572 matches
-
privilegiere a unui termen din opoziție în defavoarea celuilalt (semnificatul în defavoarea semnificantului, vocea în defavoarea scrierii, inteligibilul în defavoarea sensibilului etc.). Pentru R. Debray, de asemenea, dualismul este insuficient și reductiv dacă este aplicat proiectului mediologic, tocmai pentru că acesta din urmă încearcă să reconcilieze așa-zisele contradicții, în special aceea dintre cultură și tehnică. Provocînd prin seninătatea cu care se distanțează atît de iluzia politico-culturală, cît și de cea tehnicistă, ambele fiind parțiale și încărcate axiologic, Debray se delimitează de doctrinele spiritualiste și umaniste
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în anuarul meseriilor; formă și sens în analizele de text (ca și cum punerea în pagină, așezarea caracterelor, dispunerea grafică n-ar fi purtătoare de sens), suprafață și conținut, mesaj și suport etc. nu provin oare din dualismul originar? Încercarea de a reconcilia cultura cu propria sa materialitate reclamă răsturnarea zidurilor inerției disciplinare și atavismului cultural, în așa fel încît obișnuiții BN-ului parizian să poată merge și la Muzeul Tipografic din Lyon, iar prietenii Luvrului să se poată îndrepta către Arte și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
indu-se din ea, pot fi nefaste atât pentru culturile cărora li se impune la un moment dat modelul, cât și culturilor care, ca în Quebec, de exemplu, sunt ținute în viață în mod artificial. Apare astfel întrebarea: cum s( reconciliezi dreptul de ap(rare a comunit((ilor (n fa(a for(elor de asimilare cu dreptul indivizibil de a se opune presiunilor comunitare care le (mpiedic( alegerea? Aceasta pentru că indivizii trebuie feriți (( de presiunile comunitare (( de cele anti-comunitare. În orice
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
-o URSS, despre care Paul Kennedy spunea: "În vreme ce liderii de partid clamează adesea că țara nu va mai accepta niciodată o poziție de inferioritate militară și îndeamnă frecvent națiunea să crească producția, este limpede că pentru URSS este greu să reconcilieze aceste două ținte și, în special, să controleze o tradiție rusească de a acorda o parte prea mare a resurselor naționale forțelor armate cu consecințe nefaste asupra capacității sale de a concura din punct de vedere comercial cu alte societăți
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
transnaționale prin empatie mutuală, înțelegere și cooperare."390 Viitorul Asiei va fi modelat de evenimente globale care au contribuit mult la ascensiunea ei, dar mai ales de abilitatea de a dezvolta cooperarea, de a evita tensiunile și conflictul, de a reconcilia marile ei culturi, care, în viziunea lui Amitav Acharya, ar însemna comunitarismul lui Confucius, realismul lui Kautilya și liberalismul lui Nehru. Dacă Asia va urma o asemenea direcție, atunci va fi accelerată și evoluția în direcția unei "ordini mondiale centrate
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
nu contraziceau obiectivele pe care le urmăreau. Gheorghe Preda, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Moldovan, specialist În afecțiuni psihice, a redat explicit o astfel de perspectivă Într-un eseu publicat În 1925111. În cuprinsul său, el a Încercat să reconcilieze fundamentele și funcțiile religiei cu cele aparent contradictorii ale științei, insistând asupra importanței credinței și toleranței ca bază a ambelor concepții despre viață 112. Eugeniștii păreau pregătiți să recunoască importanța și validitatea religiei În România modernă, dar, În același timp
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
să se identifice fie cu o ideologie organică, precum naționalismul tradiționalist sau gândirismul mistic al lui Nichifor Crainic, fie cu un Weltanschauung raționalist către care aspirau liberalii și, Într-o anumită măsură, țărăniștii (În special aripa Mihalache). Eugeniștii Încercau să reconcilieze aceste tendințe, arătând că opoziția dintre ele este o problemă depășită. Soluția lor a fost să transforme dezbaterea dintre două filosofii concurente ale drepturilor politice ale indivizilor Într-o discuție despre corp ca locus al dezvoltării potențialelor calități viitoare, bazate
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
niciuna dintre clasele ei. În schimb, pe un plan metateoretic, diferența este importantă. Avem de-a face cu două sensibilități radical opuse. Pentru teoreticienii luptei de clasă, devenirea istorică este purtătoarea unei promisiuni de domolire a istoriei, într-o societate reconciliată cu ea însăși. Astfel, suntem în fața unei viziuni fundamental optimiste a viitorului omenirii, bazată pe ideea de progres. În comparație cu ea, teoriile elitelor apar chiar de la început pesimiste, chiar dacă, înainte de toate, se vor realiste. Concepția acestor teoreticieni despre cursul istoriei este
