257 matches
-
păstra atât configurația ritmico melodică originară, cât și registrul inițial al acesteia. De altfel, o analiză atentă a evoluției de ansamblu a preludiului va confirma acest fapt, devenit o caracteristică esențială valabilă la nivelul ambelor exprimări melodice expuse în stil recitativ (prima melopee măsurile 7, 9, 20, 22 și cea de-a doua melopee - măsurile 11, 13, 30, 32). Alunecările descendente în , conturând linia melodică a unei scări de șapte sunete (aluzie directă la gama pelog a muzicii de gamelan), cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
den Versbau der serbokroatischen Volksepen, in Archives neerlandaises de phonetique experimentale, VII-IX (1933), pp. 135-153. 49. In lucrarea Thomas Campion and the Art of English Poetry, Dublin, 1913, Thomas MacDonagh face o distincție între versul melodic, cel oratoric și cel recitativ. 50. Boris E. Eihenbaum, Melodika liriceskovo stiha, St. Petersburg, 1922. 51. Vezi criticile aduse lui Eihenbaum în cartea lui Viktor Jirmunski Voprosî teorii literaturi, Leningrad, 1928. Capitolul 14 Stilul și stilistica 1. F. W. Bateson, English Poetry and the English
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Așadar, în fața unui dezechilibru al evocărilor referențiale atît de pronunțat, se cuvine inițiată o redeschidere metodologică și conceptuală spre alte cîmpuri de cunoaștere, care să asimileze intimitatea culturală a spațiului cultural național printr-o perspectivă emică. Fără un asemenea demers, recitativul concluziilor cercetărilor din domeniu va deveni tautologic, căci vom ajunge să l "știm" înainte de a cunoaște și să-l "sistematizăm" înainte de a afla cu adevărat cine este "celălalt" (Gergen, 2001). 5.2. Principiul simplei expuneri Vom începe analiza relativității culturale
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
loc „pomana mare”, la care participa tineretul. Andrei Oișteanu Întrevede În această tradiție a Caloianului un scenariu ritualic vechi, care cuprinde „omorârea, Îngroparea și bocirea unei păpuși antropomorfe, supraviețuirea unor arhaice rituri de sacrificiu umane, produse cu scopul dezlegării ploilor (... recitativul care dublează ceremonia - Caloiene, Iene/ Du-te-n cer și cere ... sugerează statutul unui mesager Între oameni și divinități tot așa cum geții trimiteau un sol zeului lor.” În unele practici magice de Caloian s-au introdus În scenariul ritual și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator, în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere împreună cu credincioșii cînta refrenul. Textul kontakion-ului este de obicei narativ și, ca atare, devine „recitativ” dacă e transferat în plan muzical. Firește, acest lucru nu însemna lipsa muzicii, care acompania întreaga compoziție. 2. Primele kontakia și Imnul Akathistos Primele kontakia, apărute înainte de Roman Melodul, sînt puține. Grosdidier de Matons numără în total patru, inclusiv Imnul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și n-au răgaz să plângă...” Ceața, fumul, negrul apăsător, tente utilizate expresionist, sunt simboluri oarecum cinematografice, potențate prin refren și constituindu-se într-un bloc reflectant. Procedeu expozitiv tipic: o metronomie solemnă, în ritm cu bătăile inimii, conferă relief recitativului: „Fum gros se-nalță-n cer/ Sirena fabricii sună.// Lăutarii cântă dragoste din strună.../ Sirena fabricii sună, tot sună...” (Sirena fabricii...). De remarcat preponderența verbelor hortative, poetul, un retorizant, voindu-se tribun. Limbajul alternează profeții volante cu scepticismul: sensibilitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
antic care îmbină un vere silabic cu o finală cantitativă ciudat de rigidă. *48 Se pot distinge diferite tipuri de vers folcloric și se poate reconstitui istoria fiecărui tip în parte. Se cuvine să se facă o deosebire categorică între recitativul epic și versul "melodic" folosit în Lirică, în toate limbile, versul epic pare să fie mult mai conservator, în timp ce versul liric, care este mai strâns legat de trăsăturile fonetice ale limbii, prezintă o mult mai mare variație națională. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mult mai conservator, în timp ce versul liric, care este mai strâns legat de trăsăturile fonetice ale limbii, prezintă o mult mai mare variație națională. Chiar și în privința poeziei moderne, este important să se țină seama de deosebirile dintre versul oratoric, versul recitativ și versul "melodic", deosebiri ignorate de majoritatea metricienilor englezi oare, sub influența teoriei muzicale, sunt preocupați mai ales de versul cantabil. *49 Într-un valoros studiu consacrat poeziei lirice ruse din secolul al XIX-lea, *50 Boris Eihenbaum a încercat
