurile de coastă la mijlocul anului 1977, respectiv august 1981. Se cunoaște că băștinașii insulei au încercat să recupereze fierul din aceste epave. Locuitorii din Port Blair au vizitat și ei epavele în încercarea de a recupera din încărcăturile acestora. În 1991
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
din aceste epave. Locuitorii din Port Blair au vizitat și ei epavele în încercarea de a recupera din încărcăturile acestora. În 1991, operatorii specializați au primit autorizație pentru a dezmembra navele. Pe 2 august 1981, nava "Primrose" a naufragiat in reciful Insulei Santinelei de Nord. La câteva zile după, echipajul de nava blocată a observat niște oameni mici negri cu sulițe și săgeți care construiau plute pe plajă. Căpitanul navei "Primrose" a dat ordin prin radio pentru a se aduce arme
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
Insula Santinelei de Nord avea aproximativ 72 km pătrați și avea o formă relativ pătrată. Era o plajă îngustă care înconjura insula, în spatele căreia solul se ridica la 20 m, apoi progresiv până la 46 m sau 122 m aproape de centru. Recifuri extinse în jurul insulei între 800 și 1290 metri dinspre larg. O insuliță împădurită, Insula Constance, sau "Insulița Constance", se afla la circa 600 metri la sud-est de linia coastei, la marginea recifului. Încă din 1947, India a administrat insula ca
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
până la 46 m sau 122 m aproape de centru. Recifuri extinse în jurul insulei între 800 și 1290 metri dinspre larg. O insuliță împădurită, Insula Constance, sau "Insulița Constance", se afla la circa 600 metri la sud-est de linia coastei, la marginea recifului. Încă din 1947, India a administrat insula ca parte a Uniunii Teritoriale a Insulelor Andaman și Nicobar. Cu toate acestea, datorită faptului că nu au existat niciodată tratate cu oamenii de pe insulă, teritoriul a fost introdus sub protecția Indiei și
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
juvenilii) au o distribuție continentală și trăiesc mai ales în lacurile cu ape salmastre, râuri de coastă și estuare. Se întâlnesc la adâncimi de la 1 m la peste 200 m. Carangidele se întâlnesc în habitate asociate cu diverși corali și recife stâncoase care variază de la fundul apelor (acoperite cu nisip, pietriș, nămol, bancuri cu alge și ierburi marine, blocuri de roci stâncoase și pe cursuri vechi de lavă) până la straturile de apă din apropierea țărmului și din largul oceanului. Majoritatea speciilor sunt
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
mai târziu, a fost ridicată tacit.) Nici acest prim zbor către America de Sud nu a fost scutit de probleme pentru Hindenburg, unul dintre cele patru motoare diesel Daimler-Benz de 16 cilindri un bolț rupându-se în timpul îndelungatei călătorii iar reparațiile din Recife nu au putut face ca motorul să furnizeze energie complet. O problemă similară a apărut și la călătoria de întoarcere când un alt motor a cedat în apropierea Marocului, deasupra Coastei de Aur (Ghana), iar când mecanicii se ocupau de
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
Atlantic, Indian și Pacific. În Marea Neagră se întâlnește o singură specie: luciul ("Sphyraena sphyraena"), originar din Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Sunt pești pelagici sau demersali, cei mai mulți dintre ei trăiesc în apele de lângă țărm de mică adâncime: golfuri, estuare sau în vecinătatea recifelor de corali; unele specii trăiesc la suprafața în largul oceanelor sau până la adâncimi de 100 m sau mai mult. Juvenilii "Sphyraena barracuda" se găsesc de obicei în mlaștinile cu mangrove și estuarele râurilor. Baracudele sunt răpitori lacomi și activi, se
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
baie în mare. Consumul exemplarelor mari ale speciilor mari, în special ale "Sphyraena barracuda", trebuie evitată din cauza riscului de intoxicație cu ciguatoxină, care provoacă ciguatera. Ciguatoxina este produsă de o dinoflagelată ("Gambierdiscus toxicus") care este consumată de unii pești din recifele de corali: meru ("Epinephelus"), lapine ("Labridae"), balistide ("Balistidae"), peștii de foc ("Pterois") și seriole ("Seriola"), care la rândul lor sunt mâncați de baracudele mari. În clasificările mai vechi familie "Sphyraenidae" era inclusă în ordinul mugiliforme ("Mugiliformes"). Într-un studiu critic
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
pe cultivarea mirodeniilor (cuișoare, scorțișoare, piper și nuca muscat), ca și diferite preparate cosmetice și farmaceutice obținută din alge, care au fost aduse din Asia și distrug treptat bancurile de corali. Coasta de vest a Zanzibarului este fragmentată de existența recifelor de corali, având o plajă de nisip îngustă, lâgă țărm apa fiind adâncă, pe când coasta de est nefiind fragmentată, este expusă unei acțiuni intense a valurilor și mareelor. Teritoriul de vest al insulei este deluros (max. 135 m înălțime) cu
Zanzibar () [Corola-website/Science/306632_a_307961]