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
înainte ca instaurarea nazismului să-l alunge din Germania și care va fi reluat ulterior cu titlul „The Democratization of Culture” (Mannheim, 1956b, pp. 171-246), găsim totuși ideea unui antidot pentru pesimismul cultural, plecând de la noțiunea de elite capabile să reconcilieze speranța democratizării culturii cu ideea de excelență. Puternica tendință spre democratizare nu se observă doar în politică, ci și în viața culturală și cea intelectuală. În primele faze ale democratizării, deciziile cu caracter politic erau luate de elite economie și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
viguroși. Dacă unii văd în activitățile ei doar cazanele în care-i fierbe pe anumiți oameni pentru a-i întineri pe alții, Diogene celebrează puterea dobândită asupra propriei ființe prin solicitările la care este supus trupul. Odată trupul și sufletul reconciliate în, prin și pentru efort, filosoful cinic îndeamnă la o stăpânire absolută de sine: fie că este vorba de dorințele, instinctele sau pulsiunile individului, scopul este de fiecare dată același: cunoașterea și stăpânirea propriei ființe. Pentru aceasta, el îndeamnă și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să Înfățișez aspectele mai importante ale existenței mele americane; modul În care am devenit român-american, felul În care am cunoscut Lumea Nouă și comunitatea căreia Îi aparțin (inclusiv trecutul ei semnificativ și instituțiile ce le are), calea prin care a reconciliat trecutul meu și prezentul meu”. După ce, cu altă ocazie, s-a referit la „cele ce simt pentru o lungă perioadă din viața mea, [...] pînă la reașezarea mea În SUA”, de această dată, confesiunile lui Încep cu „Plecarea În America”, la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
le afectează mediul Înconjurător. O puteți folosi pentru a dezvolta și rafina instrucțiunile oferite de-a lungul acestei cărți. Note Introducere Introducere În vibrațiile dumneavoastră desăvîrșite 1. „Teoria corzii” este o idee recentă, dar controversată, din fizică care Încearcă să reconcilieze „calul troian al fizicii” - conform căruia oamenii de știință nu pot fi de acord cu faptul că comportamentul Universului la o scară extrem de largă (teoria generală a relativității) și la o scară extrem de mică (mecanica quantică) nu pot fi amîndouă
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
la Alexandria și să-și ocupe din nou funcția de patriarh, Nestorios a renunțat al luptă și s-a întors la mănăstirea sa din Antiohia. În anii care au urmat, Chiril și liderul curentului antiohian, Ioan de Antiohia, s-au reconciliat și au consfințit unirea celor două naturi în aprilie 433; ca urmare, Nestorios a fost exilat de către împărat întâi la Petra, apoi în Marea Oază din Egiptul de Sus. Aici, după moartea lui Teodosius (28 iulie 450), el a scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost ascetul Maximian. La moartea acestuia în 434, Proclus a fost în sfârșit ales, cu siguranță cu ajutorul Pulcheriei, sora împăratului Teodosius al II-lea care, de altfel, tot făcea încercări de reînscăunare a lui Nestorios. Proclus a reușit să se reconcilieze cu ioaniții, adepții lui Ioan Hrisostomul, care, după depunerea acestuia în 404, nu mai recunoscuseră autoritatea următorilor patriarhi, și, la 27 ianuarie 438, au adus în mod solemn la Constantinopol rămășițele pământești ale lui Ioan Hrisostomul. A murit în 446
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că el preexistă dintotdeauna, ceea ce înseamnă că argumentul lui Chiril nu e valabil (Diekamp). S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, sublinind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja enciclica promulgată de sinodul din Constantinopol în 458 sau 459 care ne-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
successive au contribuit la dispariția comunității evreiești, făăr că antisemitismul să dispară. Eugen Ionescu era, În perioada respectivă, un critic ferm al „tinerei generații” și a reprezentanților acesteia, Între care Mircea Eliade și Emil Cioran, cu care nu s-a reconciliat decît mai tîrziu, În exil. Asupra opiniei lui Eugen Ionescu despre această „generație” după război, vezi și Mihai Dinu Gheorghiu, „Quelques révélations sur Eugène Ionesco”, Liber, 26, marș 1996, pp. 8-10. Discursul ambigu al apologeților „generației 1927” asupra „lichidării elitelor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
asemenea istoriei individului, observă Brown, este condiționată de tensiunea dialectică a două forțe contrarii, una care caută unificarea și interdependența sau instinctul vital, cealaltă care caută separarea și independența sau instinctul morții. Marea provocare În față civilizației este cum să reconcilieze aceste două forțe contradictorii. Brown schițează trei etape În istoria conștiinței umane. El arată că pentru majoritatea istoriei, ființele umane au trăit ca vânători-culegători. Existența paleolitică era prin Însăși natura ei, trăită Într-o participare strânsă și profundă cu lumea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