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere împreună cu credincioșii cânta refrenul. Oricum, textul unui kontakion este de obicei narativ și, ca atare, devine „recitativ” dacă e transferat în plan muzical. Firește, acest lucru nu însemna că lipsește muzica pentru a acompania întreaga compoziție. 2. Primele kontakia și Imnul Akathistos Primele kontakia, apărute înainte de Roman Melodul, sunt puține. Grosdidier de Matons numără în total patru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propria-i înnoire, ca în Restituire (1972). Un cu totul alt registru, îndatorat lui Saint-John Perse și lui Paul Claudel, nu fără multiple trimiteri la oracularul nietzscheean, îl exprimă versurile ulterioare, din Imn (1974), Cartea zilelor (1975), Cartea nopților (1977), Recitativ (1980), Relief (1981) ș.a. Traducătoare din Paul Claudel (Cinci mari ode) și din Friedrich Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), T. cultivă simfonismul psaltic îmbibat de aluzii mitologice și religioase, călătorind în timp și în geografii spirituale unde supraabundența, grandilocvența și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), T. cultivă simfonismul psaltic îmbibat de aluzii mitologice și religioase, călătorind în timp și în geografii spirituale unde supraabundența, grandilocvența și poza profetică amenință să sufoce miezul sensibil al viziunilor. Acumularea marilor teme orfic-biblice în recitativul amplu, croit pe tiparul „marelui fluviu” al lui Perse, reprezintă însă o zonă aparte în poezia română contemporană. Două eseuri, Ion Pillat. Ceremonia naturii (1972) și Paul Verlaine (1974), „explică” prea puțin personalitatea poetei, însă dau seama de anvergura (ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
București, 1966; Metamorfoze, București, 1968; Existențe, București, 1969; Catharsis, București, 1970; Brățara lui Prometeu, București, 1972; Ion Pillat. Ceremonia naturii, București, 1972; Restituire, București, 1972; Imn, Cluj-Napoca, 1974; Paul Verlaine, București, 1974; Cartea zilelor, București, 1975; Cartea nopților, București, 1977; Recitativ, București, 1980; Întâmplări pentru tot anul, București, 1981; Relief, București, 1981; Cantata pământului, București, 1982; Cineva urca un munte, București, 1983; Strig către tine, București, 1985; După-amiaza unui circ, București, 1988; Crescendo, București, 1990; Portrete de poeme, Oradea, 1995; Poemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
Enescu, „Catharsis”, F, 1970, 9; Doinaș, Diogene, 221-222; Valentin Tașcu, „Restituire”, F, 1973, 1; Piru, Poezia, II, 198-201; Barbu, O ist., 135-137; Regman, Colocvial, 199-201; Popa, Dicț. lit. (1977), 556; Dan C. Mihăilescu, Poezia fervorii, LCF, 1980, 10; Mircea Scarlat, „Recitativ”, RL, 1980, 16; Al. Cistelecan, „Recitativ”, F, 1980, 8; Rodica Florea, Neîntrerupta regenerare, VR, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 582-588; Dan C. Mihăilescu, Poezia de cultură, RL, 1981, 49; Emil Manu, Locuința Parabolei, RL, 1982, 48; Ioan Holban, „Cineva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
Diogene, 221-222; Valentin Tașcu, „Restituire”, F, 1973, 1; Piru, Poezia, II, 198-201; Barbu, O ist., 135-137; Regman, Colocvial, 199-201; Popa, Dicț. lit. (1977), 556; Dan C. Mihăilescu, Poezia fervorii, LCF, 1980, 10; Mircea Scarlat, „Recitativ”, RL, 1980, 16; Al. Cistelecan, „Recitativ”, F, 1980, 8; Rodica Florea, Neîntrerupta regenerare, VR, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 582-588; Dan C. Mihăilescu, Poezia de cultură, RL, 1981, 49; Emil Manu, Locuința Parabolei, RL, 1982, 48; Ioan Holban, „Cineva urca un munte”, CRC, 1984, 22
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
care se întorcea de la război. Riccardo răspunde cu această cavatina, spunând că el nu merită această prețuire. În schimb aceste laude se cuvin viitoarei sale mirese, Cuniza. După cavatina, Riccardo cântă o cabalettă. Rezumat: Leonora își deplânge soarta într-un recitativ și o arie. Aflăm că în perioada în care tatăl ei era plecat la război împotriva lui Ezzelini da Ramano, ea a rămas acasă în castelul tatălui ei. Sub un nume fals, Riccardo, Conte de Salinguerra, a întâlnit-o și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
giorno din actul ÎI Rezumat : Abigaille a găsit un document care probează că ea nu este fiica lui Nabucco, ci a unei sclave care fusese una din soțiile lui Nabucco și care fusese condamnată la moarte pentru nașterea ei. În recitativul care precede aria, Abigaille descrie dorința ei de răzbunare, dar în momentul când își începe aria își schimbă starea de spirit și vorbește despre dragostea pe care o resimte pentru Ismaele. Rezumat: Aceasta rugăciune este către Dumnezeul evreilor, Jehova. În
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
