958 matches
-
cele din urmă cu recunoașterea ca sultan al Egiptului a unuia dintre fii săi, Al-Salih-Ayub. Noul sultan, pentru a sfărâma coaliția franco damaschină și a pedepsi pe cruciați, vinovați de a fi încălcat tratatul de pace, dornic să se remarce, recucerind stăpânirile pierdute de tatăl său, a cerut ajutorul unor triburi mongole, al celebrilor călăreți khwarizmieni, cunoscuți pentru sălbăticia lor în luptă. Aceștia în număr de circa 10 000 oameni, conduși de Berke Khan, în 1244, au atacat și cucerit Tiberiada
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
regiune. La 13:35, Gamelin a ordonat retragerea completă a tuturor trupelor franceze din Brabandul de Nord spre Antwerp. Forțele franceze trebuiau să se limiteze doar la acțiuni de ariergardă. Divizia de infanterie ușoară a încercat în mod sistemtic să recucerească Insula Dordrecht printr-un atac pe un front larg a patru batalioane și cu sprijinul limitat al artileriei. Pe flancul stâng al diviziei forțele inamice aproape că nu erau prezente, iar înaintarea s-a făcut conform planului. În schimb, batalionul
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
cu un adept al șahului, iar în al doilea rând, guvernatorul de Bitlis a trădat și i-a jurat credință șahului. Ca rezultat, În 1533, Soliman a ordonat marelui vizir Ibrahim Pașa să conducă o armată în Asia, unde a recucerit Bitlis și ocupat Tabriz-ul fără rezistență. Campania condusă de Ibrahim s-a terminat în 1534, iar Soliman a făcut o mișcare spre Persia, doar pentru a intra pe teritoriul șahului, care nu a riscat o confruntare decisivă și a recurs
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
provincia Van și unele forturi în Georgia. În 1553 a început a treilea și ultima campanie a lui Soliman împotriva Șahului Tahmasp. Sultanul a atacat inițial teritoriile cucerite în Erzurum de fiul șahului, apoi a traversat cursul superior al Eufratului, recucerind anumite părți din Persia și stabilizând dominația otomană acolo. Armata șahului a continuat strategia de a evita confruntările decisive, care riscau să nu aducă nici un câștig semnificativ. În 1554 a fost semnat un pact, încheindu-se astfel campaniile asiatice ale
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
unei expediții împotriva posesiunilor spaniole din Lumea Nouă și în căutarea aurului pe cursul inferior al fluviului Orinoco din America de Sud. În anul următor s-a angajat într-un atac victorios împotriva portului spaniol Cádiz, iar în 1597 nu numai că recucerea favorurile reginei, dar devenea și membru al parlamentului. La granița dintre secole devenise evident pentru toți că lunga și glorioasa domnie a Elisabetei I se apropia de sfârșit. Cu moartea ei, la 24 martie 1603, dinastia Tudor se sfârșea. Deceniile
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
de comerțul cu sclavi. Portughezii au început să controleze coasta teritoriului pe parcursul secolului al XVI-lea printr-o serie de tratate și războaie. Astfel s-a născut colonia Angola. Olanda a ocupat Luanda în perioada 1641-48. În 1648 Portugalia a recucerit Luanda și a inițiat o campanie militară pentru cucerirea statelor Kongo și Ndongo, campanie care s-a sfârșit cu victoria Portugaliei în anul 1671. Portugalia nu a preluat controlul administrativ al teritoriilor pe deplin până la începutul secolului XX. În 1951
Angola () [Corola-website/Science/298070_a_299399]
-
că majoritatea fuseseră provocate de aliații scoțieni decât de francezi.” "Jägerii" din Braunschweig dispuși în șanț își puseseră marile pălării pe tufișurile din fața lor. Acestea atrăgeau focul necontenit de muschetă al voltigeurilor francezi. Regimentul 95 Pușcași nu a reușit să recucerească satul apărat de infanteriștii lui Bachelu. Prințul de Orania a trimis mai multe companii ale Batalionului 27 "Jäger" pentru a-i asista pe britanici, însă limba s-a dovedit o barieră în calea cooperării utile. Sir Andrew a încercat să
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
ulterioare. De abia a reușit să salveze o baterie, pe care a mutat-o lângă sat. Pe măsura ce rezistența a crescut, în special în pădure, Batalionul Grubenhagen a fost trimis în sprijinul Batalionului Luneburg. Infanteria franceză a încercat să recucerească Pireaumont. A atacat cu o forță mai mare, însă aliații aveau deja două batalioane hanovriene și două companii în sat, cu alte două batalioane din Hanovra în spate. Atacul francez a fost respins. Brigada britanică a lui Halkett, urmată de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
pe soldații din Gardă în timp ce fugeau și au provocat pierderi foarte grele. Aproximativ 500 de „tunici roșii” au fost omorâte sau rănite iar oamenii rămași s-au retras în pădurea Bossu. Infanteria franceză i-a urmărit iar voltigeurii acesteia au recucerit o parte din terenul pierdut. Între timp, Regimentul 7 Cuirasieri a atacat unul dintre batalioanele ducelui de Saxa-Weimar. Infanteriștii s-au refugiat în pădure. În jurul orei 19:00 au sosit noi întăriri pentru Wellington, reprezentate de Batalioanele Ușoare 1 și