schimb, politica biosferei este bazată pe ideea că Terra este un organism viu constituit din relații interdependente și că fiecare dintre noi supraviețuim și ne dezvoltăm Îngrijind comunitatea lărgită din care facem parte. Care este sugestia lui Barfield pentru a reconcilia tendința spre individualizare și dorința de unitate oceanică? Dacă nu ar fi existat instinctul morții, nu ne-am fi separat nici odată suficient de unitatea oceanică pentru a crea un sens al eului și, odată cu el, conștiința de sine. Fără
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se întoarcă la Alexandria și să-și reia funcția de patriarh, Nestorie a renunțat al luptă și s-a întors la mănăstirea sa din Antiohia. în anii care au urmat, Chiril și liderul curentului antiohian, Ioan de Antiohia, s-au reconciliat și au emanat actul unirii în aprilie 433; ca urmare, Nestorie a fost exilat de către împărat întîi la Petra, apoi în Marea Oază din Egiptul de Sus. Aici a scris, după moartea lui Theodosius (28 iulie 450), Cartea lui Heraclid
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost ascetul Maximian. La moartea acestuia, în 434, Proclus a fost în sfîrșit ales, cu siguranță cu ajutorul Pulcheriei, sora împăratului Theodosius al II-lea care, de altfel, făcea încercări de reînscăunare a lui Nestorie. Proclus a reușit să se reconcilieze cu ioaniții, adepții lui Ioan Hrisostomul, care, după depunerea acestuia, în 404, nu mai recunoscuseră autoritatea următorilor patriarhi, iar la 27 ianuarie 438 a adus în mod solemn la Constantinopol rămășițele pămîntești ale lui Ioan Hrisostomul. A murit în 446
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deoarece el preexistă dintotdeauna, ceea ce înseamnă că argumentul lui Chiril nu e valabil (Diekamp). S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, subliniind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja enciclica promulgată de sinodul de la Constantinopol în 458 sau 459, care ne-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pestane după cel al junimii studioase din Oradea și i-a dat numele lui Petru Maior. În anii 1869-1872 se conturează și aici două direcții: una „activistă” și alta „pasivistă”, dar în 1873, când statutele sunt aprobate oficial, ele se reconciliază pe planul acțiunii culturale. Dispunând, încă din 1871, de un local propriu, studenții români se adună la discuții și lecturi de „operate” (disertații). Din 1876, la insistențele repetate ale lui Lazăr Petrovici Petrinu, apare și o foaie manuscrisă, „Rosa cu
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
întemeiată pe ideea de generație, categorie având ca subdiviziuni promoțiile. Astfel, promoția ’70, căreia îi este dedicat primul volum - rămas singurul -, se definește, în viziunea criticului, prin creditul acordat individualității, prin mobilitatea ideatică și concepția relativistă, în cadrul acesteia esteticul fiind reconciliat cu eticul, socialul și politicul. SCRIERI: Recurs, București, 1971; Prima verba, I-II, București, 1975-1978, III, Timișoara, 1991; Biblioteca Babel, București, 1978; Confort Procust, București, 1983; Puțin, după exorcism..., București, 1991; Dubla impostură, București, 1995; Literatura română contemporană, vol. I
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
randament însă superficiali, neserioși și nesiguri. Au puțin simț critic, sunt independenți și ușor influențabili. Naivi și vanitoși, optimiști, comportamentul lor este fără formă, fără distanță și neinhibat. Unii dintre ei sunt agitați și excitați, certăreți și instabili, dar se reconciliază ușor. 2) Psihopații deprimați Aceste persoane sunt calme, sceptice sau pesimiste. Ei privesc viața și lumea cu o pronunțată notă de angoasă. Le lipsește siguranța și încrederea. Sunt incapabili de a se bucura. Suspicioși, ei sunt persoane înclinate către introspecție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dublu joc agonic, care epuizează posibilitatea sensului. Spațiul concentric al poemului devine absurd. Fluxul de asociații conceptuale, concrete ori livrești, uneori funambulești, nu duce la eliberarea unei emoții ori la coagularea unei semnificații. Tensiunea dintre scris și existență, imposibil de reconciliat, și denunțată ca atare, în tonalitate gravă, dar și autoironică, va genera o ură de sine care organizează pulsiunile acestor poeme în proză, adesea obscure la nivelul semnificației. Dense, întunecate, textele construiesc spații ale unei materialități excesive, netranscendente. PoemeșinimiC (1996
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]