opera Gerusalemme. După premieră de la Scală, ziarul Gazzetta Musicale din Milano scria: ” Așadar maestrul Verdi a transformat muzică operei I Lombardi în cea a operei Gerusalemme, adaptând, adăugând și îmbogățind partitura pe ici pe colo cu noi cadențe și noi recitative, utilizând o orchestrație mai îngrijita pentru paginile vocale sau introducând și pagini noi precum acel Preludiu, având un stil grandios și foarte frumos, sau acel duettino introductiv, pentru soprana și tenor.” Reporterul care a asistat la reprezentația de la Veneția a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
până la sfârșit câștig de cauză, dar numai după o ceartă zgomotoasă cu primadona. Verdi s-a opus la divizarea actului ÎI în două tablouri (Piave dorea să termine actul în sala tronului), a modificat mai multe scene și a scurtat recitativele oriunde a putut. Piave a rămas răspunzător numai pentru versificație care nu-l prea interesa pe Maestru. Erau unele versuri care, prin metaforele nesăbuite pe care le conțineau, au rămas proverbiale. Dramă lui Victor Hugo Hernani fusese reprezentată cu mare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
moștenitorii domeniului Șanț’Agață din Villanova sull’Ardă dețin un manuscris autograf al operei Stiffelio că și un numar de circa 60 de pagini de schițe ale compozitorului. Din manuscrisul care a supraviețuit lipseau doar primele 27 de măsuri ale recitativului care precede duetul Lină - Stankar și 24 de măsuri din începutul stretei corului final și din rugăciunea care precede finalul operei. Copii ale acestui manuscris au fost furnizate grupului de lucru Giuseppe Verdi din cadrul Universității din Chicago iar o ediție
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
simți că Verdi a eliminat suflul dramatic al operei, adesea scoțând noul și înlocuindu-l cu clișee scenice. Corul din Stffelio cu profundă tentă religioasă, care folosea un psalm conceput în termenii lui Basevi, este consolidat de un impresionant arioso recitativ pentru basul Jorg - cel care reprezintă pe parcursul operei Stiffelio conștiința eroului principal. Primele cuvinte ale lui Jorg din O sânto libro (actul I, scena 1) sunt rezumate în septetul Colla cenere disperso din același act formând o melodica cu conotații
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
-l fredonez, precum La donna è mobile din Rigoletto, dacă ar fi dorit acest lucru. Nu există nici pe departe o penurie de melodii frumoase în Simon Boccanegra, dar ele sunt întrețesute cu subtilitate în partitura într-un tot, în timp ce recitativele extinse - este pentru prima dată când Verdi compune pe un text în proza - înaltă și intensifica schimbările dramatice. Boccanegra, copleșit de sentimentul de vinovăție, atinge statutul eroic prin menținerea nobleței și compasiunii care caracterizează postura lui de Doge. Boccanegra nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Carlo nu este nici pe departe o cârpăceala. Cu această operă Verdi a făcut un mare pas înainte spre înălțimile geniului sau, catre Aida, Otello și Falstaff. Una din marile inovații ale operei o constituie conversația muzicală. Nu mai regăsim recitative, ci mai mult un fel de conexiuni lirico-dramatice într-o formă nouă, prin compunerea dialogurilor. Portretizarea muzicală a personajelor, intensificarea interacțiunii dintre orchestră și părțile vocale, ne demonstrează o lărgire a orizontului, o mai mare adâncime de tratare și o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Mariette a fost numit în 1855 conservator asistent la Muzeul Egiptului din Louvre. După câțiva ani el s-a întors în Egipt unde a primit titlul de Bey. Tratarea poveștii lui Du Locle s-a materializat în împărțirea ei în recitative, scene și arii formale de către însuși Verdi și de către soția sa, Giuseppina. Pe această bază Antonio Ghislanzoni, care în tinerețea să fusese bariton pe scenă, iar acum era directorul revistei Gazetta Musicale din Milano, a scris versurile. Libretul lui Metastasio
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a căzut în cursă. Și aceasta deși Maestrul nu se sinchisea dacă opera va vedea sau nu vreodată luminile rampei. Verdi era conștient de faptul că acum trebuia să urmeze un alt traseu componistic, departe de structurile muzicale stricte cu recitative, arii, cabalette: ceva ce încercase în decursul întregii sale cariere. Până acum, constrâns de aspectele materiale ale “afacerii” - și de așteptările publicului care frecvență sălile de operă, el se ferise de a-si conduce ideile sale la concluzia lor firească
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
vieții păstorești. Aproape toată ziua, în afara orelor de rugăciune, în care se regăseau cu o naturalețe și simplitate pe care ar fi invidiat-o orice călugăr, cântau cântece bătrânești și păstorești. Unul sau doi cântau melodia, într-un ritm oarecum recitativ, ceilalți doi-trei țineau isonul, ca în cântările psaltice la strană. Subiectele cântecelor sunt de o cândoare neîntrecută. fața care l așteaptă pe „giani picurar” (tânărul păstor) plecat în transhumanță sau în lume, și care simte că tinerețea ei se vestejește
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]