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
în urma puternicelor mișcări tectonice de la sfârșitul Terțiarului. Inițial cu caracter de depresiune subcarpatică cu drenajul spre Transilvania, activitățile vulcanice din Neogen și Pleistocen au izolat-o transformând-o în sistem de lacuri. La sfârșit afluenții Bistricioarei prin activitatea erozivă au recucerit-o hidrografic. Fundamentul depresionar este din roci cristaline epizonale peste care s-au dispus petice de roci sedimentare (calcare dolomitice, triasice), acoperite de depozite de conglomerate și gresii, argile și marne argiloase. Formațiunile cuaternare sunt reprezentate prin turbă (cu grosime
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
astfel încă abia în anul147 î.e.n. localitatea a putut trece sub controlul regatului evreilor, mai întâi sub dinastia Hasmoneilor ( cu o întrerupere în timpul ocupației de către regii seleucizi Antiohos al VII - lea Sidetes si Antiohos al XII - lea Kizikos,fiind apoi recucerit de regele evreu Yohanan Hyrkanos) și după aceea sub cea a Antipatrizilor. În această perioadă Yaffa a fost populată de evrei și a primit un caracter evreiesc. Sub romani, Jaffa a trecut prin mai multe mâini. În anul 63 î.e.n.
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
anul 1196 la Yaffo mai multe proprietăți din partea regelui Henri de Champagne. În 1196, profitând de funeraliile la Akko (Acre) ale "regelui Ierusalimului" Henri de Champagne, sultanul ayubid din Damasc Malik 'Adel Saif ad Din, fratele lui Salah ad Din , recucerește Yaffa , măcelărind acolo 20 000 de cruciați. Orașul este însă curând recuperat de forțele creștine . Zidurile lui sunt întărite cu ocazia venirii în Țara Sfântă a doi suverani faimoși. Cel dintâi, în 1228, este împăratul Germaniei și regele Siciliei și
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
de înfrângeri. Mai întâi, în 1512, , , a prădat Severia și a învins o forță rusească de 6000 de oșteni; apoi au fost învinși în (la 8 septembrie). În ciuda victoriei, armata polono-lituaniană nu a putut manevra suficient de rapid pentru a recuceri Smolenskul. În 1518, forțele rusești au fost învinse în , când, conform legendei, forțele lituaniene au fost inspirate de sfântul lor protector, Cazimir. Rușii au invadat Lituania din nou în 1519 prădând Orša, Moghilău, Minsk, Vitebsk și Polock. Până în 1521, Sigismund
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Acel război avea să dureze din 1577 până în 1582. Ștefan Báthory a răspuns cu un șir de trei ofensive contra Rusiei, încercând să izoleze Livonia de teritoriul rusesc. În timpul primei ofensive din 1579, cu 22.000 de oameni, el a recucerit Polack, iar oastea polono-lituaniană a prădat și zona Smolenskului, și Severia până la Starodub. În a doua, din 1580, cu o oaste de 29.000 de oameni, Ștefan Báthory a cucerit Velij, Usveat Velikie Luki. În 1581, lituanienii au ars , cu
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
și reducerea evidentă a educației și culturii, dinastia kasiților a fost dinastia cu cea mai lungă durată din Babilon. Această dinastie a durat până în anul cca. 1155 î.Hr., când Babilonul a fost cucerit de Shutruk-Nahhunte de Elam, și a fost recucerit câțiva ani mai târziu de către Nabucodonosor I, evenimente ce aparțin de colapsul epocii bronzului. În Epoca de Fier Timpurie, din 1125 î.Hr. până în 732 î.Hr., Babilonul a fost din nou condus de dinastii native, începând cu Nabucodonosor I din Dinastia
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
vină în ajutor. După căderea Veneției în fața lui Napoleon, în 1797 Corfu a fost ocupată de armata republicană franceză. Deși fortificațiile existente aveau o oarecare valoare, coaliția ruso-otomană-engleză comandată de amiralul Feodor Ușakov, utilizând trupele trimise de Ali Pașa a recucerit Corfu în 1799 după un , când garnizoana comandată de generalul Louis François Jean Chabot, ducând lipsă de provizii și în urma pierderii poziției de pe insula Vido de la intrarea în port, s-a predat și i s-a permis să se întoarcă
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
de pace orientat clar împotriva sârbilor. După o altă întâlnire cu Andronic al III-lea în 1329, în cursul căruia s-a luat decizia unei operațiuni comune, împăratul bulgar s-a pregătit pentru o invazie a Serbiei. Mihail voia să recucerească regiuni ocupate de sârbi în nord-vestul și sud-vestul Bulgariei. Planul prevedea o eliminare a statului sârb și partajarea teritoriilor între bulgari și bizantini. Conform cronicilor sârbe Mihail al III-lea ar fi cerut regelui sârb supunere imediată amenințând că "își
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
la războiul cu Serbia și să profite de slăbiciunea momentană a bulgarilor. Dar în 1332 bulgarii i-au zdrobit pe bizantini în bătalia de la Rusokastro și au reocupat posesiuni importante în Tracia. Regele Ștefan a intrat în Macedonia și a recucerit orașele luate de bizantini la începutul campaniei. La sfârșitul războiului acesta s-a întors la locul ctitoriei sale, mănăstirea Visoki Dečani, magnific monument din regiunea Metohia, pe care l-a înzestrat cu mai multe sate înainte de sfârșitul anului. La începutul
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
Ștefan Decianski și acorda puterea fiului său, Ștefan Dușan (1331-1335). Cei doi suverani încheiau pace și încheiau o alianță antibizantină, care era întărită prin căsătoria lui Dușan cu sora țarului, Elena. Ioan Alexandru relua războiul contra Bizanțului și reușea să recucerească orașele ocupate de Andronic, consacrându-și frontierele printr-un tratat (1332). Cât despre aristocrații sârbi, după ce l-au asasinat pe bătrânul rege, vor intra ca și cuceritori în teritoriul bizantin sub conducerea noului lor suveran. De-a lungul întregii sale
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
dar în 1512 Ferdinand invadează Navara iar parlamentul navarez este obligat să accepte suveranitatea aragoneză, în condițiile păstrării autonomiei și identității proprii. Ioan și Ecaterina se refugiează în nordul Pirineilor, Ioan încercând de două ori, în 1512 și 1516 să recucerească întregul regat. Domeniul controlat de aceștia din nordul Pirineilor, Basse-Navarre și Béarn va continua să poarte titlul de Regatul Navarei. Henric al II-lea de Navara urcă pe tron în 1517 și este susținut în pretenția la tronul Navarei de
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
pe tron în 1517 și este susținut în pretenția la tronul Navarei de regele Francisc I al Franței. Henric participă la campaniile lui Francic împotriva lui Carol Quintul, moștenitorul lui Ferdinand de Aragon, distingându-se în luptă, dar nereușind să recucerească teritoriile de la sud de Pirinei. În 1527 se căsătorește cu sora lui Francisc I, Margareta de Angoulême, iar fiica și moștenitoarea lor, Ioana III se căsătorește în 1548 cu Antoine de Bourbon. În 1556, Ioana se convertește la Calvinism, iar
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
al II-lea însă nu a reușit să-l biruiască. A purtat mai multe războaie cu Theuderic până când acesta a murit în Metz, la sfârșitul anului 613, în timp ce pregătea o campanie împotriva lui. În 604, o primă încercare de a recuceri regatul său s-a încheiat cu un eșec pentru Clotaire. Fiul său, Merovech, care avea patru ani la momentul respectiv, a fost luat prizonier de către Theuderic, în bătălia de la Étampes și a fost ucis la ordinul Brunhildei de către Bertoald. Clotaire
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
totodată adăugându-i-se bastioanele externe. În curtea interioară se văd până azi unele profile de piatră artistic sculptate, de la apartamentele princiare situate la etaj. Turcii au ocupat cetatea în anul 1552, după asedii repetate, iar în 1595 a fost recucerită de către Borbély György - căpitanul lui Ștefan Bathori - ajungând în custodia domnitorilor din Ardeal. Moise Secuiul - conducătorul luptei de rezistență împotriva ocupației austriece, întruchipat de către generalul Gheorghe Basta - după ce a fost înfrânt lângă Teiuș în anul 1602, s-a refugiat în
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
în cele din urmă și să semneze Tratatul de la Londra. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Balcanic în iunie 1913, Enver Bey a profitat de noua situație internațională și a condus atacul armatei otomane în Tracia Răsăriteană, reușind să recucerească Adrianopolul de la bulgari, care își concentraseră forțele împotriva Serbiei și Greciei. După acest succes Enver a devenit Pașă. Succesele sale au fost încununate cu instaurarea dictaturii militare cunoscute și ca „triumviratul pașilor” - Enver Pașa, Talaat Pașa și Djemal Pașa. În
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
înflorit de asemenea comerțul, preluând de la perși controlul asupra drumului comercial. Al doilea împărat din dinastia Tang Tang Taizong a reușit să controleze cea mai mare parte a Asiei centrale, ca și Tarim. Mai târziu, Imperiul Bizantin a reușit să recucerească o parte din teritorii din Asia și să-și asigure astfel contactul cu Drumul Mătăsii. După dinastia Tang, drumul comercial devine nesigur datorită atacurilor repetate și prădarea caravanelor. Un rol important în extinderea acestui drum comercial a fost asigurat de
Drumul mătăsii () [Corola-website/Science/298460_a_299789]